Lumea altfel

Dacă vrei să vezi "lumea altfel", oricine ai fi, oriunde te-ai afla, hai să încercăm joaca de-a viaţa!

Departe de aglomeraţiile urbane, putem încerca de la tehnici de supravieţuire până la nopţi nostalgice la gura sobei într-o cabană din mijlocul naturii.

De la trasee dificile sau medii, la ski sau programe de divertisment la alegere.

De noi depinde dacă schimbăm maşina de trăit cu fiinţa care simte.

Eu am văzut "lumea altfel" şi n-o pot păstra pentru mine.

Nu aş şti ce să fac cu atâta bogăţie.

litANIe

Hai anule, tu să fii mai curat!
Aşa-i că nu te pot păcăli?
Ştii că te duc în marile aglomeraţii urbane
acolo unde se bea cafeaua în cinci minute
se dă fuga la troleu, se buzzuiesc prietenii şi se iese seara printre blocuri şi maşini.

Hai anule, vino cum ai făcut-o mereu
chiar dacă te terfelesc şi muşc din tine până nu mai rămâne nimic!

Ţine-mă aici dacă poţi, aici unde nu ai început şi sfârşit,
dar nu,
nu faci asta.
Eu te consum ca pe o ţigară în marile aglomeraţii urbane, apoi te schimb cu altul,
până când,
până când
poza mea pe coloana fără sfârşit va rămâne doar amintire.

Hai anilor,
pentru copiii noştri
care încă nu au învăţat să numere,
dar ştiu să muşte cu poftă

până când,
până când vor afla că infinitul nu are niciodată mai puţin
de două margini!

Un cadou de Crăciun - Antologiile revistei SINGUR

Răsfoiam ieri una dintre cele mai valoroase antologii de poezie publicată în România ultimilor ani. Am participat la vreo cinci şi am văzut alte nu ştiu câte, dar cu riscul de a fi suspectat de subiectivism, declar franc: nu ca asta dom'le!
S-a renunţat la formatul A5 pentru că ar fi depăşit cu mult 400 de pagini. Este un format mai mare, atipic, are 328 de pagini şi este realizat în condiţii grafice de excepţie. Este atât de important? Poate nu.
Valoarea o dau miile de participanţi pe care îi felicit pentru sensibilitatea artistică şi forţa de a înţelege că nu toate competiţiile se câştigă.
Mai trebuie să fie limpede un lucru: dincolo de Grupul Consultativ format din Felix Nicolau, Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, nu au trecut numele autorilor, ci creaţiile lor.

Aseară se făcuse târziu şi după întoarcerea de la Cluj, Gabriela a mai rezistat puţin cu mine şi Costache (Constantin P. Popescu), însă Doru, nu. I-am spus că scriu o notă referitoare la antologii şi l-am intrebat daca pot spune ceva despre costuri şi muncă. Mi-a răspuns: "nu coane, bine că le-am editat aşa cum ne-am dorit".
Simplu? Da. O carte a revistei SINGUR, coordonată de către Ştefan Doru Dăncuş în colaborare cu Gabriel Cojocaru şi publicată la cele două edituri: SINGUR şi GRINTA.

Pe coperta patru sunt mulţi dintre colegii noştri de-aici de pe Cititor de Proză, pe care îi felicit şi trebuie să adaug că Republica a fost partener media în acest amplu proiect. Pentru mine este o bucurie în plus de a lucra în Grupul Media SINGUR şi în acelaşi timp de a fi membru al acestei cetăţi.

Sper să postez până la ora 0.

Crăciun fericit dragi colegi!

Cristi Iordache
Reprezentant Grup Media SINGUR





Cuvânt înainte de Grigore Timoceanu

"Cuvinte simple de drum bun

Când va ajunge în mâinile dumneavoastră sub formă de carte, veţi înţelege că proiectul Antologiilor Revistei SINGUR a necesitat o muncă uriaşă; nervii ne-au fost întinşi la maximum, am primit telefoane şi mail-uri în care am fost înjuraţi, acuzaţi de nepotism sau ameninţaţi, am pierdut pe traseu colegi care n-au rezistat traficului infernal de date şi au părăsit echipa.

Ştefan Doru Dăncuş, creierul acestui proiect, a reuşit ceva fără precedent: a rămas în sediu de la ora 14.00 până la 8.00 dimineaţa, ţinând legătura cu fiecare autor pe cele şase calculatoare şi plecând apoi ba la vreo tipografie, ba vreo întâlnire de afaceri. Nu vom uita dimineţile în care veneam „la muncă” şi ne primea ca pe nişte colindători, senin, de parcă nu era mare lucru să stai peste program. Nu vom uita nici momentele în care striga, cu energia inepuizabilă pe care numai credinţa o poate dărui omului, să nu ne uităm la titlurile de glorie înşirate de diverşi autori în CV-uri, să gândim cu propriile minţi, să fim atenţi ce şi cui răspundem.

Am făcut de multe ori greşeli pentru care am fost penalizaţi cu 50% din salarii, pentru ca peste câteva zile să primim ca „primă” acel 50%. L-am iubit pe Ştefan Doru Dăncuş; nu pentru excesele sale, ci pentru că deseori a făcut şi munca noastră şi noi n-am ştiut decât să semnăm statele de plată.

Acum sediul e închis, proiectul – finalizat. O firmă de telefoane mobile renovează spaţiul în care o echipă de opt oameni a produs în România două cărţi. Mă simt fericit şi totodată trist. Îmi va fi dor de cafeaua de atunci, de micile petreceri organizate la câte-un final de săptămână, de zgomotul tastaturilor, de discuţiile încinse asupra unor subiecte prioritare ce vizau bunul mers al derulării proiectului. Păstrez însă nădejdea că vom fi chemaţi să lucrăm pentru alte proiecte iar „Echipa de aur” (cum ne-a botezat Dăncuş) nu se va destrăma aşa uşor.

Felicitări celor ce vă regăsiţi în aceste pagini!

Tură Piatra Craiului 17-21 decembrie 2010

Ultima tură pe acest an.
Braşov - oraş de suflet, nu conta că eram ud la picioare

primesc întotdeauna de la fete
câte-o pereche de şosete ;)
(curate, roz şi parfumate)
iar dacă sunt cuminte, peste noapte
mi-aduce Moşul nişte ghete ;)



Seara către Plaiul Foii a fost o adevărată aventură
"D": "mami este furtună aici!" - avea dreptate
Viscol puternic de abia am pătruns spre cabană, pe drumul forestier de la Zărneşti



Dacă nu pot merge pe creste... măcar pe coloana infinitului :))



greu la deal...



Ski, ecilibristică ha ha



după o zi de vizită în Zărneşti, la nişte oameni de ispravă (Ana, Andreea Dan şi Luci Clinciu) îmi vine dor de ducă...
o scurtă încălzire pe Muchia Coţofenei sub Brâul de mijloc al Pietrei Craiului






Bradăru abia a făcut ochi şi eu sunt sătul de traseu...:)
dar mă duc peste el acum să-l trezesc la viaţă, ger, zăpadă.



Ana, Emilia şi Adam Arpad (Arpi)
Ne dăm la poveşti lângă şemineu pentru că face parte din splendoarea locului şi a vremii de-afară

Ultimul trecător

Cristi Iordache - Ultimul trecator



Asculta mai multe audio ambientala

După lucrare Dumnezeu şade

cu palmele curate.

La răscruce, femeie,

îngerul cu aripi albe nu mai cade.

Aştepţi neclintită,

cu părul răvăşit pe poteci

şi ochii pribegi prin gânduri şi noapte.

Noroiul ţi-a-nghiţit picioarele reci

Şi-ţi muşcă din fruntea-ncreţită.

Sunt ultimul trecător

care ştie să-ţi poarte

noroiul

şi părul

şi gândul.

Aşează-te-n palmele mele crăpate!

EmiSfere

Cristi Iordache - E misfere

Asculta mai multe audio ambientala



Am plecat desculţ să ajung
la tine
atât de departe pe pietre
desculţ
doar să ajung la tine înainte de
răsărit

Pereţi plini de mucegai tencuiala umflată nu pot să mă sprijin
nici măcar să-i ating
este simplu voi face o casă
cândva din lemn
de brad

Dormi atât de departe
nu m-ai vedea când m-aş căţăra
desculţ
până în vârf
desculţ pe coloana infinitului să cădem la tine înainte de
răsărit

Am în stânga lumânarea şi în dreapta ţigara
este frig şi beznă
ieri a cedat instalaţia asta veche de o sută de ani
cafeaua e rece fumez si beau între două emisfere
flacără şi scrum

Dacă ai simţit miros de lemn de brad şi tutun
dacă ai văzut lumina şi urme de tălpi
eşti atât de departe să-mi spui mâine
dacă am ajuns la tine înainte de
răsărit


Dacă am ajuns
înseamnă că ai văzut ochii mei
care nu se văd niciodată

Nu credeţi poetul

Nu credeţi poetul când spune că-l doare –

a voastră durere o plânge când scrie!

Poetul trăieşte cu moartea-n picioare

şi n-are să cadă cât moartea e vie.



Îi curge stiloul şi-l şterge pe-o foaie

subţire ca lumea cu trupul ei şubred,

cu firele albe – înfipte pâraie

în ochii zbârciţi ai pământului umed.



Se-ntinde pe cruce cu-n pumn de cuvinte

şi toarnă balsamul pe inimi amare,

dar moartea nu-i vie şi viaţa îl minte.

Nu credeţi poetul când stă în picioare!



A smuls tragedia şi râde nebunul,

ascunsă-i durerea, ascunsă în pace.

Poetul nu moare; se joacă azi unul

cu noi de-a sărutul, zâmbeşte-apoi tace!

Joc

te-ai jucat şi lumea era frumoasă

te joci şi-acum cu adevărat

apoi iubeşti toate femeile lumii frumoase

bărbaţii lor te vor căuta şi lumea va fi urâtă

femeile-ţi vor naşte fii şi fiice

bărbaţii femeilor lumii urâte

te vor ucide

dar uite


copiii tăi au învăţat deja să se joace



*se dedică femeilor lumii

christiNe

Versuri din volumul "Tehnici de (ne)rezistenta", autor Cristi Iordache, editura Cetatea de Scaun, Targoviste 2010
Montaj realizat de Luisa Pirvan

Femeie-n tiNe nu se moare

Femeie,

-n tiNe, tiNe, tiNe

îmi curge sângele-n amonte

şi-s orb şi primul pas mă strânge

rămân cu palma-n diaclază

lumina-mi s-a ascuns şi plânge...

femeie,-n tiNe-i rob şi conte



şi bate,

bate-mă c-o rază

din norii tăi să fiu, să fiu

aval şi talpă, râu cu gheare

să fiu în tiNe, tiNe, viu

cât moartea lângă noi e trează,

în tiNe, tiNe nu se moare,

tu ştii prea bine



şi eu ştiu.

Aşa a tăcut poetul - In memmoriam Gabriel Stănescu

"Nu credeţi poetul când spune că-l doare –

a voastră durere o plânge când scrie!

Poetul trăieşte cu moartea-n picioare

şi n-are să cadă cât moartea e vie.



Îi curge stiloul şi-l şterge pe-o foaie

subţire ca lumea cu trupul ei şubred,

cu firele albe – înfipte pâraie

în ochii zbârciţi ai pământului umed.



Se-ntinde pe cruce cu-n pumn de cuvinte

şi toarnă balsamul pe inimi amare,

dar moartea nu-i vie şi viaţa îl minte.

Nu credeţi poetul când stă în picioare!



A smuls tragedia şi râde nebunul,

ascunsă-i durerea, ascunsă în pace.

Poetul nu moare; se joacă azi unul

cu noi de-a sărutul, zâmbeşte-apoi tace!"

Cristi Iordache




"Poetul piere în noaptea dintre două zile magice", aveam să constat atunci când Doru îşi exprima durerea în articolul din revista SINGUR.



Şi a tăcut!

Gabriel Stănescu nu mă mai duce în America - scria Ştefan Doru Dăncuş...

"Moartea nu a făcut facut facultatea vieţii, rămâne mereu repetentă la cele mai importante materii; nu trebuie să ne temem de ea – trebuie să-i acordăm şansa de-a lua meditaţii de la noi, artiştii, scriitorii, creatorii care ne-am născut cu o funcţie în plus faţă de concetăţeni. Totuşi, această rudimentară extensie a „viu”-ului l-a lichidat şi pe Gabriel Stănescu, editorul volumului I din „Bărbatul la 40 de ani”, pe care am reuşit să-l lansăm sâmbătă seara la Târgul de Carte „Gaudeamus” din Bucureşti.

Mi se face frig de propria fiinţă numai gândindu-mă că această carte a fost, probabil, ultima îngrijită de el. Scriu aceste rânduri sub ghilotina neîndurătoare a ideii că nici eu nu mai am multă vreme de petrecut pe-aici. Dar am în mine acest sentiment de revoltă, această nevoie de-a striga împotriva elevei codaşe care la un moment dat ne poate lua glasul şi totodată arta care ne circulă în vene. Gabriel Stănescu nu e singurul meu apropiat care pleacă în altă parte exact când proiectele gândite în comun primiseră o dimensiune practică.



Odihneşte-te în pace, om bun. Ceea ce ai construit în România, ţara asta pe care ai iubit-o atât de mult încât te-ai opus guvernelor ei de doi bani prin eforturile tale numite Editura „Criterion Publishig Int.” şi revista „Origini”, îmi va rămâne în amărâtul ăsta de suflet care nici el nu este decât un simplu bilet de tren.

Să ai pace unde te-ai dus, prieten drag!

Ştefan Doru DĂNCUŞ"



Aşa se strecura fata aia bătrână şi slută; printre versurile debutantului Gabriel Bogdan Caraveţeanu şi interpretarea tinerei din imagini. Reascult această piesă aproape premonitoare şi mă înfioară.
"Ne vedem mâine seară" - zice Gabi Stănescu , "nu credeţi poetul..." - spun eu într-un poem şi cred că am avut dreptate.
Am mai schimbat câteva vorbe, ne-am salutat şi a plecat servindu-ne minciuna: nu aveam să ne mai vedem!

"Poetul piere în noaptea dintre două zile magice"
Cristi Iordache





#Acest material aparţine în exclusivitate GRUPULUI MEDIA SINGUR
autori-Ştefan Doru Dăncuş şi Cristi Iordache

Traian T. Coşovei

LA MULŢI ANI!



Când spui poezie spui simplu - Traian T. Coşovei.

Ultima carte a poetului "Aerostate plângând" - şansa de a vă întâlni cu versul unuia dintre cei mai mari poeţi contemporani.



"Aer cu diamante" - Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan

Festivalul internaţional de poezie şi integrame

REGULAMENTUL CONCURSULUI NAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME
„ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL”, ED. A IV-A, 2010-2011

„Mizilul!... Aşezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe - o grădină - se răsfaţă cu multă cochetărie pe o pajişte plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare şi până apune, iarna şi vara. Rar se găseşte o panoramă aşa de plăcută şi atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, şi mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaţilor; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, uşor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munţilor; în faţă, neţărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.”
I.L Caragiale, O zi solemnă

SECŢIUNILE CONCURSULUI:
POEZIE – maxim patru poezii
EPIGRAME – maxim patru epigrame
La concurs pot participa tinerii români de… orice vârstă!!!
ÎNSCRIERE: 30. 07. 2010– 30.12 2010. Înscrierea pe www.romeojulietalamizil.ro sau prin poştă.
TAXA DE PARTICIPARE: 20 LEI
PREMII TOTALE: 4000 DE LEI
Toţi participanţii şi profesorii îndrumători primesc diplome. După premiere edităm Antologia cu textele selectate ale concursului şi o trimitem prin poştă.
Taxa va fi trimisă prin mandat poştal pe adresa liceului: prof. Bădicioiu Laurenţiu, Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod 105800; menţiunea: pentru „Romeo şi Julieta la Mizil”, ed. a IV-a.
O epigramă are ca temă impusă MIZILUL. Sugestii beletristice: Geo Bogza, 175 de minute la Mizil, I.L Caragiale, O zi solemnă, George Ranetti, Romeo şi Julieta la Mizil. Textele sunt pe www.romeojulietalamizil.ro Celelalte trei epigrame au teme libere. Poeziile/epigramele nu trebuie să fi fost publicate până la data premierii, adică 30.01.2011. Un moto trebuie adăugat în FIŞA DE ÎNSCRIERE pentru ca, numai ulterior jurizării, concurentul să poată fi identificat.
Spre a destinde rigida regulă a folosirii celor patru cuvinte obligatorii doar într-o epigramă, Ranetti,
Romeo, Julieta şi Mizil, valabilă invariabil la primele ediţii, oferim la această ediţie o perpectivă mai
atractivă, păstrând totuşi Mizilul, cum era şi firesc, expus “tirului” epigramiştilor.
Precizăm că, pentru cei care nu au internet, materialele pot fi trimise prin poştă (adresa este mai sus), semnate cu un moto, în acelaşi plic introducându-se încă un plic închis, pe care va fi scris acelaşi moto, în interiorul căruia va fi fişa de înscriere cu toate datele de identificare ale autorului. Nu uitaţi telefonul!
ATENŢIE: materialele trimise după 31.12.2010 nu vor mai intra în concurs!
Jurizarea în ianuarie 2011; premierea pe 30.01.2011, la Mizil, în Sala de Festivităţi a Liceului „Grigore Tocilescu”.
COMPONENŢA JURIULUI:
Prof. univ.dr.ing. Corneliu Berbente – vicepreşedintele Clubului „Cincinat Pavelescu”
Corneliu Leu – prozator şi jurnalist
Conf. univ.dr. Daniel Cristea Enache – critic literar, scriitor
Emil Proşcan – primarul oraşului Mizil
Ion Busuioc – epigramist
Nicolae Dragoş – scriitor
Mihai Moleşag – epigramist
Profesor univ.dr. Titus Constantin Vîjeu – critic de artă, scriitor
Coordonator proiect: prof. Laurenţiu Bădicioiu, tel.0744438247
Mail: badicioiu_laurentiu@yahoo.fr www.romeojulietalamizil.ro

Vulturul

Cine te regăseşte undeva, te cunoaşte.



Cine adoră zborul, iubeşte vulturul.



Şi cine iubeşte vulturul este iubit de mine.

Balada poporului supus

Maraton "Octombrie cultural" - Concursul literar "Moştenirea Văcăreştilor"

Startul a fost dat de ediţia a XLII-a a Concursului de literatură „Moştenirea Văcăreştilor” chiar în ultima zi de septembrie, unde am avut oaspeţi din Basarabia şi onoarea ca preşedinte al juriului să fie chiar Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, academicianul Mihai Cimpoi.
Ziua I a decurs conform programului, cu Zilele Teatrului Municipal Târgovişte – Spectacolul pentru copii „Povestea celor trei purcelusi”, urmat de lansarea de carte :
-„Bucurii pentru copii. Poeţi contemporani din Basarabia”. Antologie de Vasile Romanciuc.
- „Puţinul (m)eu / Urmele frumoase”, de Iulian Filip.
- „Cea mai frumoasă vară a iubirii”, de Ianoş Ţurcanu.

Participarea a fost masivă şi cu nume sonore din literatură şi cultură în general.
Deschiderea oficială a concursului a avut loc vineri 1 octombrie, cu alocuţiuni din partea oficialilor, prezentarea juriului şi lansarea volumului „Vasile Cârlova. Poetul „sufletului mâhnit” despre care ne-a vorbit acad. Mihai Cimpoi. În aceeaşi zi s-a continuat cu:
-pelerinaj în Parcul Văcăreştilor,
-vizită la muzeul comunei Văcăreşti şi la bibliotecă,
-masă rotundă cu tema: „Presa culturală dâmboviţeană la început de mileniu – Litere, Eroica, Impact, Singur, Climate literare, Armonia, Pro Arme, Curier”,
-lansare de carte.





În cea de-a treia zi a avut loc vizitarea unor obiective culturale şi istorice – Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni, Curtea Domnească, Muzeul de Istorie, Mănăstirile Dealu şi Viforâta, iar mai târziu, în aula Universităţii „Valahia”, scriitorul Corin Bianu şi-a prezentat cartea "Văcăreştii la amiază", după care s-au decernat premiile celei de-a XLII-a ediţii a Concursului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”.
Tânăra Marina Popescu a fost premiată de către Grupul Media SINGUR cu premiul revistei cu acelaşi nume, chiar de către directorul Ştefan Doru Dăncuş.




La Teatrul Municipal Târgovişte - Sala „Tony Bulandra”, ne-au întâmpinat gazda noastră, domnul Dan Ţopa, prof. Mircea Niţă, directorul Departamentului Cultură-Sport din CJ Dâmboviţa şi prof. dr. George Coandă, apoi ne-au vorbit scriitorii basarabeni Iulian Filip despre cartea sa, "Care-s sălbaticii” şi Ianoş Ţurcanu despre "Cea mai frumoasă vară a iubirii”.




































În încheierea programului, înainte de coctail, am urmărit spectacolul „Profu” cu Răzvan Vasilescu şi muzica teatrului - concert Kary Tibor.

Tehnici de (ne)rezistenţă

Când mă înalţ, nu cad, cobor!

Mă-ntreb de ce când mă înalţ
nu cad.
Cobor.

Mă-ntreb de ce-n al vieţii lanţ
sunt viu şi mort?

Să nu mai mor
când mor?

Ştiu să trăiesc oriunde pot
şi pot iubi
şi-mi este dor
de lumea toată şi de tot
şi prinţ pot fi
şi cerşetor!

Când mă înalţ nu cad, cobor!

Singurătatea şi pericolul sunt stări primare de la care se poate porni limpede în desluşirea fiinţării

Nişte învingători (Cristi Iordache şi "Tehnici de (ne)rezistenţă

Nişte învingători


În plină aiurare literară, postmodernistă sau cum s-o mai fi numind, volumul de faţă ar putea fi gestul bizar al unui om închis în spaţiul concentraţionar de care vorbea Soljeniţîn. Poemele diferă ca tonalitate şi uneori ca expresie lingvistică, ceea ce ne duce cu gândul la un puzzle (voit sau involuntar, n-are importanţă din moment ce în asta rezidă încercarea de-a atrage atenţia cititorului).

Ca să pătrunzi în scrierile lui Cristi Iordache trebuie să desluşeşti întâi imaginile mărunte căci numai aşa poţi analiza întregul. Aflăm, astfel, următoarele:
1. Cu mâinile se poate construi ori se poate dărâma; se poate ucide ori se poate iubi; se pot face bani ori se poate face artă.
2. Când ajungi să ai două mâini (nu una, sau niciuna), ai de ales; totul e bine până când afli că ai trup.
3. Când ştii că ai trup, afli că este timp. Când afli că este timp, începi să înveţi noţiunea de vreme.
4. Când afli ce e vremea şi înveţi cum să lucrezi cu ea, când ştii cum se aplică vremea pe trup, cum integrala vieţii este o incizie în venele timpului - nu în ale vremii - devii, cu adevărat, OM.

Cristi Iordache a reuşit, prin eliminare, să atingă umanitatea din el însuşi: “în tăcere mângâi pielea iubitei cu flori/ îi simt zborul şi aripile care mă strâng/ mă odihnesc pe pântecul ei/ zvâcneşte/ i-ating coapsele/ cu obrazul neras şi buzele“ (poemul “Nu am vrut să ucid fluturii“). Sunt poeme care stau sub semnul unei imprecizii bine controlate, poeme scrise parcă pentru a descumpăni lectorul, nu pentru a-l ajuta să înţeleagă demersul poetic iar acest refuz discret îi dă autorului puteri depline asupra textelor. Nu lasă cititorului posibilitatea de a controla scrierea. Desigur, acest lucru intrigă dar minţile mobilate vor sesiza cu uşurinţă această tehnică venită din vremuri obscure, această fandare curajoasă în teritoriul care îndeobşte aparţine criticii literare.

Cristi Iordache este conştient că poezia este o lume paralelă cu cea în care trăieşte la modul social. Mi se pare binevenit aici următorul fragment : “Cine controlează progresul către viitor? Puternicii, cei care au pentru acest lucru forţa şi condiţiile pe care alţii nu le au; bogătaşii de astăzi, care nu se mai afirmă prin trudă ca să creeze de exemplu o întreprindere, ci prin vicleşugul unei cariere de partid sau prin uzufructul unei moşteniri. Şi din acest punct de vedere este vorba de o alienare, de o pierdere josnică a sinelui.” (Luigi Giussani, “Sensul religios”, volumul I al “ParCursului”); cu această unealtă la dispoziţie putem purcede la drum prin paginile acestei cărţi din care ajungem să înţelegem până la urmă că suntem, cu toţii, nişte învingători.


Ştefan Doru DĂNCUŞ

Genunchiul meu drept este om

Cristi Iordache - Genunchiul meu drept este om
Asculta mai multe audio acustica


Genunchiul meu drept este om


genunchiului meu habar n-ai cât îi place să stea lângă talpa ta dreaptă

hm
mă gândeam
mă gândeam de multe ori

cum părţi din noi nu ştiu unele de altele
mă gândeam cum obrazului meu îi place să stea lipit de pântecul tău

atunci genunchiul
chiar daca stă pe pietre sau

coji de nuci

pe iarba moale (asta-nseamnă bucurie)

dar el nu se poate exprima
el stie doar că-i place să stea lângă talpa ta dreaptă

nici n-ar putea
altfel

mm

e ca şi un copil
a crescut
a crescut
cu talpa ta dreaptă

nu ştie altceva nu simte

pentru că
părţi ale trupului nostru
nu se cunosc prea bine unele cu altele

de-aia
obrazului meu îi place să stea lipit de pântecul tău

are acolo tot

e ca un cordon ombilical

îî
îm

o atracţie
o
rezonanţă să-i spun aşa
e
ceva
ce
s-ar putea numi om

eu aş putea să-i spun obrazului meu
om

aş putea să-i spun o

poveste

despre cum s-a născut
despre

cordonul acela ombilical

omul are simţuri

hm

mă gândeam că Dumnezeu a făcut mai întâi obrazul
făcut şi nu născut
i-a dat toate simţurile văz miros auz

aş putea numi genunchiul meu om

alt om

dar

iată îmi dau seama că
găsesc de fapt lumea

sunt mâinile
mâinile

mâna mea dreaptă creşte pe fesele tale
şi devine om

stânga
stânga mâna mea stângă
mâna mea stângă
este pe sânii tăi

şi e tot om

oamenii ăştia
sunt legaţi printr-un cordon ombilical nu ştiu de ce
nu pot să-mi explic nu
aş încerca
aş obosi degeaba
ar trebui să mă mulţumesc decât cu ceea ce văd
nu-i aşa că
dacă tot
dacă tot
există atâţia oameni
atunci hai să-i numim
lume

o lume născută nu făcută legată printr-un cordon ombilical
nu poate trăi fără tălpi fără pântece fără sâni

nu poate trăi o lume niciodată fără tine

fără tine
femeie

Marea traversare

Plângi şi vrei să te agăţi de viii tăi care privesc niciunde, sfâşiaţi de durere. Lumea se sparge în chipurile lor schimonosite.
Vrei să-i strângi la piept şi să-i săruţi - îţi dai seama că ei ţi-au fost dumnezei şi regreţi că nu le-ai spus-o.
Trupul nu te ascultă, iar plânsul tău este nicăieri; ei nu văd decât fiinţa dragă fără suflare şi ştiu că, la fel, dumnezeul lor a murit.

Să fii plecat dintre vii şi totuşi să-i simţi. Să fii acolo unde nu există alb sau negru, apă sau foc, unde nu te înalţi şi nu te scufunzi, este (raportat la propriul câmp informaţional) un fenomen straniu - greu de descris.
În moarte nu te aşteaptă niciun dumnezeu, nu-s porţi, nici îngeri sau sfinţi şi nici măcar draci.
Ştiţi ce înseamnă pieire?
Moartea este pieirea în nimic, după un film fulgerător al unor imagini fara inteles.

Traversarea pragului dintre viaţa şi moartea psihosomatică reprezintă o experienţă unică.
Întors printre cei vii, sau "inviat din morti" vezi chipurile înseninate plângând de bucurie. La rându-ţi, abia atunci îţi poţi atinge lacrimile şi îmbrăţişa pe cei dragi. Rostiţi impreuna, involuntar, "Dumnezeu e mare"!

Dumnezeul acela mare este limitarea dimensional-cosmică.
Dumnezeul acela este un substitut al propriei neputinţe, este locotenentul cerut de nevoia de a fi conduşi.

Dincolo nu sunt serafimi şi heruvimi, nici măcar un drac rătăcit - dincolo nu vezi nimic. Singurii dumnezei voi sunteţi; în voi se află credinţa, nădejdea şi dragostea.

Locotenentul nu are mâini pentru a le murdări cu viaţa şi moartea oamenilor.
Daca este cineva mai presus decat noi el se ocupa de facere. O facere fara dorinta de pierderi.

Am trăit marea traversare!

Antologiile Revistei SINGUR / informare

Antologiile Revistei SINGUR (9)

Informare: săptămâna 3 octombrie-10 octombrie 2010



Important!



CASA DE DISCURI A FUNDAŢIEI “PAUL POLIDOR” BUCUREŞTI VA INCLUDE CU TITLU GRATUIT ÎN ANTOLOGIILE SALE AUDIO-BOOK /cu ISBN/, 3 (TREI) AUTORI aleşi de Grupul Consultativ ce monitorizează autorii “Antologiilor Revistei SINGUR”. PREMIAŢII ÎŞI VOR TRIMITE VOCEA IMPRIMATĂ PE UN PARCURS DE 3/trei/ MINUTE FIECARE ÎN VARIANTELE:

- CASETĂ AUDIO

- COMPACT DISC

LA ADRESA: FUNDAŢIA “PAUL POLIDOR“ PENTRU UNESCO

ACADEMIA DE INTERFERENŢE INTERNAŢIONALE “PAUL POLIDOR“

STR.NICOLAE CÂNEA, NR.82, SECTOR 2, 023076 - BUCUREŞTI

Colaborări şi informaţii la: e-mail: paul.polidor@yahoo.com

Numele celor 3 (trei) autori vor fi anunţate la sfârşitul lunii octombrie, 2010.





Vom reveni la sfârşitul fiecărei săptămâni cu alte ştiri privind derularea acestui proiect.



1.Grupul Consultativ care va selecta şi va aproba materialele pentru tipărire are următoarea componenţă:

Ioan Groşan – prozator

Ioan Es Pop – poet

Felix Nicolau – critic literar



2.Până la această oră, s-au realizat Parteneriate Media cu:

Lithera.ro (site), FDL.ro-Fabrica de Literatură (site), RomanianVip (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proză (site), Necenzurat (site), Ştiri MM (site), Institutul Blecher (site), ziarul „Glasul Maramureşului” (Maramureş), revista „Caiete Silvane” (Sălaj), revista „Cenaclul de la Păltiniş” (Sibiu), revista „Dacia Literară” (Iaşi), revista „Oglinda literară” (Vrancea), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara), revista „Familia” (Bihor), revista „Euphorion” (Sibiu), Editura „Grinta” (Cluj Napoca), Editura „Limes” (Cluj Napoca), AS TV (post de televiziune, Bistriţa), Radio Vis (post de radio), Revista „Cafeneaua literară” (Argeş), Ziarul „Răsunetul” (Bistriţa), Blitz Show (site cultural), „Realitatea de Bistriţa Năsăud, Dej şi Gherla” (publicaţie, Bistriţa), Cetatea lui Bucur (revistă de cultură - literatură, artă, carte - online), Revista de experiment literar „Feed Back” (Iaşi), Revista „Argeş” (Argeş), Cafeneaua.com (site cultural), Revista de ariegardă culturală „Noua Provincia Corvina” (Hunedoara), Revista „Vatra Veche” (Mureş), Revista CONTA (Neamţ), Fundaţia „Paul Polidor” (Bucureşti), Revista „Impact Literar” (Dâmboviţa).







În această săptămână, s-au realizat următoarele Parteneriate Media:

1. Revista CONTA (Neamţ)

2. Fundaţia „Paul Polidor” (Bucureşti)

3. Revista „Impact literar” (Dâmboviţa)



Aceste parteneriate se regăsesc şi în lista de la punctul 2. Aportul fiecăruia din aceste puncte media a fost stabilit cu fiecare în parte.



3. Autorii confirmaţi în săptămâna trecută::

Poezie: Elisabeta Iosif, Maria Oprea, Olga Alexandra Diaconu, Mariana Rogoz Stratulat.

Proză: Dora Alina Romanescu, Laurenţiu Belizan, Radu Botiş, Virgil Stan.

Totodată, anunţăm autorii consacraţi care se regăsesc pe listele celor confirmaţi, că vor face obiectul unor secţiuni separate din cele 2 antologii.

Numele autorilor neconfirmaţi nu sunt făcute publice.





4. În atenţia scriitorilor confirmaţi:

Datele firmei în contul căreia se virează ori se depune taxa de participare în valoare de 100 lei (până la data de 30 octombrie 2010):

SC YEUDENI SRL

Banca Transilvania, Târgovişte, România

Cont IBAN (lei): RO10BTRL01601202T47115xx

Cont euro: RO82BTRL0116 04202T47115xx

C.U.I.: RO26372890

Nr. de Ord. în Reg. Com.: J15/3/2010

Loc. Târgovişte

Jud. Dâmboviţa

După cum vedeţi, am deschis un cont şi în euro, pentru ca autorii din străinătate să nu plătească taxe mari de transfer bancar.

Vă rugăm să păstraţi chitanţele de la bănci sau oficii poştale de unde faceţi această plată şi să vă indicaţi adresa poştală exactă, pentru a primi factură pentru banii depuşi. Anunţaţi efectuarea depunerii prin mail: dorudancus@yahoo.com

sau telefon: 072-444.35.87



5. Numărul autorilor care au trimis texte în această săptămână:

Proză: 1187 autori

Poezie: 2416 autori



Important: Unul din cei mai mari autori de parodii din România, Lucian Perţa, va parodia 10 poeme alese de la 10 autori de poezie confirmaţi pentru antologie.





Cu mulţumiri,

Ştefan Doru Dăncuş

Director al Grupului Media SINGUR



P. S. Revenim în această informare, la cererea mai multor persoane interesate, cu anunţul iniţial al acestei acţiuni, pe care îl puteţi citi mai jos:



Antologiile revistei SINGUR

În atenţia autorilor români



Grupul Media SINGUR îşi anunţă intenţia de a edita o antologie de poezie şi una de proză scurtă (sau fragmente de roman) ale autorilor români contemporani.



Condiţii de participare:

1. Se primesc numai materiale culese pe calculator, cu diacritice, font Times New Roman, corp literă 12, spaţiere între rânduri de 1,5, format word.doc. Materialele nu vor depăşi 3 (trei) pagini format A4. Acestea vor fi trimise până la data de 31 octombrie 2010 pe mail: dorudancus@yahoo.com sau poştal, pe suport electronic (CD sau DVD) pe adresa: Editura SINGUR, O.P. 8, C.P. 19, loc. Târgovişte, jud. Dâmboviţa. Apariţia celor două antologii, inclusiv expediţia volumelor către autori se va realiza (şi se va încheia) până la data de 30 noiembrie 2010.

2. Se vor ataşa o fotografie scanată în format jpg şi un scurt CV literar.

3. Autorii vor achita 100 lei în contul SC YEUDENI SRL, ale cărei date se găsesc mai jos. Suma finală încasată va fi folosită pentru achitarea tiparului. Serviciile de prepress, corectura, taxele de expediţie poştală şi resursele necesare mediatizării vor fi suportate integral de Editura SINGUR, care editează aceste lucrări.

4. Fiecare autor va primi câte 5 (cinci) exemplare din antologia în care a apărut.

5. Antologiile vor beneficia de o intensă campanie de mediatizare pe mai multe site-uri culturale din ţară şi din străinătate, în diverse publicaţii on line din ţară şi din străinătate şi în diverse publicaţii tipărite. De asemenea, vor fi prezentate publicului cu ocazia unor întruniri culturale, cenacluri, tabere de creaţie etc. Autorii vor fi ţinuţi la curent în permanenţă cu stadiul mediatizării scrierilor lor.

6. Datele firmei în contul căreia se virează ori se depune taxa de participare în valoare de 100 lei:

SC YEUDENI SRL

Banca Transilvania Târgovişte

Cont IBAN: RO10BTRL01601202T47115xx

C.U.I.: RO26372890

Nr. de Ord. în Reg. Com.: J15/3/2010

Loc. Târgovişte

Jud. Dâmboviţa

7. Informaţii suplimentare: dorudancus@yahoo.com; telefon: 072-444.35.87

Tehnici de super-vieţuire (Vreau sex cu femei)

Vreau sex cu femei



Vremea nu ne permitea să ne căţărăm aşa că îl iau pe amicul Arpi să vizităm Braşovul. Este un oraş impresionant şi de câte ori sunt în preajmă nu ezit să-i cutreier străzile.

Chiar dacă şi-a făcut casă în creierii munţilor, Adam Arpad este braşovean get-beget, cu acte-n regulă şi un apartament la parterul unui bloc.

Prin centru intrăm în fiecare magazin cu echipament sportiv, dar şi în librării (mai ales eu, ha!).

La Şt. O. Iosif, Arpi ştie că voi pierde noţiunea timpului şi-mi spune:

- No, bradăre, mă găseşti la terasă.



Mă învârt printre rafturi, văd titluri şi autori, observ un exces de carte cu tematică religioasă şi, în partea centrală, de asemenea, abundenţă de „life style”, terapii şi vindecări miraculoase. Totul trădează lipsa răbdării consumatorului, ba mai mult, a unei societăţi depresive care nu cunoaşte fiinţarea şi se agaţă instinctual de titluri capcană de genul: „cucereşte-l în trei zile”, „şapte paşi spre autocunoaştere”, „patru legi pentru liniştea inimii”, „singurul drum către fericire”, „cele zece căi ale puterii” etc. Cum niciodată nu poposesc aici doar pentru a privi, caut în continuare pe peretele din dreapta sălii. Autori români şi străini, titluri arhicunoscute de-a lungul timpului, sub diverse edituri şi colecţii, dar aceleaşi.

De la „masa lui Oreste” (sectorul audio-video, spaţiul în care Oreste Teodorescu şi-a întâmpinat fanii cu ocazia lansării „codului” său) o fătucă drăguţă foc mă urmărea discret. Scotocisem o oră bună, de parcă aş fi căutat vreo intrare secretă. Amestecam colecţiile, lăsam Platon peste cărţi de bucate, Nietzsche lângă Coran, Patapievici printre cărţile de colorat şi cred că o scosesem din minţi, astfel încât o văd apropiindu-se. O ignor şi-mi găsesc de lucru, aplecat cu mare interes (fals, desigur!) deasupra unui şir de volume precum piesele de domino, dar atent la fiecare gest al ei, care se oprise la un metru de mine. Mai face un pas şi mă întreabă cu un timbru sonor cald, şovăielnic şi natural:

-Vă pot ajuta?

Mă îndrept de spate şi mă întorc privind-o în ochi fără să clipesc. Îi urmăresc nervii feţei pulsând, mâna ce o duce la nas, apoi cum o lasă pe lângă corp prinzând tricoul şi trăgând de el în jos, peste fese şi zona pubiană. Era agitată. O fixasem cu superioritate şi parcă vrând să scape de prezenţa mea dominantă, repetă mai stins şi tremurat decât prima dată:

-Ce aţi dori?

Fără să pierd controlul vizual, mă aplec la nivelul părului ei ondulat, cât să nu o ating, aştept câteva secunde să i se accelereze bătăile inimii şi îi răspund silabic, apăsat şi mai mult şoptit:

-Sex cu femei.

Cred că dacă ar fi avut puterea să se adune, şi-ar fi dorit să demolez librăria, în locul alegerii neinspirate de a mă întâmpina. Urmăream cum i se decolorează roşeaţa apărută iniţial pe obraji până s-a albit toată şi cum mişca necontrolat capul spre stânga şi spre dreapta, evitându-mă, după care s-a întors către “masa lui Oreste” lasând involuntar să-i văd mâinile tremurânde, împletind degetele, haotic, la spate. Copila asta excesiv de sensibilă, îşi crease o colivie mentală, de unde doar gestica iconştientă mai răzbea la exterior ; pierduse contactul cu realitatea iar instinctul de autoapărare devenise nul. Vulnerabilitatea şi neputinţa ei m-au obligat să repar cât mai repede situaţia, astfel încât cu un aer patern şi zâmbitor îi cer, calm :

-Cartea "Sex cu femei", scrisă de Adrian Suciu şi Ştefan Doru Dăncuş.

Apoi pentru a-i îndepărta "colivia" şi a o scoate din captivitate, o readuc la momentul dinainte, printr-o acţiune inversă, aceea de inferiorizare a mea, căci nu doar fraza în sine cu aspect de agresiune sexuală o blocase, ci laolaltă cu abuzul asupra personalităţii sale, prin atitudinea mea gravă şi presiunea puternică pusă pe receptorii ei.

-Mă ajutaţi ? Eu nu reuşesc să dau de ea.

-Să încerc pe calculator, zice după ce înghite în sec.

Ieşea din panică. Fătuca mea se purta acum de parcă ar fi vrut să-mi mulţumească. Habar n-avea că fusesem un prădător. Pentru ea eram salvatorul- cel care a scos-o din încurcătură.


Cazul manifestării ei poate fi extins.

Ne retragem în spatele propriei colivii, deşi ne este deschisă uşa spre lume. Ne apărăm integritatea precum copilul care pune mâinile la ochi pentru a nu fi văzut.

Sărmani captivi! Să ieşim în lume! Dar lumea?

Lumea este o colivie mult mai mare, cu uşa deschisă...

Gata cu filozofia!


Cât am stat acolo, chiar dacă librăria era plină de clienţi şi colegii ei abia făceau faţă, ea m-a tratat preferenţial. Să fi fost încercată de regretul că m-a perceput iniţial ca agresor, sau comportamentul afectuos şi elegant de după, ori amândouă, plus dezinvoltura mea de cuceritor misterios. Cert este că i-a solicitat doamnei care părea şefă, să butoneze calculatorul de la sectorul audio-video.

- Nu am cartea.

- Cum ? Păi asta-i carte premiată de USR, măi frumuseţe ! Ştii, am venit să cumpăr câte ceva dar nu orice !

Renunţasem la politeţuri - idee inspirată, pentru că se dezinhibase total şi acum epata.

-Adrian Munteanu ?

-Nu ştiu...să verific.

-Adrian Munteanu, sonetistul; este braşovean de-al tău!

Repet asta tocmai pentru a auzi "doamna şefă", care apăruse între timp şi ne asista.

-Şi Mircea Petean, îi zic repede, să nu încheie căutarea.

Pleacă pe uşa din spate undeva în depozit, moment propice unui dialog cu “doamna şefă”.

-Observ că aveţi numai morţi !

-Adică ?

-Autori morţi

-Avem şi vii.

Na, răspuns ! Îmi indicase din cap o zonă pe care o verificasem.

-Cărtărescu, Patapievici, Liiceanu, mai mulţi…vedeţi acolo!

-Scumpă doamnă -încerc eu s-o sensibilizez- i-am citit, însă pe lângă aceştia sunt scriitori de mare valoare, lipsiţi de mediatizarea agresivă, fără acces la mijloace de promovare şi publicaţi la edituri mai puţin cunoscute. Drept exemplu, iată că aveţi lucrări de Adrian Munteanu şi Mircea Petean, (zâmbesc pentru a părea o glumă) care aşteaptă cititorii în depozit.

-Ştiţi cum este, ca în orice afacere...comerţ, profit, este vorba de cerere şi ofertă.

- Aveţi dreptate. Şi viaţa artistică are o latură materială. Cred că m-am supărat ca măgarul pe povară.

- Nu, nu! Este dreptul dumneavoastră de a fi indignat; oferta nu vă satisface...vă înţeleg.

O, spiritul nostru balcanic! Acum l-aş fi dorit, însă „doamna şefă” părea căzută printre noi la pachet cu pragmatismul. Un fel de doi în unu’.

-Mulţumesc frumos! Îi spun cu un ton de “am terminat!” şi o las să plece în partea aglomerată a librăriei, spre care vorbind cu mine, stătea poziţionată ca-n bloc-starturi.

Fătuca exerciţiului meu, tocmai îmi aşează pe masă o carte de Mircea Petean, "Anna versek" şi seria sonetelor de Adrian Munteanu : „Tăcerea clipei”, „Casa fără ziduri”, „Paingul orb”, „Ferestre în cetate” şi „femeie !...”. Pe ultima o răsfoiesc (majoritatea textelor le citisem din alte surse), mă întorc la pagina şapte şi mă întind peste "masa lui Oreste" ca un şarpe.

-Ascultă domnişoară cât de frumos ! îi recit repede prima strofă, apoi mai mult şoptit, de parcă am fi fost înconjuraţi de lumânări şi beţişoare parfumate :

-"În pat să-ţi lepezi, caldă, cuviinţa/ Şi sânii dornici de-ncleştări avide/ Să îi frământ cu palma ce decide/ Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa" (...)Am privit-o la "Desfă cuibarul tainic să pătrundă..." şi se înroşise precum varietăţile mele de Burgundy *.

Dar cum nu venisem pentru declaraţii amoroase, mă retrag şi-l sun pe Arpi, care apare imediat.

-Ai gătat?

-Da ! şi-i dau “Anna versek”. Cadou, bradăre; e pe limba ta! apoi mă adresez fetei :

-Mai caută-mi, te rog, Gelu Vlaşin, Doina Ruşti şi Ana-Maria Comăniţă !

Îi repet, o las câteva clipe, după care îi înşir altă listă de autori şi o aştept să se întoarcă din depozitul "viilor". Micuţa mea trecută prin furcile caudine, pune pe tejghea un braţ de cărţi. Recunosc printre ele "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti şi mă arunc asupra ei ca o pasăre de pradă. Mă schimonosesc mai ceva ca mr. Bean, întorcând-o pe toate părţile şi parcă făcându-i în ciudă lui Dan C. Mihăilescu "na, că am şi eu !"

-Fă-mi poze cu femei ! şi îi întind camera foto, prietenului meu.

-No, cum vrei, bradăre, dar hai să dăm din bascheţi că-i târziu.

Pun la piept “femeia” lui Adrian Munteanu, în timp ce amândoi (vânzătoarea şi Arpad) se holbează la mine ca la un nebun, apoi "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti, peste bluza mea în dungi (unde-i “victimă colaterală” şi Laura Vasiliu), pozez, după care aleg din teanc mai multe titluri ale unor autori vii.

Aşez achiziţiile în două pungi imprimate cu sigla “LIBRIS” şi-mi anunţ vânzătoarea, pe un ton imperativ:

-Vezi că va apărea “Bărbatul la patruzeci de ani” !

Se uită brusc spre intrare şi după câteva clipe de confuzie, se luminează şi-mi zice, victorioasă :

-O carte scrisă de dumneavoastră; sunteţi scriitor !

-Nu. Sunt croitor. Autorul este Ştefan Doru Dăncuş.

-Sunteţi croitooor ! exclamă dezamăgită şi tărăgănat pe ultimul cuvânt de nu-l mai termina.

-Da. Lenjerie de damă la comandă.. Ia cartea mea de vizită şi nu uita să mă contactezi.

Plec. Aproape de ieşire privesc înapoi. Fătuca mea, cu cartea de vizită sub nas, dă din cap zâmbind, de parcă ar spune "mare figură eşti !", iar eu ridic mâna dreapta şi-i fac semn că este-n regulă.



Camaradul meu mă invită la terasa unde îl aştepta un vechi prieten, dar simt nevoia să fac o regrupare mentală.

-Stau şi cuget, Arpiko. Du-te singur!

-Este un bradăr de-a fost cu noi în Himalaya, îl salut şi vin.

-Vin roşu?

-O bere doar! şi pleacă râzând.



După tentativele de ascensiune, eşuate amândouă din cauza vremii nefavorabile, aproape de miezul nopţii, când turiştii îşi consumaseră energia, mă retrăsesem cu L.H. şi Raul Adam în camera de oaspeţi. De-a lungul verii îmi spuseseră pe rând, DDP, Rob şi LH de câteva ori (Raul, niciodată – nu că-i convenea alegerea mea, dar ştia că şi-ar fi răcit gura degeaba!), însă nu a avut impactul de-acum. Masa aceea lungă pentru douăzeci de persoane la care eram doar noi trei, liniştea de care ne dezobişnuisem, chipurile noastre în repaos, vocile raportate la acustica încăperii, toate ofereau discursului o vibraţie aparte. LH mă avertizase că opţiunea mea de a face, solitar, trekking şi căţărare, este doar o încăpăţânare, o nechibzuinţă care mă poate costa viaţa. Ştiam. (Recunosc că la prima tentativă am fost la un pas de a mă prăbuşi, dar am dat drumul la o parte din echipament şi am rămas în priză pe genunchiul stâng şi mâna dreaptă până ce mi-am încălzit mâinile cu mintea - ciudat, nu!?)

-Cristi, niciodată şă nu mergi singur – vii în octombrie când vremea nu este capricioasă şi urcăm în echipă. Să nu crezi că-ţi ridică cineva statuie dacă bravezi! Cel mai bun alpinist este acela în viaţă!

Şi asta ştiam încă din adolescenţă, dar am preferat să nu comentez.



Curios cum treci deseori pe lângă o floare, ştii că este roşie, îi simţi parfumul, însă mergi nepăsător mai departe până într-o zi când te opreşti (habar n-ai de ce!), îi atingi petalele, inspiri adânc mireasma, te minunezi de puritatea ei şi îţi dai seama că puteai pierde magia care te aştepta de fiecare dată acolo, în tăcere.

Acelaşi lucru se întâmplă şi-n dragoste; neglijezi persoana iubită, îţi este suficient că o ştii lângă tine, până când constaţi cu durere, poate imediat după ce ai simţit „magia florii”, că a dispărut.

„Cel mai bun alpinist este acela în viaţă”. Fraza lui LH mă urmăreşte. Gândurile nu-mi dau pace.

Cred că inconştient am căutat autori contemporani în librărie. A fost o comandă atipică pe care acum o desluşesc.

Asta am făcut. Am extrapolat teoria alpinistului şi magia florii.

„Cel mai bun scriitor este unul viu”. Iubesc artiştii. Nu pun preţ pe rezonanţa mea pro sau contra creaţiei – ea fiind subiectivă, fiind răspunsul informaţiei stocate de-a lungul timpului şi neavând valoare de adevăr.


Se frânează, se ocoleşte, se dau semnale acustice şi luminoase - totul în mare viteză. Stau sprijinit de grilaj, prins între oameni şi maşini.

Gânduri. Stări. Imagini. Ele se schimbă ameţitor.



Îl văd pe Arpi venind, mă trezesc şi-i fac semn că intru în librăria de alături.

La casă, imediat ce a plecat clientul dinaintea mea, vânzătoarea cu alură de bărbat supărat pe univers, mă întreabă răstit, mai-mai să mă sperie:

-Ce doriţi?

-Sex cu femei...

-Florico, cheamă dragă gardianu’, că cocalaru’ăsta să dă la mine!

-Cartea...zic şi dau din mână a lehamite întorcându-mă spre ieşire.

-Îţi dau o carte-n cap de numa'! Obsedatu’ dracu’ care eşti!

Vreau sex cu femei (3)

Vreau sex cu femei (3)



-Ştiţi cum este, ca în orice afacere...comerţ, profit, este vorba de cerere şi ofertă.

- Aveţi dreptate. Şi viaţa artistică are o latură materială. Cred că m-am supărat ca măgarul pe povară.

- Nu, nu! Este dreptul dumneavoastră de a fi indignat;oferta nu vă satisface...vă înţeleg.

O, spiritul nostru balcanic! Acum l-aş fi dorit, însă „doamna şefă” părea căzută printre noi, la pachet cu pragmatismul. Un fel de doi în unu’.

-Mulţumesc frumos! Îi spun cu un ton de “am terminat!” şi o las să plece în partea aglomerată a librăriei, spre care vorbind cu mine, stătea poziţionată ca-n bloc-starturi.

Fătuca exerciţiului meu, tocmai îmi aşează pe masă o carte de Mircea Petean, "Anna versek" şi seria sonetelor de Adrian Munteanu : „Tăcerea clipei", "Casa fără ziduri", "Paingul orb", "Ferestre în cetate" şi "femeie !...". Pe ultima o răsfoiesc (majoritatea textelor le citisem din alte surse), mă întorc la pagina şapte şi mă întind peste "masa lui Oreste" ca un şarpe.

-Ascultă domnişoară cât de frumos ! îi recit repede prima strofă, apoi mai mult şoptit, de parcă am fi fost înconjuraţi de lumânări şi beţişoare parfumate :

-"În pat să-ţi lepezi, caldă, cuviinţa/ Şi sânii dornici de-ncleştări avide/ Să îi frământ cu palma ce decide/ Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa" (...)Am privit-o la "Desfă cuibarul tainic să pătrundă..." şi se înroşise precum varietăţile mele de Burgundy *.

Dar cum nu venisem pentru declaraţii amoroase, mă retrag şi-l sun pe Arpi, care apare imediat.

-Ai gătat?

-Da ! şi-i dau “Anna versek”. Cadou, bradăre; e pe limba ta! apoi mă adresez fetei :

-Mai caută-mi, te rog, Gelu Vlaşin, Doina Ruşti şi Ana-Maria Comăniţă !

Îi repet, o las câteva clipe, după care îi înşir altă listă de autori şi o aştept să se întoarcă din depozitul "viilor". Micuţa mea trecută prin furcile caudine pune pe tejghea un braţ de cărţi. Recunosc printre ele "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti şi mă arunc asupra ei ca o pasăre de pradă. Mă schimonosesc mai ceva ca mr. Bean, întorcând-o pe toate părţile şi parcă făcându-i în ciudă lui Dan C. Mihăilescu "na, că am şi eu !"

-Fă-mi poze cu femei ! îi întind camera foto, prietenului meu.

-No, cum vrei, bradăre, dar hai să dăm din bascheţi că-i târziu.

Pun la piept “femeia” lui Adrian Munteanu, în timp ce amândoi (vânzătoarea şi Arpad) se holbează la mine ca la un nebun, apoi "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti, peste bluza mea în dungi (unde-i “victimă colaterală” şi Laura Vasiliu), pozez, după care aleg din teanc mai multe titluri ale unor autori vii.








Aşez achiziţiile în două pungi imprimate cu sigla LIBRIS şi-mi anunţ vânzătoarea, pe un ton imperativ:

-Vezi că va apărea “Bărbatul la patruzeci de ani” !

Se uită brusc spre intrare şi după câteva clipe de confuzie, se luminează şi-mi zice, victorioasă :

-O carte scrisă de dumneavoastră - sunteţi scriitor !

-Nu. Sunt croitor. Autorul este Ştefan Doru Dăncuş.

-Sunteţi croitooor ! exclamă dezamăgită şi tărăgănat pe ultimul cuvânt de nu-l mai termina.

-Da. Lenjerie de damă la comandă. Ia cartea mea de vizită şi nu uita să mă contactezi.

Plec. Aproape de ieşire privesc înapoi - fătuca mea, ţine cartea de vizită sub nas şi dă din cap zâmbind, de parcă ar spune "mare figură eşti !", iar eu ridic mâna dreapta şi-i fac semn că este-n regulă. (...)

va urma



* nume purtat de majoritatea speciilor de flori care au culoarea roşu aprins

Antologiile Revistei SINGUR (5)

Antologiile Revistei SINGUR (5)

Informare: săptămâna 5 septembrie-12 septembrie 2010



Vom reveni la sfârşitul fiecărei săptămâni cu alte ştiri privind derularea acestui proiect.



1.Grupul Consultativ care va selecta şi va aproba materialele pentru tipărire are următoarea componenţă:

Ioan Groşan – prozator

Ioan Es Pop – poet

Felix Nicolau – critic literar



2.Până la această oră, s-au realizat Parteneriate Media cu:

Lithera.ro (site), FDL.ro-Fabrica de Literatură (site), RomanianVip (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proză (site), Necenzurat (site), Ştiri MM (site), Institutul Blecher (site), ziarul „Glasul Maramureşului” (Maramureş), revista „Caiete Silvane” (Sălaj), revista „Cenaclul de la Păltiniş” (Sibiu), revista „Dacia Literară” (Iaşi), revista „Oglinda literară” (Vrancea), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara), revista „Familia” (Bihor), revista „Euphorion” (Sibiu), Editura „Grinta” (Cluj Napoca), Editura „Limes” (Cluj Napoca), AS TV (post de televiziune, Bistriţa), Radio Vis (post de radio), Revista „Cafeneaua literară” (Argeş), Ziarul „Răsunetul” (Bistriţa), Blitz Show (site cultural), „Realitatea de Bistriţa Năsăud, Dej şi Gherla” (publicaţie, Bistriţa), Cetatea lui Bucur (site).





În această săptămână, s-au realizat următoarele Parteneriate Media:

1. Cetatea lui Bucur (site)

2. Realitatea de Bistriţa Năsăud, Dej şi Gherla (publicaţie, Bistriţa)

3. Blitz Show (site cultural)



Aceste parteneriate se regăsesc şi în lista de la punctul 2. Aportul fiecăruia din aceste puncte media a fost stabilit cu fiecare în parte.



3. Autorii confirmaţi în săptămâna trecută::

Poezie: Angela Nache Mamier, Cristi Iordache, Mariana Braslaşu, Diana Laura Nohit, Doru Emanuel Iconar, Eugen Axinte, Gelu Dragoş, Ioan Es Pop, Mihai Merticaru, Ştefan Doru Dăncuş, Viorel Ploeşteanu.

Proză: Braslaşu Mariana, Cristi Iordache, Doru Emanuel Iconar, George Luca Dumitru, Ovidiu Victor Rusu, Viorel Ploeşteanu, Viorel Tăutan.

Totodată, anunţăm autorii consacraţi care se regăsesc pe listele celor confirmaţi, că vor face obiectul unor secţiuni separate din cele 2 antologii.

Numele autorilor neconfirmaţi nu sunt făcute publice.





4. În atenţia scriitorilor confirmaţi:

Datele firmei în contul căreia se virează ori se depune taxa de participare în valoare de 100 lei (până la data de 30 octombrie 2010):

SC YEUDENI SRL

Banca Transilvania, Târgovişte, România

Cont IBAN (lei): RO10BTRL01601202T47115xx

Cont euro: RO82BTRL0116 04202T47115xx

C.U.I.: RO26372890

Nr. de Ord. în Reg. Com.: J15/3/2010

Loc. Târgovişte

Jud. Dâmboviţa

După cum vedeţi, am deschis un cont şi în euro, pentru ca autorii din străinătate să nu plătească taxe mari de transfer bancar.

Vă rugăm să păstraţi chitanţele de la bănci sau oficii poştale de unde faceţi această plată şi să vă indicaţi adresa poştală exactă, pentru a primi factură pentru banii depuşi. Anunţaţi efectuarea depunerii prin mail: dorudancus@yahoo.com

sau telefon: 072-444.35.87



5. Numărul autorilor care au trimis texte în această săptămână:

Proză: 362 autori

Poezie: 448 autori



Important: Unul din cei mai mari autori de parodii din România, Lucian Perţa, va parodia 10 poeme alese de la 10 autori de poezie confirmaţi pentru antologie.





Cu mulţumiri,

Ştefan Doru Dăncuş

Director al Grupului Media SINGUR

Antologiile Revistei SINGUR

Antologiile Revistei SINGUR (4)

Informare: săptămâna 30 august-5 septembrie 2010



Vom reveni la sfârşitul fiecărei săptămâni cu alte ştiri privind derularea acestui proiect.



1.Grupul Consultativ care va selecta şi va aproba materialele pentru tipărire are următoarea componenţă:

Ioan Groşan – prozator

Ioan Es Pop – poet

Felix Nicolau – critic literar



2.Până la această oră, s-au realizat Parteneriate Media cu:

Lithera.ro (site), FDL.ro-Fabrica de Literatură (site), RomanianVip (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proză (site), Necenzurat (site), Ştiri MM (site), Institutul Blecher (site), ziarul „Glasul Maramureşului” (Maramureş), revista „Caiete Silvane” (Sălaj), revista „Cenaclul de la Păltiniş” (Sibiu), revista „Dacia Literară” (Iaşi), revista „Oglinda literară” (Vrancea), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara), revista „Familia” (Bihor), revista „Euphorion” (Sibiu), Editura „Grinta” (Cluj Napoca), Editura „Limes” (Cluj Napoca), AS TV (post de televiziune, Bistriţa), Radio Vis (post de radio), Revista „Cafeneaua literară” (Argeş), Ziarul „Răsunetul” (Bistriţa).





În această săptămână, s-au realizat următoarele Parteneriate Media:

1.Editura „Limes” (Cluj Napoca)

2. AS TV (post de televiziune, Bistriţa)

3. Radio Vis (post de radio)

4. Revista „Cafeneaua literară” (Argeş)

5. Ziarul „Răsunetul” (Bistriţa)



Aceste parteneriate se regăsesc şi în lista de la punctul 2. Aportul fiecăruia din aceste puncte media a fost stabilit cu fiecare în parte.



3. Autorii confirmaţi până acum:

Poezie: Alina-Dora Toma, Carol Daniel Sabău, Dana Pătraşcu, Doina Popa, Dorina Şişu, Elena Daniela Rujoiu Sgondea, Eugen Evu, George Tei, Ion Ionescu Bucovu, Patricia Lidia, Viorel Tăutan.

Proză: Adrian Botez, Alexandru Petria, Andrei Trocea, Ania Dana Cazan, Aurel Avram Stănescu, Cornel Cotuţiu, Cristian Lisandru, Dorina Şişu, Gabriel Cazan, Florentina-Loredana Dalian, George Ioniţă, Ion Ionescu Bucovu, Leonte Tudan, Menuţ Maximinian, Mihai Carabet, Mihai Victus, Gheorghe Neagu, Pavel Nedelcu, Radu Ţuculescu, Sorin Olariu, Valeria Dascăl, Vali Slavu, Vasilica Ilie.

Totodată, anunţăm autorii consacraţi care se regăsesc pe listele celor confirmaţi, că vor face obiectul unor secţiuni separate din cele 2 antologii.

Numele autorilor neconfirmaţi nu sunt făcute publice.





4. În atenţia scriitorilor confirmaţi:

Datele firmei în contul căreia se virează ori se depune taxa de participare în valoare de 100 lei (până la data de 30 octombrie 2010):

SC YEUDENI SRL

Banca Transilvania, Târgovişte, România

Cont IBAN (lei): RO10BTRL01601202T47115xx

Cont euro: RO82BTRL0116 04202T47115xx

C.U.I.: RO26372890

Nr. de Ord. în Reg. Com.: J15/3/2010

Loc. Târgovişte

Jud. Dâmboviţa

După cum vedeţi, am deschis un cont şi în euro, pentru ca autorii din străinătate să nu plătească taxe mari de transfer bancar.

Vă rugăm să păstraţi chitanţele de la bănci sau oficii poştale de unde faceţi această plată şi să vă indicaţi adresa poştală exactă, pentru a primi factură pentru banii depuşi. Anunţaţi efectuarea depunerii prin mail: dorudancus@yahoo.com

sau telefon: 072-444.35.87



5. Numărul autorilor care au trimis texte în această săptămână:

Proză: 133 autori

Poezie: 284 autori





Cu mulţumiri,

Ştefan Doru Dăncuş

Director al Grupului Media SINGUR