Lumea altfel

Dacă vrei să vezi "lumea altfel", oricine ai fi, oriunde te-ai afla, hai să încercăm joaca de-a viaţa!

Departe de aglomeraţiile urbane, putem încerca de la tehnici de supravieţuire până la nopţi nostalgice la gura sobei într-o cabană din mijlocul naturii.

De la trasee dificile sau medii, la ski sau programe de divertisment la alegere.

De noi depinde dacă schimbăm maşina de trăit cu fiinţa care simte.

Eu am văzut "lumea altfel" şi n-o pot păstra pentru mine.

Nu aş şti ce să fac cu atâta bogăţie.

Tură Piatra Craiului 17-21 decembrie 2010

Ultima tură pe acest an.
Braşov - oraş de suflet, nu conta că eram ud la picioare

primesc întotdeauna de la fete
câte-o pereche de şosete ;)
(curate, roz şi parfumate)
iar dacă sunt cuminte, peste noapte
mi-aduce Moşul nişte ghete ;)



Seara către Plaiul Foii a fost o adevărată aventură
"D": "mami este furtună aici!" - avea dreptate
Viscol puternic de abia am pătruns spre cabană, pe drumul forestier de la Zărneşti



Dacă nu pot merge pe creste... măcar pe coloana infinitului :))



greu la deal...



Ski, ecilibristică ha ha



după o zi de vizită în Zărneşti, la nişte oameni de ispravă (Ana, Andreea Dan şi Luci Clinciu) îmi vine dor de ducă...
o scurtă încălzire pe Muchia Coţofenei sub Brâul de mijloc al Pietrei Craiului






Bradăru abia a făcut ochi şi eu sunt sătul de traseu...:)
dar mă duc peste el acum să-l trezesc la viaţă, ger, zăpadă.



Ana, Emilia şi Adam Arpad (Arpi)
Ne dăm la poveşti lângă şemineu pentru că face parte din splendoarea locului şi a vremii de-afară

Vreau sex cu femei (3)

Vreau sex cu femei (3)



-Ştiţi cum este, ca în orice afacere...comerţ, profit, este vorba de cerere şi ofertă.

- Aveţi dreptate. Şi viaţa artistică are o latură materială. Cred că m-am supărat ca măgarul pe povară.

- Nu, nu! Este dreptul dumneavoastră de a fi indignat;oferta nu vă satisface...vă înţeleg.

O, spiritul nostru balcanic! Acum l-aş fi dorit, însă „doamna şefă” părea căzută printre noi, la pachet cu pragmatismul. Un fel de doi în unu’.

-Mulţumesc frumos! Îi spun cu un ton de “am terminat!” şi o las să plece în partea aglomerată a librăriei, spre care vorbind cu mine, stătea poziţionată ca-n bloc-starturi.

Fătuca exerciţiului meu, tocmai îmi aşează pe masă o carte de Mircea Petean, "Anna versek" şi seria sonetelor de Adrian Munteanu : „Tăcerea clipei", "Casa fără ziduri", "Paingul orb", "Ferestre în cetate" şi "femeie !...". Pe ultima o răsfoiesc (majoritatea textelor le citisem din alte surse), mă întorc la pagina şapte şi mă întind peste "masa lui Oreste" ca un şarpe.

-Ascultă domnişoară cât de frumos ! îi recit repede prima strofă, apoi mai mult şoptit, de parcă am fi fost înconjuraţi de lumânări şi beţişoare parfumate :

-"În pat să-ţi lepezi, caldă, cuviinţa/ Şi sânii dornici de-ncleştări avide/ Să îi frământ cu palma ce decide/ Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa" (...)Am privit-o la "Desfă cuibarul tainic să pătrundă..." şi se înroşise precum varietăţile mele de Burgundy *.

Dar cum nu venisem pentru declaraţii amoroase, mă retrag şi-l sun pe Arpi, care apare imediat.

-Ai gătat?

-Da ! şi-i dau “Anna versek”. Cadou, bradăre; e pe limba ta! apoi mă adresez fetei :

-Mai caută-mi, te rog, Gelu Vlaşin, Doina Ruşti şi Ana-Maria Comăniţă !

Îi repet, o las câteva clipe, după care îi înşir altă listă de autori şi o aştept să se întoarcă din depozitul "viilor". Micuţa mea trecută prin furcile caudine pune pe tejghea un braţ de cărţi. Recunosc printre ele "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti şi mă arunc asupra ei ca o pasăre de pradă. Mă schimonosesc mai ceva ca mr. Bean, întorcând-o pe toate părţile şi parcă făcându-i în ciudă lui Dan C. Mihăilescu "na, că am şi eu !"

-Fă-mi poze cu femei ! îi întind camera foto, prietenului meu.

-No, cum vrei, bradăre, dar hai să dăm din bascheţi că-i târziu.

Pun la piept “femeia” lui Adrian Munteanu, în timp ce amândoi (vânzătoarea şi Arpad) se holbează la mine ca la un nebun, apoi "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti, peste bluza mea în dungi (unde-i “victimă colaterală” şi Laura Vasiliu), pozez, după care aleg din teanc mai multe titluri ale unor autori vii.








Aşez achiziţiile în două pungi imprimate cu sigla LIBRIS şi-mi anunţ vânzătoarea, pe un ton imperativ:

-Vezi că va apărea “Bărbatul la patruzeci de ani” !

Se uită brusc spre intrare şi după câteva clipe de confuzie, se luminează şi-mi zice, victorioasă :

-O carte scrisă de dumneavoastră - sunteţi scriitor !

-Nu. Sunt croitor. Autorul este Ştefan Doru Dăncuş.

-Sunteţi croitooor ! exclamă dezamăgită şi tărăgănat pe ultimul cuvânt de nu-l mai termina.

-Da. Lenjerie de damă la comandă. Ia cartea mea de vizită şi nu uita să mă contactezi.

Plec. Aproape de ieşire privesc înapoi - fătuca mea, ţine cartea de vizită sub nas şi dă din cap zâmbind, de parcă ar spune "mare figură eşti !", iar eu ridic mâna dreapta şi-i fac semn că este-n regulă. (...)

va urma



* nume purtat de majoritatea speciilor de flori care au culoarea roşu aprins