DESPRE SEX SI MOARTE - PREMIERA GABRIELLA SARAH & CRISTI IORDACHE

PREMIERA 

GABRIELLA SARAH & CRISTI IORDACHE

Sex si moarte dincolo de absurd



GABRIELLA SARAH:
Orice miscare are consecinte
la fel
Orice atingere are urmari.
Fiecare rasuflare
ma domina
atentie!
O culoare incitanta
Si, iata o muzicalitate
din gesturi,
priviri inauntru
adanc

CRISTI IORDACHE:
Si ce daca nu am murit
devreme
tarziu
aceeasi masa neagra
viata sclipeste ca un
ochi de drac
aici
acum
atemporal
n-am murit ca orice Om-zeu
sau Zeu-om.

GABRIELLA SARAH:
Aici nu ai voie sa vorbesti.
Aici este locul
unde
patrunzi in minti
acum prefa-te intr-o
tigara
Si da-mi si un
Foc!
Sa trag
Te poti preface
tot tu.

CRISTI IORDACHE:
Nu beau cola
este sticla ta
ca sa fiu ce m-am dat
trebuie sa-mi oparesc matele
sa-mi simt pieptul fierbinte
si mirosul de smoala
am ars candva
si doare
sunt chiar eu
da
am uitat sa-ti dau bricheta.
Dar arzi.

GABRIELLA SARAH:
Si cum e sa mori?
ai vazut nimic?
Luminita aia din departare
aia
din filme.
Voal peste cearsaf
pecetluit cu
stropi
rosii
vreau acum peste cearsaf
Imi permit o tigara?

CRISTI IORDACHE:
Vezi ca cei care te iubesc
nu stau la masa cu tine
masa ta e goala
fara picioare
de fapt nu este
mi-ar fi spus bunica
despre cina cea de taina.
moartea n-are apostoli
si sfinti
te lasa sa gasesti cararea
care nu exista
si te prelingi incet
ca un strop de apa-n desert
la masa mortii
Dumnezeu nu vine
termina tigara cu cei care
urla durerea acolo
si astepta o minune
minunea nimanui
a mea
Imi place cafeaua fara
lapte
sunt mare.

GABRIELLA SARAH:
Prefer cu lapte
Si mare
amortizeaza taria.
sunt mai mica
cunosc doar panze
agitate de aer
sus
pe raft
Dumnezeul meu
nu apare
la stiri.
nu fumeaza.
El ma priveste temeinic
nu-mi pot termina
tigara
din cauza ta
Fustangiule!
esti negru, cred, de nervi, nervuri...
se termina singura.
auzi cum susura
si tu
simte intensitatea ei.
Fiord.

CRISTI IORDACHE:
Sarah e numele tau
nu-mi place M.
nu stiu nimic despre M.
duca-se
raman sa barfesc pana ma trec
toate, toate
toti cu tine Sarah
fiorii.


3 MARTIE 2011

Vreau sex cu femei (3)

Vreau sex cu femei (3)



-Ştiţi cum este, ca în orice afacere...comerţ, profit, este vorba de cerere şi ofertă.

- Aveţi dreptate. Şi viaţa artistică are o latură materială. Cred că m-am supărat ca măgarul pe povară.

- Nu, nu! Este dreptul dumneavoastră de a fi indignat;oferta nu vă satisface...vă înţeleg.

O, spiritul nostru balcanic! Acum l-aş fi dorit, însă „doamna şefă” părea căzută printre noi, la pachet cu pragmatismul. Un fel de doi în unu’.

-Mulţumesc frumos! Îi spun cu un ton de “am terminat!” şi o las să plece în partea aglomerată a librăriei, spre care vorbind cu mine, stătea poziţionată ca-n bloc-starturi.

Fătuca exerciţiului meu, tocmai îmi aşează pe masă o carte de Mircea Petean, "Anna versek" şi seria sonetelor de Adrian Munteanu : „Tăcerea clipei", "Casa fără ziduri", "Paingul orb", "Ferestre în cetate" şi "femeie !...". Pe ultima o răsfoiesc (majoritatea textelor le citisem din alte surse), mă întorc la pagina şapte şi mă întind peste "masa lui Oreste" ca un şarpe.

-Ascultă domnişoară cât de frumos ! îi recit repede prima strofă, apoi mai mult şoptit, de parcă am fi fost înconjuraţi de lumânări şi beţişoare parfumate :

-"În pat să-ţi lepezi, caldă, cuviinţa/ Şi sânii dornici de-ncleştări avide/ Să îi frământ cu palma ce decide/ Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa" (...)Am privit-o la "Desfă cuibarul tainic să pătrundă..." şi se înroşise precum varietăţile mele de Burgundy *.

Dar cum nu venisem pentru declaraţii amoroase, mă retrag şi-l sun pe Arpi, care apare imediat.

-Ai gătat?

-Da ! şi-i dau “Anna versek”. Cadou, bradăre; e pe limba ta! apoi mă adresez fetei :

-Mai caută-mi, te rog, Gelu Vlaşin, Doina Ruşti şi Ana-Maria Comăniţă !

Îi repet, o las câteva clipe, după care îi înşir altă listă de autori şi o aştept să se întoarcă din depozitul "viilor". Micuţa mea trecută prin furcile caudine pune pe tejghea un braţ de cărţi. Recunosc printre ele "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti şi mă arunc asupra ei ca o pasăre de pradă. Mă schimonosesc mai ceva ca mr. Bean, întorcând-o pe toate părţile şi parcă făcându-i în ciudă lui Dan C. Mihăilescu "na, că am şi eu !"

-Fă-mi poze cu femei ! îi întind camera foto, prietenului meu.

-No, cum vrei, bradăre, dar hai să dăm din bascheţi că-i târziu.

Pun la piept “femeia” lui Adrian Munteanu, în timp ce amândoi (vânzătoarea şi Arpad) se holbează la mine ca la un nebun, apoi "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti, peste bluza mea în dungi (unde-i “victimă colaterală” şi Laura Vasiliu), pozez, după care aleg din teanc mai multe titluri ale unor autori vii.








Aşez achiziţiile în două pungi imprimate cu sigla LIBRIS şi-mi anunţ vânzătoarea, pe un ton imperativ:

-Vezi că va apărea “Bărbatul la patruzeci de ani” !

Se uită brusc spre intrare şi după câteva clipe de confuzie, se luminează şi-mi zice, victorioasă :

-O carte scrisă de dumneavoastră - sunteţi scriitor !

-Nu. Sunt croitor. Autorul este Ştefan Doru Dăncuş.

-Sunteţi croitooor ! exclamă dezamăgită şi tărăgănat pe ultimul cuvânt de nu-l mai termina.

-Da. Lenjerie de damă la comandă. Ia cartea mea de vizită şi nu uita să mă contactezi.

Plec. Aproape de ieşire privesc înapoi - fătuca mea, ţine cartea de vizită sub nas şi dă din cap zâmbind, de parcă ar spune "mare figură eşti !", iar eu ridic mâna dreapta şi-i fac semn că este-n regulă. (...)

va urma



* nume purtat de majoritatea speciilor de flori care au culoarea roşu aprins