Căţărătorul - Tehnici de super-vieţuire

Vă prezint un colaj de cinci crop-uri din înregistrarea originală, neprelucrată, care a stat la baza fragmentului revizuit şi dezvoltat, "Căţărătorul", parte a romanului TEHNICI DE SUPER-VIEŢUIRE.

Înregistrarea integrală de aproximativ 30 minute va fi oferită unei persoane, aşa cum am hotărât în declaraţiile anterioare.




Acest material este protejat conform legii copyright-ului.

CRISTI IORDACHE

Tehnici de (ne)rezistenţă

Vreau sex cu femei (3)

Vreau sex cu femei (3)



-Ştiţi cum este, ca în orice afacere...comerţ, profit, este vorba de cerere şi ofertă.

- Aveţi dreptate. Şi viaţa artistică are o latură materială. Cred că m-am supărat ca măgarul pe povară.

- Nu, nu! Este dreptul dumneavoastră de a fi indignat;oferta nu vă satisface...vă înţeleg.

O, spiritul nostru balcanic! Acum l-aş fi dorit, însă „doamna şefă” părea căzută printre noi, la pachet cu pragmatismul. Un fel de doi în unu’.

-Mulţumesc frumos! Îi spun cu un ton de “am terminat!” şi o las să plece în partea aglomerată a librăriei, spre care vorbind cu mine, stătea poziţionată ca-n bloc-starturi.

Fătuca exerciţiului meu, tocmai îmi aşează pe masă o carte de Mircea Petean, "Anna versek" şi seria sonetelor de Adrian Munteanu : „Tăcerea clipei", "Casa fără ziduri", "Paingul orb", "Ferestre în cetate" şi "femeie !...". Pe ultima o răsfoiesc (majoritatea textelor le citisem din alte surse), mă întorc la pagina şapte şi mă întind peste "masa lui Oreste" ca un şarpe.

-Ascultă domnişoară cât de frumos ! îi recit repede prima strofă, apoi mai mult şoptit, de parcă am fi fost înconjuraţi de lumânări şi beţişoare parfumate :

-"În pat să-ţi lepezi, caldă, cuviinţa/ Şi sânii dornici de-ncleştări avide/ Să îi frământ cu palma ce decide/ Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa" (...)Am privit-o la "Desfă cuibarul tainic să pătrundă..." şi se înroşise precum varietăţile mele de Burgundy *.

Dar cum nu venisem pentru declaraţii amoroase, mă retrag şi-l sun pe Arpi, care apare imediat.

-Ai gătat?

-Da ! şi-i dau “Anna versek”. Cadou, bradăre; e pe limba ta! apoi mă adresez fetei :

-Mai caută-mi, te rog, Gelu Vlaşin, Doina Ruşti şi Ana-Maria Comăniţă !

Îi repet, o las câteva clipe, după care îi înşir altă listă de autori şi o aştept să se întoarcă din depozitul "viilor". Micuţa mea trecută prin furcile caudine pune pe tejghea un braţ de cărţi. Recunosc printre ele "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti şi mă arunc asupra ei ca o pasăre de pradă. Mă schimonosesc mai ceva ca mr. Bean, întorcând-o pe toate părţile şi parcă făcându-i în ciudă lui Dan C. Mihăilescu "na, că am şi eu !"

-Fă-mi poze cu femei ! îi întind camera foto, prietenului meu.

-No, cum vrei, bradăre, dar hai să dăm din bascheţi că-i târziu.

Pun la piept “femeia” lui Adrian Munteanu, în timp ce amândoi (vânzătoarea şi Arpad) se holbează la mine ca la un nebun, apoi "Cămaşa în carouri" a Doinei Ruşti, peste bluza mea în dungi (unde-i “victimă colaterală” şi Laura Vasiliu), pozez, după care aleg din teanc mai multe titluri ale unor autori vii.








Aşez achiziţiile în două pungi imprimate cu sigla LIBRIS şi-mi anunţ vânzătoarea, pe un ton imperativ:

-Vezi că va apărea “Bărbatul la patruzeci de ani” !

Se uită brusc spre intrare şi după câteva clipe de confuzie, se luminează şi-mi zice, victorioasă :

-O carte scrisă de dumneavoastră - sunteţi scriitor !

-Nu. Sunt croitor. Autorul este Ştefan Doru Dăncuş.

-Sunteţi croitooor ! exclamă dezamăgită şi tărăgănat pe ultimul cuvânt de nu-l mai termina.

-Da. Lenjerie de damă la comandă. Ia cartea mea de vizită şi nu uita să mă contactezi.

Plec. Aproape de ieşire privesc înapoi - fătuca mea, ţine cartea de vizită sub nas şi dă din cap zâmbind, de parcă ar spune "mare figură eşti !", iar eu ridic mâna dreapta şi-i fac semn că este-n regulă. (...)

va urma



* nume purtat de majoritatea speciilor de flori care au culoarea roşu aprins

Tehnici de super-vieţuire (5)

Frica de timp

Nu cunosc o finitate a evenimentelor, ci doar un refugiu, o pauză sau o transformare. Îmi închipui o dreaptă şi pe ea un punct în mişcare. Combinaţiile mişcării sunt atemporale între naştere şi moarte, cu foarte puţine excepţii.

Cronologia se derulează paralel, însă fără opriri şi refugii. Punctul cronologic are corespondent pe dreapta noastră existenţială şi chiar dacă el se deplasează constant şi exact (în percepţia umană, care poate fi doar imaginea propriei neputinţe), eu, tu, noi, ne putem afla oriunde.

Copilul-Dumnezeu s-a jucat.

Noi suntem chipul şi asemănarea sa conform creaţionismului religios.

Din momentul conceperii fătului, E şi T pornesc fiecare pe dreptele sale (E1-T1), apoi copilul, Dumnezeul mic (cum ar spune cineva), intră într-un spaţiu atemporal, primul şi singurul spaţiu raţional din întreaga vieţuire. Ceea ce urmează este doar închinarea la picioarele stimulilor. Singura virtute rămâne puritatea jocului, echivalentul pierderii sinelui biologic, un sine independent de nevoi.

Acest spaţiu A, în care noi şi timpul nu avem nimic în comun, l-am numit „fericire”. Desigur, va urma trezirea la etică (E2-T2), atunci când pentru a doua oară, ca la zornăitul unui clopoţel, ne vom afla în puncte congruente. E2 şi T2 pot fi ultimele înaintea ieşirii din eul somatic (E7-T7)! (Virtutea, raţiunea, fericirea, ele nu mai pot fi atinse decât dincolo de concret, atunci când omul devenit se poate transfigura în copil şi se manifestă ca atare, abandonând total şi instantaneu complexitatea necesităţilor firii.)

Dar şi alte căi ale spiritualităţii, ce-i drept foarte rar (E5-T5), pot aduce punctul vieţuirii congruent cu punctul timpului. (Şi aici vom găsi virtutea, raţiunea şi fericirea, însă acestea au caracter indus ori impus).

Altfel, mereu ne vom afla în urma sau înaintea punctului cronologic, datorită nerecunoaşterii Sinelui. Vom fi sclavi ai stărilor negative: traume, egoism, autosuficienţă, ură, mândrie, mărire, etc.

Mă veţi întreba de ce "timpul"? Ce legătură este între el şi vieţuire atâta vreme cât ştim despre scurgerea lui?
Afirm că principala sursă a tuturor neajunsurilor este frica.
Din ea derivă, ignoranţa, furia, violenţa. Toate acestea inhibă trezirea spirituală.
Frica este cel mai mare rău al lumii. Ce o animă? În raportul cauză-efect, printre numeroşi factori declanşatori, unul dentre cei mai de temut, care ne aruncă în anti-dumnezeire prin efectul produs, este timpul.
Timpul.