Tehnici de super-vietuire

"Caprele negre nu fug din calea iubirii, ci din calea necunoscutului."

- Am fost dur, imi cer scuze! Dar chiar si in modul asta de primire mai salbatica tot ma bucur ca ai venit in lumea cu aer, brazi, munti si izvoare.
- Ai extras esenta.
- Discutabil. Esenta. Ce mai stim despre…
- O esenta pesimista…
- Nuuuuu!
- Sau o fi de la anotimp…
- Nu. Mai ai o incercare
- Știam eu ca e vorba de un “doare” generic.
- Nu. Lasa ca vei castiga urmatoarele teste. Cand ai tinut ultima data cerul in palme?
- Greu examen!

“Eram împărţit
la trei de mine.
Existam haotic,
lăsându-mă pradă oricărui
mie.
Rar preluam comanda
eu,
responsabil cu fiinţarea.
Ceilalţi doi de mine eram
mai puternici.
Unul acţionam atipic şi parcă
nu reuşeam nicicum să mă stăpânesc.
Mi-a trebuit mult timp
să aflu
pe care trebuie să mă strâng cu uşa,
pe care să mă înving,
care din mine voi merge
în umbra mea.
Acum,
de câte ori încep să mă clatin,
mă mângâi pe amândoi
şi-mi iau două îngheţate.
Eu nu mănânc;
plec liniştit mai departe!”

- In alergatura asta cotidiană sunt putine momentele cand am timp sa ma conectez la univers, dar atunci cand se poate e divin..
- Bravo! primul raspuns de om. Iti multumesc. Si retine: "iau doua inghetate./eu nu mananc;/plec linistit mai departe!"
- Profund!
- Nu stiu de ce ai vrut sa vii aici - sper sa nu te doara. Ai tu asa un dar nativ de a intra in incurcaturi?
- Joci tare.
- Nu joc si nu ma joc. Sunt gol, atat de gol incat ar incapea in mine si soarele tau si cerul tau si tu cu ele si tot ar ramane loc sa va jucati liberi inauntru. Starea de usor genereaza zborul, Crezi tu ca ceva greu va zbura vreodata? Si ca sa fii usor e necesar sa lasi, sa dai, sa pierzi, sa ti se ia ... apoi dupa ce urlii in rand cu lupii, in noapte si pe varfuri de stanci, incepi sa te pipai si vezi ca te ai...te ai pe tine si universul tot.Dar de cate ori e necesar sa "mori" pentru a ajunge aici?
- Fascinant. Intr-adevar nu m-am intrebat de ce te urmaresc.
- Ba ai stiut.Cel putin unul din tine a stiut. Cel caruia i-ai luat o inghetata.
- Te am vazut  aseara cum sareai pe stanci!
- O, da? Erai aici. Cine ar putea sa ma urmareasca daca nu tot cineva care sare pe stanci!
- Apoi am venit la tine. Acum stiu de ce.
- Sper sa nu doara. Sa te tii departe daca vrei sa nu te zgarie pumnalul meu.
- De ce ai lovi?
- Nu. Nu eu as lovi. Te-ai putea rani. Stii, samuraii aveau cel mai puternic cod etic si pastreaza cea mai puternica morala si atitudine. Ca sa ajunga sa nu ucida erau nevoiti sa invete sa ucida intr-o fractiune de secunda. Ca doar cel ce detine puterea este capabil sa nu o manifeste, doar cel ce detine forta este capabil sa nu atace. Restul sunt comedianti, iar unii sunt comedianti agresivi. Vorbeam despre samurai. Samuraii nu sunt scutiti de lupte in vremea lor de ucenicie.
- Cu paralela la viata reala.
- M-ai intrebat de ce te-as rani. Cum altfel te-as invata sa te aperi?
- Recunosc ca nu am informatii despre samurai.
- Nu e necesar. Au cam disparut.
- Sa mergem deci la adaposturile noastre. Ai sarutul meu acolo sub tata stanga, acolo unde te sperii, unde plangi, unde iubesti, unde razi.
- Fara cuvinte.



"Lupii nu fug din calea iubirii si nici din cea a necunoscutului, ci din calea oamenilor, pentru a nu se ucide reciproc"

- Buna dimineața! Intr-adevar esti unic. Mi-am dorit sa aflu ceva iar tu intreci orice așteptare. M-am gandit la discutia de aseara si prima idee care mi-a trecut prin cap a fost ca am trait prea mult fara sa stiu nimic si mai am de trait prea putin ca sa le aflu pe toate.
- Pot fi banal daca raman, de-aceea plec mereu. Vin apoi dispar…
- Asta te face diferit…
- Te mangai pe ochi, pe suflet, pe piele, apoi fug. Tu pastrezi ce e bun, ce e frumos, pastrezi visul.
- Se intampla sa ma lași fara cuvinte. Dar asa o fi in vis!
- Realitatea mea poate fi visul multora.
- Da, cred si recunosc ca nu imi place.
- Ma cheama Cristi. Mi se spune montecristo…de la "munte".
- Incantata! Ana.
- Ai incercat sa privesti cerul si sa vezi daca poti sa-l tii in palme? Crezi ca daca ai fi o apa si ai putea sa te intorci in amonte ai mai lua atatea mizerii cu tine la revarsare?
- Nu m-am gandit la asta niciodata. Suna bine, referitor la cer.In ceea ce priveste apa, cred ca fac asta cu viata.
- Cum poti genera emotie?
- Cu mintea. Atingând sufletul.
- Ce frumos! Tu cand ai fost iubita ultima data?
- Cred ca sunt iubita. Iubesc. Impartaseesc iubire.Si primesc, de asemenea.
- IUBITA, Ana! Nu folosita, nu acceptata, nu apreciata, nu instinctual, nu pulsionar, nu proprietar, nu aparent, nu mascat.
- Nu ma las folosita. Am invatat asta.
- Atunci cand in curu’ gol, ranita, proasta si zdrentuita, cineva te va lua la pieptul lui si va indeparta mizeria de pe tine sa-ti vada lumina, atunci cand va sta in fata ta ca niciun rau sa nu te atinga, dar cu toate astea sa nu astepte nimic de la tine (nici macar iubire) abia atunci esti iubita. Restul sunt doar schimburi intre obiecte frumos ambalate.
- Am trait odata asta. Inteleg la ce te referi.
- Cred ca a fost magic...
- Da, inaltator! N-a fost intamplator. Asa am devenit.
- Nimic nu e intamplator.
- Da, asa e!
- Ce faci astazi dimineata pe frigul asta? Sau mai tarziu, dimineata, si in fiecare dimineata ploioasa care va urma?

"Capra neagra si lupul alb nu fug din calea iubirii, dar au ramas prea putini si ii vedem rar"

Targovişte surprinde prin dramaturgia marelui Matei Vişniec

Târgovişte nu încetează să surprindă prin suita manifestărilor culturale.
De data aceasta dramaturgia şi Teatrul Tony Bulandra ne oferă un eveniment actoricesc de sorginte kafkiană sub amprenta marelui Matei Vişniec.
Detalii puteţi afla de la colegul Adrian Melicovici, cel care a participat direct, pe tot parcursul zilei de ieri, la programul colateral şi actul artistic în sine.
Vă las curiozitatea pentru cele două articole postate de Adi, pe blogul său: melicovici.wordpress.com.

Dan Ţopa - Directorul Teatrului Dramatic Tony Bulandra Targovişte

era să uit ieri ne vom iubi

ieri ne vom iubi ca-n fiecare noapte
care vine după o zi

ieri ne vom iubi pe masa de lemn masiv
din faţa şemineului


mă strigi în tine şi-ai lacrimi sub unghii

ceasurile au ruginit

noi

noi întinerim fără margini
singurul reper că mâine va fi ieri
este că ai lacrimi din lemn de brad

şi numele meu sub unghii

Singur

SINGUR

Întotdeauna trebuie să rămână cineva în urma mea, să mă aştepte. De ce? Nu vreau asta.

Ignor legile şi plec acolo unde pământul este mai puţin călcat şi stânca este neatinsă.

..."În autoizolare toată lumea urla în mine. Singurătatea a fost cel mai greu test de autocontrol. N-am ştiut că rămânând "singur", permit de fapt să mă invadeze materia.

Apără-te de păsări de pradă!

Regăseşte-te, Cristi, când mii de fiare stau la pândă! Era aproape imposibil.

Atunci am găsit soluţia: mi-am pus viaţa în joc.Nimic din univers nu a vrut să moară cu mine. Am început să mă văd, să mă simt şi lumea aştepta cuminte la hotarul fiinţării mele.

Inconştientul a lăsat capul în piept şi tăcea mâlc în urma mea, de frica morţii.

Acolo în vârf sunt doar eu. Poate că cineva mereu mă aşteaptă, dar nu ştiu asta.

Singurătatea este o stare.

A mea.

Lumea altfel

Dacă vrei să vezi "lumea altfel", oricine ai fi, oriunde te-ai afla, hai să încercăm joaca de-a viaţa!

Departe de aglomeraţiile urbane, putem încerca de la tehnici de supravieţuire până la nopţi nostalgice la gura sobei într-o cabană din mijlocul naturii.

De la trasee dificile sau medii, la ski sau programe de divertisment la alegere.

De noi depinde dacă schimbăm maşina de trăit cu fiinţa care simte.

Eu am văzut "lumea altfel" şi n-o pot păstra pentru mine.

Nu aş şti ce să fac cu atâta bogăţie.

litANIe

Hai anule, tu să fii mai curat!
Aşa-i că nu te pot păcăli?
Ştii că te duc în marile aglomeraţii urbane
acolo unde se bea cafeaua în cinci minute
se dă fuga la troleu, se buzzuiesc prietenii şi se iese seara printre blocuri şi maşini.

Hai anule, vino cum ai făcut-o mereu
chiar dacă te terfelesc şi muşc din tine până nu mai rămâne nimic!

Ţine-mă aici dacă poţi, aici unde nu ai început şi sfârşit,
dar nu,
nu faci asta.
Eu te consum ca pe o ţigară în marile aglomeraţii urbane, apoi te schimb cu altul,
până când,
până când
poza mea pe coloana fără sfârşit va rămâne doar amintire.

Hai anilor,
pentru copiii noştri
care încă nu au învăţat să numere,
dar ştiu să muşte cu poftă

până când,
până când vor afla că infinitul nu are niciodată mai puţin
de două margini!

Un cadou de Crăciun - Antologiile revistei SINGUR

Răsfoiam ieri una dintre cele mai valoroase antologii de poezie publicată în România ultimilor ani. Am participat la vreo cinci şi am văzut alte nu ştiu câte, dar cu riscul de a fi suspectat de subiectivism, declar franc: nu ca asta dom'le!
S-a renunţat la formatul A5 pentru că ar fi depăşit cu mult 400 de pagini. Este un format mai mare, atipic, are 328 de pagini şi este realizat în condiţii grafice de excepţie. Este atât de important? Poate nu.
Valoarea o dau miile de participanţi pe care îi felicit pentru sensibilitatea artistică şi forţa de a înţelege că nu toate competiţiile se câştigă.
Mai trebuie să fie limpede un lucru: dincolo de Grupul Consultativ format din Felix Nicolau, Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, nu au trecut numele autorilor, ci creaţiile lor.

Aseară se făcuse târziu şi după întoarcerea de la Cluj, Gabriela a mai rezistat puţin cu mine şi Costache (Constantin P. Popescu), însă Doru, nu. I-am spus că scriu o notă referitoare la antologii şi l-am intrebat daca pot spune ceva despre costuri şi muncă. Mi-a răspuns: "nu coane, bine că le-am editat aşa cum ne-am dorit".
Simplu? Da. O carte a revistei SINGUR, coordonată de către Ştefan Doru Dăncuş în colaborare cu Gabriel Cojocaru şi publicată la cele două edituri: SINGUR şi GRINTA.

Pe coperta patru sunt mulţi dintre colegii noştri de-aici de pe Cititor de Proză, pe care îi felicit şi trebuie să adaug că Republica a fost partener media în acest amplu proiect. Pentru mine este o bucurie în plus de a lucra în Grupul Media SINGUR şi în acelaşi timp de a fi membru al acestei cetăţi.

Sper să postez până la ora 0.

Crăciun fericit dragi colegi!

Cristi Iordache
Reprezentant Grup Media SINGUR





Cuvânt înainte de Grigore Timoceanu

"Cuvinte simple de drum bun

Când va ajunge în mâinile dumneavoastră sub formă de carte, veţi înţelege că proiectul Antologiilor Revistei SINGUR a necesitat o muncă uriaşă; nervii ne-au fost întinşi la maximum, am primit telefoane şi mail-uri în care am fost înjuraţi, acuzaţi de nepotism sau ameninţaţi, am pierdut pe traseu colegi care n-au rezistat traficului infernal de date şi au părăsit echipa.

Ştefan Doru Dăncuş, creierul acestui proiect, a reuşit ceva fără precedent: a rămas în sediu de la ora 14.00 până la 8.00 dimineaţa, ţinând legătura cu fiecare autor pe cele şase calculatoare şi plecând apoi ba la vreo tipografie, ba vreo întâlnire de afaceri. Nu vom uita dimineţile în care veneam „la muncă” şi ne primea ca pe nişte colindători, senin, de parcă nu era mare lucru să stai peste program. Nu vom uita nici momentele în care striga, cu energia inepuizabilă pe care numai credinţa o poate dărui omului, să nu ne uităm la titlurile de glorie înşirate de diverşi autori în CV-uri, să gândim cu propriile minţi, să fim atenţi ce şi cui răspundem.

Am făcut de multe ori greşeli pentru care am fost penalizaţi cu 50% din salarii, pentru ca peste câteva zile să primim ca „primă” acel 50%. L-am iubit pe Ştefan Doru Dăncuş; nu pentru excesele sale, ci pentru că deseori a făcut şi munca noastră şi noi n-am ştiut decât să semnăm statele de plată.

Acum sediul e închis, proiectul – finalizat. O firmă de telefoane mobile renovează spaţiul în care o echipă de opt oameni a produs în România două cărţi. Mă simt fericit şi totodată trist. Îmi va fi dor de cafeaua de atunci, de micile petreceri organizate la câte-un final de săptămână, de zgomotul tastaturilor, de discuţiile încinse asupra unor subiecte prioritare ce vizau bunul mers al derulării proiectului. Păstrez însă nădejdea că vom fi chemaţi să lucrăm pentru alte proiecte iar „Echipa de aur” (cum ne-a botezat Dăncuş) nu se va destrăma aşa uşor.

Felicitări celor ce vă regăsiţi în aceste pagini!

Tură Piatra Craiului 17-21 decembrie 2010

Ultima tură pe acest an.
Braşov - oraş de suflet, nu conta că eram ud la picioare

primesc întotdeauna de la fete
câte-o pereche de şosete ;)
(curate, roz şi parfumate)
iar dacă sunt cuminte, peste noapte
mi-aduce Moşul nişte ghete ;)



Seara către Plaiul Foii a fost o adevărată aventură
"D": "mami este furtună aici!" - avea dreptate
Viscol puternic de abia am pătruns spre cabană, pe drumul forestier de la Zărneşti



Dacă nu pot merge pe creste... măcar pe coloana infinitului :))



greu la deal...



Ski, ecilibristică ha ha



după o zi de vizită în Zărneşti, la nişte oameni de ispravă (Ana, Andreea Dan şi Luci Clinciu) îmi vine dor de ducă...
o scurtă încălzire pe Muchia Coţofenei sub Brâul de mijloc al Pietrei Craiului






Bradăru abia a făcut ochi şi eu sunt sătul de traseu...:)
dar mă duc peste el acum să-l trezesc la viaţă, ger, zăpadă.



Ana, Emilia şi Adam Arpad (Arpi)
Ne dăm la poveşti lângă şemineu pentru că face parte din splendoarea locului şi a vremii de-afară

Ultimul trecător

Cristi Iordache - Ultimul trecator



Asculta mai multe audio ambientala

După lucrare Dumnezeu şade

cu palmele curate.

La răscruce, femeie,

îngerul cu aripi albe nu mai cade.

Aştepţi neclintită,

cu părul răvăşit pe poteci

şi ochii pribegi prin gânduri şi noapte.

Noroiul ţi-a-nghiţit picioarele reci

Şi-ţi muşcă din fruntea-ncreţită.

Sunt ultimul trecător

care ştie să-ţi poarte

noroiul

şi părul

şi gândul.

Aşează-te-n palmele mele crăpate!

EmiSfere

Cristi Iordache - E misfere

Asculta mai multe audio ambientala



Am plecat desculţ să ajung
la tine
atât de departe pe pietre
desculţ
doar să ajung la tine înainte de
răsărit

Pereţi plini de mucegai tencuiala umflată nu pot să mă sprijin
nici măcar să-i ating
este simplu voi face o casă
cândva din lemn
de brad

Dormi atât de departe
nu m-ai vedea când m-aş căţăra
desculţ
până în vârf
desculţ pe coloana infinitului să cădem la tine înainte de
răsărit

Am în stânga lumânarea şi în dreapta ţigara
este frig şi beznă
ieri a cedat instalaţia asta veche de o sută de ani
cafeaua e rece fumez si beau între două emisfere
flacără şi scrum

Dacă ai simţit miros de lemn de brad şi tutun
dacă ai văzut lumina şi urme de tălpi
eşti atât de departe să-mi spui mâine
dacă am ajuns la tine înainte de
răsărit


Dacă am ajuns
înseamnă că ai văzut ochii mei
care nu se văd niciodată

Tehnici de (ne)rezistenţă