nu ma pune sa scriu cu mana dreapta, nu ma intreba despre ieri - tin la lucrurile vechi - i-am spus lui Venus, si-am refuzat inima "la tipla".
asa carpeau batranii camasile de postav - am vazut in filme - dar nu lipsea buzunarul de la piept, femeie!
s-a aplecat, mi-a privit atent pupilele, a vazut lumina oamenilor, apoi a vrut sa ma ridice. Venus era iubita mea; ne-ntalneam pe ascuns dupa pod.
ai sa racesti cu parul asta ud –
tu nici nu stii daca acum e azi!
sanii-i cantau sub obrazul meu, ii sarutam concertul pentru buze arse si pian. cu bucati din rochia alba imi stergea amintirile despre maine si-mi scria versuri pe suvitele naclaite.
cand te vei trezi, sa nu mai pleci! uite! mi-a infipt un trandafir albastru, printre cusaturi, ca-ntr-o inima de postav.
nu puteam sa scriu cu mana dreapta despre ploi si-am adormit impreuna cu ochii deschisi dupa ce mi-a soptit ca-i un miracol sa iubesti un trandafir albastru cu radacini in mine.
