MATEI VIŞNIEC

Matei VIŞNIEC

poet, dramaturg, romancier, jurnalist
membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa

- Uniunea Scriitorilor din România
- Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques (Franţa)
- Ecrivains Associés du Théâtre (Franţa)
- Société des Gens de Lettres de France

Am avut privilegiul să ne fie oaspete cu ocazia mai multor manifestări culturale.

Matei Vişniec este un prieten al teatrului târgoviştean, dar şi al spaţiului literar de aici.

Când un autor cu o operă covârşitoare cum este cazul domniei sale, alege Târgovişte printre cele trei oraşe unde ţine conferinţe şi prezintă timp de două zile teme majore din actualitatea socio-culturală, acesta este un semn de apreciere la adresa cetăţenilor şi rezonanţei lor faţă de manifestul esenţial pe care-l transmite: „a acţiona”.

TÂRGOVISTE, 14 MARTIE 2011

Născut în nordul României, în Bucovina, la Rădăuţi, pe 29 ianuarie 1956. Mama, Minodora, este educatoare, tata, Ioan, este funcţionar. Foarte repede descoperă în literatură un spaţiu de libertate. Citeşte cu aviditate Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Lautréamont… Îi plac foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, îi place totul cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sânul generaţiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin "marile idei", precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Înainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Începând din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămâne însă una de sertar, precum romanul "Cafeneaua Pas Parol" scris în 1982/1983 şi publicat abia după căderea lui Ceauşescu.

În septembrie 1987 părăseşte România, ajunge în Franţa unde cere azil politic, începe să scrie în limba franceză şi lucrează pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993.

PREMIUL EUROPEAN acordat în 2009 de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa pentru întreaga activitate. În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. A obţinut de asemenea Premiul UNITER si Premiul pentru dramaturgie al Academiei Române.

Privire generală în 2010:

Piese jucate în peste 30 de ţări: România, Republica Moldova, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveţia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Croatia, Ucraina, Canada, Statele Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran, Liban…

Spectacole si participări la mari festivaluri internaţionale de teatru: Festivalul de la Avignon, Bienala de teatru de la Bonn, Festivalul de teatru de la Edinburg, Festivalul FAJDR de la Teheran, Festivalul de teatru de la Sibiu, etc.

Invitat pentru intervenţii şi conferinţe pe tema rezistenţei culturale şi a literaturii ca spaţiu de libertate în numeroase oraşe din Franţa, dar şi în Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Bolognia, Institutul Cultural Francez de la Roma), Statele Unite (Universitatea Phoenix din Arizona, Festivalul "Playing French" de la Chicago), Maroc (Centrul Cultural Francez de la Tetouan), Iran (Universitatea liberă de la Teheran), Japonia (Teatrul Kaze din Tokyo), Cehia (Centrul Cultural Român de la Praga), Marea Britanie (Festivalul de teatru de la Brighton), Germania (Teatrul Hans Otto de la Potsdam), Luxemburg (Fabriktheater) etc.

Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Unele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stockholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

În jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile
- Actes Sud - Papiers
- L'Harmattan
- Lansman
- Crater
- Espace d'un Instant
- L'œil du Prince

Mai multe doctorate au fost scrise în România pe marginea operei lui Matei Vişniec (la Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara)

O monografie intitulată "Matei Vişniec, un optzecist atipic" a fost realizată de Bogdan Mihai Creţu şi publicată în 2008 de Editura Universităţii "A.I. Cuza" din Iaşi.

După căderea comunismului în 1989 Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic.

Spectacole recente în România (2005-2009):

- "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", Teatrul Naţional din Bucureşti, regia Florin Fătulescu
- "Richard al III-lea se interzice, sau scene din viaţa lui Meyerhold", Teatrul Bulandra, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Ioana şi focul", Teatrul de Comedie, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Buzunarul cu pîine", Teatrul Metropolis, Bucureşti, regia şi interpretarea Oana Pellea şi Sandu Mihai Gruia
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Radu Stanca, Sibiu, regia Claire Dancoisne
- "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", Teatrul Naţional din Cluj, regia Radu Afrim
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Naţional din Cluj, regia Mona Chirilă
- "Occident Express", Teatrul Naţional din Craiova, regia Alexandru Boureanu

Apariţii editoriale recente:

la Editura Cartea Românească

- PĂIANJENUL ÎN RANĂ (teatru), 2007

- GROAPA DIN TAVAN (teatru), 2007

- OMUL PUBELĂ. FEMEIA CA UN CÎMP DE LUPTA (teatru), 2007

- CAFENEAUA PAS-PAROL (roman), 2008

- SINDROMUL DE PANICĂ IN ORAŞUL LUMINILOR (roman), 2009

la Editura Paralela 45

- ORAŞUL CU UN SINGUR LOCUITOR (antologie de poezie), 2005

- MANSARDĂ LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTE (teatru), 2005

- OMUL CU O SINGURĂ ARIPĂ (teatru), 2006

- ISTORIA COMUNISMULUI POVESTITĂ PENTRU BOLNAVII MINTAL (teatru), Paralela 45, 2007

- IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ EŞTI DUMNEZEU (teatru), 2008

- OCCIDENT EXPRESS & DESPRE SENZAŢIA DE ELASTICITATE CÎND PĂŞIM PESTE CADAVRE (teatru), 2009

la Editura Humanitas

- MAŞINĂRIA CEHOV & DESPRE FRAGILITATEA PESCĂRUŞILOR IMPĂIAŢI (teatru), 2008

Piese editate în limba franceză

- TROIS NUITS AVEC MADOX, 1995, Éditions LANSMAN

- LES PARTITIONS FRAUDULEUSE, 1995, Éditions CRATER

- THÉÂTRE DÉCOMPOSÉ ou L'HOMME POUBELLE, 1996, Éditions L'HARMATTAN

- LES CHEVAUX À LA FENÊTRE, 1996, Éditions CRATER

- PAPARAZZI OU LA CHRONIQUE D'UN LEVER DE SOLEIL AVORTÉ suivi de
- DU SEXE DE LA FEMME COMME CHAMP DE BATAILLE DANS LA GUERRE EN BOSNIE, 1997, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- COMMENT POURRAIS-JE ÊTRE UN OISEAU? 1997, Éditions CRATER

- PETIT BOULOT POUR VIEUX CLOWN suivi de
- L'HISTOIRE DES OURS PANDA RACONTÉE PAR UN SAXOPHONISTE QUI A UNE PETITE AMIE À FRANCFORT, 1998, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- L'HISTOIRE DU COMMUNISME RACONTÉE AUX MALADES MENTAUX
2000, Éditions LANSMAN

- LE ROI, LE RAT ET LE FOU DU ROI, 2002, Éditions LANSMAN

- ATTENTION AUX VIEILLES DAMES RONGÉES PAR LA SOLITUDE
2004, Édition LANSMAN

- DU PAIN PLEIN LES POCHES et d'autres pièces courtes
2004, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- MAIS, MAMAN, ILS NOUS RACONTENT AU DEUXIÈME ACTE CE QUI S'EST PASSÉ AU PREMIER, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- RICHARD III N'AURA PAS LIEU, ou SCÈNES DE LA VIE DE MAYERHOLD, 2005, Éditions LANSMAN

- LA MACHINE TCHEKHOV, 2005, Éditions LANSMAN

- LA FEMME CIBLE ET SES DIX AMANTS, 2005, Éditions LANSMAN

- LE SPECTATEUR CONDAMNÉ À MORT, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- LE MOT PROGRÈS DANS LA BOUCHE DE MA MÈRE SONNAIT TERRIBLEMENT FAUX, 2007, Editions LANSMAN

- LES DETOURS CIORAN ou MANSARDE À PARIS AVEC VUE SUR LA MORT, 2007, Editions LANSMAN

- ENQUÊTE SUR LA DISPARITION D'UN NAIN DE JARDIN, 2008, Editions LANSMAN et Urgence de la jeune parole

„A început să se scrie cărţi despre textele mele, despre piesele mele, chiar despre romanele mele, ceea ce mă bucură foarte mult.”, îmi mărturisea, la una dintre întâlniri, domnul Matei Vişniec.

Prof Dr. Daniela Magiaru

Prezentarea romanului „Domnul K. eliberat” de către prof. Daniela Magiaru, cea care a obţinut titlul d e doctor cu teza „Modele dramatice – Eugen Ionesco, Matei Vişniec”, vine să confirme faptul că ne aflăm în faţa unui autor contemporan care vede lumea de undeva dintr-o dimensiune superioară celei în care trăim şi percepe existenţa cu cel puţin un simţ în plus.

Critic literar şi de teatru, distinsa Daniela Magiaru nu găseşte câteva cuvinte, nici câteva pagini pentru a se face înţeleasă - are nevoie de o carte şi nu ştiu dacă nu cumva tot i se va părea puţin. „MATEI VISNIEC – Mirajul cuvintelor calde” recomandă pentru moment, dramaturgul.

Să nu uităm însă, că avem de-a face, deopotrivă, cu un poet, un romancier şi un jurnalist.

n.a. -biografie şi c.v. profesional realizate cu sprijinul domnului Vişniec

Cristi Iordache

IMPORTANT ŞI DE IMPACT!

S.C. IMPACT S.R.L. a fost înfiinţată în data de 7 decembrie 1992. Are ca obiect de activitate principală editarea revistelor şi periodicelor, precum şi editarea cărţilor, broşurilor, altor publicaţii şi alte activităţi de publicitate.În noiembrie 2001 asociatul unic al acestei firme a decis înfiinţarea unui săptamânal de publicitate, recent (de peste 1 an) un ziar de cultură.

Titlul ziarului este dat de numele societatii respective. Ziarul este editat de o echipa tânară, este elaborat pe film sau calc, după care este tipărit.

Săptămânalul IMPACT LITERAR a fost si este foarte bine primit de cititorii judeţului şi nu numai, dovada fiind numarul mare de firme care îsi fac publicitate, precum si procentul aproape maxim de vânzare a lui. Exemplificăm în privinta firmelor ce fac sau au făcut publicitate cu noi: Volkswagen, Romserv Invest, Adrialux, Manoil Trans, Acta Legalia, Sunex, Starmilo, Reimar, Sas Impex, Wox Fad, Ilva, Cominvest, Potential Cons, Seniora, Lukady, Vio&Dio, Pro Accesibil, Miclas, Raf Company, Romimar, Dambovita Construct, ca toate aceste informaţii să vă inspire încredere în firma noastră. Vom fi bucuroşi să vă facem publicitate!

Aşteptăm articole culturale. Ziarul IMPACT - NU face politică.

O societate culturală care promovează viaţa artistică de aproape 20 de ani, o revistă de cultură care SE VINDE la chioşcurile de difuzare a presei de peste 10 ani.
Probabil singura publicaţie pentru şi despre actul artistic -oricare ar fi acesta- care se vinde pe o piaţă sufocată de tabloide.
Acum printre ceilalţi parteneri media s-a alăturat una dintre cele mai "sonore" societăţi din Europa - RADIO FRANCE INTERNATIONAL!

IMPACT CULTURAL va face toate eforturile pentru ca operele autorilor contemporani să fie cunoscute de către un public larg, atât în ţară cât şi în străinătate.

Estetica dezintegrării

Estetica dezintegrării

Eu. Mereu eu. Noi.

Instinctul de conservare şi egoismul pozitiv sau negativ. Eul.

Habar n-aveam că se poate muri din iubire. Asta înseamnă să poţi ieşi din tine.

Să te poţi lăsa pe marginea unui nimic, oferind altcuiva toată substanţa pură din care eşti plămădit.

A dărui înseamnă a fi capabil de dezintegrare.

Mi-amintesc copilăria şi-acum percep concret cam ce făcea mama pentru noi.

Un părinte trăieşte doar pentru şi prin copiii săi abandonându-se pe sine.

Mintea mea de adolescent teribil şi nonconformist ne purta deseori la discuţii contradictorii.

Ca orice tânăr, credeam că le ştiu pe toate.

La începutul anilor ’90, o duceam periodic la Insitutul Oncologic de la Fundeni, iar într-o zi când aşteptam medicul, am luat-o în braţe şi m-am gîndit să o întreb un lucru care mă măcina de ceva vreme. Aflasem că boala se poate instala de cele mai multe ori, în timp, din cauza traumelor la nivel cerebral (griji, stres, frică, nemulţumire etc.).

Îi ţineam capul sub bărbia mea şi mâna dreaptă prin păr când i-am şoptit:

„Mamă, spune-mi, aşa-i că ţi-am făcut numai necazuri şi te-am supărat rău de tot?”

Îşi ridică privirea spre mine, se luminează brusc, apoi zice cu vocea ei caldă ca întotdeauna, dar puţin mai stins (din cauza bolii):

„Cum poţi să te gândeşti la aşa ceva? Niciodată, niciodată, indiferent ce s-a-ntâmplat, tu nu mi-ai produs suferinţă. Aţi fost raţiunea vieţii mele (se referea şi la sora mea); cum o să mă supăr eu vreodată pe voi, sau să sufăr, când voi sunteţi bucuria mea!”.

Obişnuia să-mi pupe pomeţii obrajilor şi a făcut-o ca de fiecare dată, ducând un deget peste buze, deşi îi erau uscate. Rămăsese cu acest reflex, de a se şterge şi a ţine buzele strânse, de teamă să nu ne deranjeze sărutul ei. Eram destul de mari, însă plină de bun simţ, prefera să-şi inhibe pornirile drăgăstoase.

Mai târziu, după chinuri groaznice, a stat cu lumânările la cap trei zile şi nu a trecut dincolo, până nu m-am întors de prin ţări străine. În noaptea când am ajuns, am apucat câteva minute să o ţin de mână şi să tăcem plenar şi impecabil, pentru ca imediat să fiu dat afară din cameră iar ea să plece instantaneu într-o lume despre care nu ştiu nimic.

Suferinţa şi sacrificiul nu umbresc iubirea în starea ei pură. Iubirea dăruită, nu dată.

Acum, la atâţia ani, fac o retrospectivă şi mă văd în aceeaşi situaţie faţă de fiicele mele. Pe cea mare o sărut cu grijă şi cu bun simţ ca să nu o deranjez, însă pe Loreley încă îmi permit să o „mănânc”.

Timpul este un element care cerne şi curând voi tăcea şi eu impecabil.

Până atunci voi accepta tot, voi tolera orice, voi încerca să repar greşeli şi voi fi mulţumit cu ceea ce reuşesc. Nu vreau să aştept prea mult de la mine pentru a nu fi dezamăgit de caracterul şi slăbiciunile mele.

S-au mai făcut sacrificii în numele iubirii. Pentru mine. Dar eram un copil mare. Unul pierdut. Oare să mă fi maturizat dacă spun că aştept să înapoiez ce mi s-a dat? Sau voi plăti cumva aceste sacrificii în numele iubirii date? Căci da: iubire dăruită nu am mai primit!

De sacrificiu şi suferinţă este capabil doar un părinte, căci nu există iubire mai curată decât a lui pentru copiii săi.

Ori dacă există între oricare alţi indivizi, aceste cazuri sunt doar excepţii ale unor suflete innobilate, care au o percepţie superioară şi privesc fiinţarea dintr-o dimensiune exterioară.

Iubirea oferită este singura fără corespondent şi unitate de măsură în ceea ce numim viaţă. Dezintegrarea egoului este posibilă.

fragment din romanul "Tehnici de super-vieţuire"

Poeţii vechi şi noi - PETRA

Poeţii vechi şi noi - PETRA

EXCELSIOR 1988 (SUCEAVA)

„Drumul către scris începuse cu câţiva ani înainte de a ajunge aici...Cu Bogdan O. Popescu, Mircea Cărtărescu, Ionuţ Cîrjan, Marius Stoian, Cosmin Gheorghe...Alice Valeria Bolduţ, fostă Micu...”

„Toţi aveam câte un ecuson din ăsta...il purtam cel mai adesea pe blugi, că de', acolo ne şi "scărpinam"...O tempora!”

Te-ai întors necuminte

Oameni înguşti

cât firul de păr

ne traversează viaţa

într-o coamă strâmbă.

E bine ca te-ai întors.

Acum,

genunchiul tau de şarpe

îmi sărută iar, necuminte,

pământul.

Pseudoeveniment

Nu s-a întîmplat nimic...

doar o prăbuşire incredibilă

a unui înger în mijlocul

unei pieţe publice.

Nu s-a întîmplat nimic...

doar că luminile taxiului

nu s-au stins

iar tu eşti mai ciudat

decît un posibil zbor în alb

al unei nopţi făţarnice.

Lătratul cîinilor anonimi

nu-mi mai apasă timpanele.

Zbor cu zbor

În mine au fost
doar câteva cuvinte
pe care le-ai citit deja
când te-am primit
să te iubesc.

Prin mine au trecut
câteva cuvinte
pe care le-ai rostit repede
pentru că sfârşitul se născuse deja
şi începutul nu mai avea unde să încapă.

Zbor cu zborul vulturului
pentru că gândurile
nu mă mai lasă să-mi fac rugăciunea...

Irepetabil verde

Nu pot să renunţ
la cuvinte.
Îţi spun că am nevoie
de clarul acela de noapte,
în care pietrele verzi
nu au vrut
să ne rămână gemene.

Nu pot să renunţ
la cuvinte.
Îţi spun că lumina
îşi schimbă culoarea după tine
şi că zâmbetul mi se rostogoleşte
pe o altă faţă - refugiu de spaime,
revolte şi noroi.

Nu pot să renunţ
la cuvinte.
Le păstrez acolo,
pentru o zi de mâine
oarecare,
când tot ce se va repeta
va deveni irepetabil.

Petra (Petruţa Şerban)

http://logo-sfera.blogspot.com/

going to Argos

going to Argos

40 minutes ago I wanted to send you an sms

thinking of you while I was drinking my cofee

at the terraces that you love them at night

but I didnt write because of the overly large sunshades

and of the empty place from me

which could never be taken

now I write an sms that I will not send

because it is impossible to let myself to be seen

me who I look like a broken bench next to any empty place

at the terraces that you love them at night

with the lamps big as the story of Andromeda

but with the sunshades overly large

only now I send you an sms in which I have written nothing.

translated by Zaia

Mat la nebun

Din 33 de vieţi am pierdut

11

îţi voi dărui 22 - ştiu că sunt puţine

dacă nu mă găseşti printre oameni împrumută-mi una să mă

întorc nebun regină

de nicăieri şi să nu mai semăn

a nimeni

veşnicia noastră este viaţa ta 21

Ma

Maria

Mat!

TARGOVISTENI LA AVIGNON

Du Pain Plein les Poches de Matéi Visniec.

Compagnie François Jabob / Théâtre Municipal de Târgoviste (Roumanie).
Collège de La Salle

Interprète(s) : Alain Spenle, Alexandre Angel
Metteur en scène : Dan Topa
Scénographe : Sorana Topa
Lumière et régie son : George Puiu
Régie générale : Jean Besanceney, Gheorghe Butca

Făceam o scurtă informare la vremea când s-a jucat în premieră la Târgovişte:

"Buzunarul cu pâine a făcut înconjurul lumii


Alb. Luminos. Andante.
Regia Dan Ţopa, scenografia semnată de Sorana Ţopa, lumini şi sunet, George Puiu, regia tehnică, Jean Besanceney şi Gheorghe Butcă.

Într-un habitat bine mărginit, de un alb imaculat, ales inspirat realist în faţa miracolului existenţial şi deopotrivă, ironic, raportat la virtuţile celor două personaje care construiesc sau demolează soluţii, oratoric, dar care puşi în situaţia de a acţiona, inventează cele mai năstruşnice şi mărunte motive pentru a nu o face. Ei sunt omul cu bastonul şi omul cu pălărie, "puri" şi curaţi ca lumea în care trăiesc (Alain Spenle şi Alexandre Angel) sau pe care aşa vor să o vadă.
(...)
O temă care te trezeşte la realitatea crudă că dincolo de noi se află altă dimensiune, cineva care ne poate sau nu salva. Dureros şi deopotrivă, universal valabil. O laşitate tragicomică pe care numai un om trăind în culturi şi societăţi diferite, un “domn K. eliberat şi un izolat în cercul kafkian putea să o etaleze cu atâta acurateţe – dramaturgul român cel mai jucat în lume, Matei Vişniec."

citeşte articolul
http://montecristoconte.blogspot.com/2011/05/targoviste-metropola-culturala.html

Succes echipei teatrului târgoviştean la Avignon!


Privilegiul de a primi informaţiile despre manifestările Festivalului de la Avignon, mi-l acordă domnul Matei Vişniec şi Miguel-Ange Sarmiento, cărora le mulţumesc!

MATEI VISNIEC - după două piese la Avignon (Maud Serusclat - Les Trois Coups)

« Désillusions marionnettiques », d’après deux pièces de Matéï Visniec (critique de Maud Sérusclat), La Condition des soies à Avignon

En direct d’Avignon

Réjouissantes désillusions !

Croire ? En qui ? En quoi au juste, alors que Dieu est mort, que les révolutions n’ont pas suffi pour nous redonner un peu de souffle et que nos valeurs s’automutilent devant le grand Capital ? Voilà de quoi il est question dans ce spectacle. Tout est là pour nous jeter dans une dépression abyssale. Mais c’est sans compter sur l’humour de Matéï Visniec et sur le talent de la Cie Ka, qui, à défaut de trouver une issue acceptable pour le sort de l’humanité, nous aura beaucoup fait rire.

« l’Araignée dans la plaie » | © Cécile Béthléem

Désillusions marionnettiques est un diptyque qui présente deux textes de Matéï Visniec de façon radicalement différente : les marionnettes d’abord, les masques ensuite. Ces deux petites formes pourraient très bien exister de façon individuelle. Un peu artificiellement du coup, la compagnie nous propose de changer de salle entre les deux pièces, et de lire quelques poèmes de Matéï Visniec au passage. La première partie propose Araignée dans la plaie. Trois marionnettes déjà crucifiées sont devant nous : le Christ et ses deux larrons. Ils expirent, enfin essaient. C’est long de mourir. En pleine agonie, ils sont interrompus par la présence d’une horrible araignée qui les terrorise. On ne peut même pas mourir en paix. Entre deux soupirs et deux frissons d’effroi (rapport à la bestiole), les deux larrons en profitent pour interroger Jésus et lui réclament une preuve pour croire enfin et mourir tranquilles. Allez, quoi, juste un petit miracle ! Mais dans cette pièce, Jésus révélera sa vraie nature et passera son temps à dire dans un soupir pathétique qu’il ne peut rien. Il lâchera même un « Mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné ? » lourd d’ironie.

Bien qu’elles représentent trois corps qui pourrissent sous le soleil de Judée, les trois marionnettes créées par Catherine Hugot, également metteuse en scène, sont d’une très belle facture, ce qui les rend très expressives. Toutes gringalettes qu’elles sont, elles ont su s’animer avec talent et humour et faire entendre le texte désenchanté de Visniec. Car nous avons bien affaire à des marionnettes pour adultes qui interrogent notre rapport à l’absolu, à la transcendance, à la liberté. Elles singent aussi notre crédulité et notre vanité, sans doute. Quand on y réfléchit, monter ce texte avec des marionnettes, c’est encore plus percutant que si on avait eu affaire à des comédiens seuls. Sur ces entrefaites métaphysiques non dénuées d’humour, nous quittons la salle et découvrons un autre plateau.

« Une baignoire révolutionnaire » | © Catherine Hugot

Au milieu de la scène noire gît une baignoire. Un litre de Yop périmé la surplombe. Une lumière rouge s’y est déjà noyée. Ça veut tout dire ! Deux comédiens s’y installent une bonne demi-heure et passent en revue toutes les révolutions du xxe siècle, soulignant au passage avec brio quelques perles du texte de Matéï Visniec. On nous invite tour à tour à « buter ces salauds d’ riches », puis à tuer les pauvres, parce qu’on le sait bien, « c’est dégueulasse, les pauvres ». Il s’agit ensuite de faire surgir« l’être » qui est en nous avant le définitif «arrêtons de se concentrer sur l’amélioration de l’être ». « L’être se fout de nos gueules. »

Le moins qu’on puisse dire, c’est que la lucidité grinçante de Matéï Visniec a le sens de la formule et que le dramaturge n’a oublié personne. Le pire, c’est qu’il a raison. Peut-être veut-il, par l’écriture, tenter une dernière fois de secouer nos consciences ? En cela, ce soir, il aura trouvé un formidable relais : la Cie Ka. Parce que leur travail, orchestré par une talentueuse metteuse en scène, est de très grande qualité. Les objets créés sont là pour servir un jeu cohérent et juste qui nous fait rire et penser. La création lumière est également très belle et témoigne d’une méticuleuse précision, on sait à quel point cela compte quand on fait de la marionnette. Voilà un spectacle qui vous rendra à votre essence d’homme révolté et vous sortira de votre léthargie policée.

Maud Sérusclat

Les Trois Coups

www.lestroiscoups.com

Puterea de a conduce o familie mare

Să ai o familie mare necesită devotament şi sacrificii.
Un primar poate înţelege nevoile cetăţenilor şi rămâne întotdeauna cel care va încerca să ofere.



Locul doi pe ţară în accesarea fondurilor europene este o mare reuşită pentru care nu pot decât să-i felicit pe toţi cei implicaţi în aceste proiecte.
Dar atenţie! Totodată este o povară pe care primarul şi-a asumat-o şi sunt convins că o va putea purta, întrucât nu are structura omului care abandonează o cursă, ori care moare de epuizare la întoarcerea de pe un vârf cucerit.

Acest loc doi trebuie să se păstreze şi, implicit, prin natura proiectelor, să se resimtă în nivelul de trai sau gradul de confort al comunităţii.
Din acţiuni indirecte şi colaterale folosirii chibzuite a banilor, se va revigora starea socio-culturală a urbei. Orice pas în urmă va fi un eşec. Pe podium doar locul unu şi doi îi vor face cinste la finalul cursei.
Aşadar nu constituie o mândrie că a plecat al doilea, ba din contra, o mare responsabilitate şi obligaţia indirectă de a ajunge la final tot al doilea sau de ce nu, PRIMUL!

Să nu poată purta această luptă, sau şi mai rău, să o piardă, ar însemna să i se reproşeze mereu poziţia din care a plecat, ceea ce mi se pare, deopotrivă, o eroare.
Nu suntem înzestraţi cu atâtea simţuri să putem percepe următoarea mişcare şi suntem supuşi de cele mai multe ori hazardului.
Noi.
Dacă suntem noi, de ce nu ar fi şi el, primarul?
Un primar nu este atotştiutor şi atotputernic.
Este un om.
V-aţi întrebat de câte ori şi-ar dori un minim de intimitate? De câte ori râvneşte la câteva clipe de refugiu. Un refugiu în sânul familiei sale de sânge.

Oraşul a devenit familia lui, o familie mare căreia trebuie să-i poarte de grijă!

Stareţa unei mânăstiri mă întreabă într-o zi, la una dintre vizitele mele acolo, cum o mai duc, ce fac fetele mele, ce proiecte mai am şi începem o discuţie din care nu vreau să relev decât următoarele: "după ce mă victimizez pe diverse segmente existenţiale (nu dezvolt), Sfinţia sa îmi răspunde, vădit afectată (tocmai trecuse prin aceleaşi probleme ca şi ale mele), "eu ce să mai spun, domnu Cristi, că am de crescut 33 de copii! Facem o cruce (şi se închină)!". Am continuat dialogul, însă multe zile după această întâmplare m-am simţit un egoist nemernic şi nerecunoscător.

Nu-mi voi mai plânge niciodată starea, mai ales in faţa unei persoane care are de dus mai multe bătălii decât mine.
Nu mă voi plânge niciodată unui primar.

Se vor găsi pe margine cârcotaşi care să strige "nu l-am pus eu să mă adopte!".
Ba da!
Tu, tu şi tu.
Cei mai mulţi dintre voi!
El doar s-a oferit şi voi aţi fost de acord. Şi-a oferit disponibilitatea pentru că ştia că o poate face mai bine decât alţii.

Aşadar un loc doi la start, nu face decât să îl îndepărteze de micile bucurii personale. Să-l supună unui efort suplimentar. Eu cred în puterea lui de luptător şi de asemenea mai ştiu că indiferent de locul pe care va sosi nu va abandona corabia.

Când vă e greu din trei motive, gândiţi-vă că lui îi este greu din trei mii.
Când aţi obosit după zece ore de muncă, gândiţi-vă că poate el nu a dormit de două zile.
Când vă plimbaţi împreună cu copiii şi vă deranjează scârţâitul balansoarului, gândiţi-vă că poate el nu a reuşit să găsească cinci minute pentru fiul său.
De ce?
Ca să acorde familiei mari un dram de bunăstare şi să răspundă fiecăruia după nevoile sale.
Ca să poate supraveghea sutele de angajaţi care au grijă de destinele voastre.
Ca să nu mai scârţie balansoarul la care speră că îşi va duce fiul într-o zi... ...indiferent pe ce loc va termina cursa.

Am învăţat acest exerciţiu de înţelegere şi acceptare după discuţia cu Maica Stareţă şi el mă va urmări întotdeauna.

Diferenţa dintre a striga neputinţa şi aceea de a acţiona pentru înlăturarea ei este într-adevăr un test de maturitate între două puncte existenţiale.

Alegerea ne şi vă aparţine!



Cristi Iordache

spre argos

spre argos

acum 40 de minute am vrut să-ţi dau sms
mă gândeam la tine în timp ce beam cafeaua
la terasele pe care le iubeşti tu noaptea
dar n-am tastat din cauza umbrelelor exagerat de mari
şi a locului liber de lângă mine
care nu s-ar ocupa niciodată

acum scriu un sms pe care n-am să-l trimit
fiindcă e cu neputinţă să fiu văzut eu
care semăn cu o bancă ruptă lângă niciun loc liber
la terasele pe care le iubeşti tu noaptea
cu felinarele cât povestea Andromedei
dar cu umbrelele exagerat de mari

abia acum îţi trimit un sms în care nu am scris nimic


din Erogenestetica

TEATRUL MASCA – COOLTURA URBANA – TARGOVISTE, 2011

TEATRUL MASCA – COOLTURA URBANA – TARGOVISTE, 2011


În spatele creaţiei se află veşnicul anonim.
Cu câtă forţă şi cât altruism este încărcată opera lor! Actul artistic al acestei trupe este unic atâta vreme cât autorul are puterea să nu spună „eu sunt cel ce te-am creat”.
Spectatorii, cei care apreciază, se împletesc cu povestea lor, devin simbiotici în gestică şi asistă la tema piesei, care întotdeauna este universal valabilă.



Urmăream jocul metamorfozat al operei, al actorilor şi al publicului, deopotrivă. Toate şi toţi erau unul şi una. Cei din urmă imitau reflexiv nemişcarea. „Joue avec moi”, cum ar zice Prevert, „ et loiseau joue avec lui” şi oamenii toţi intrau în acelaşi timp, în aceeaşi gaură gri, în aceeaşi poveste trăind aceeaşi dramă..

Rara avis, manifestarea teatrală condusă de Mihai Mălaimare.



În spatele cortinei istoria redevine prezent, mesajul redevine cotidian, actorul se transformă în spectatorul publicului jucător pierzându-se în mulţime, până la anonimat.
Cine, cui şi ce i-a dat? Aceasta este întrebarea! Oamenii poartă măşti albe pentru zile senine, actorii nu poartă nimic - ei sunt realul nevăzut şi totodată iluzia fiinţării.
În culise, actorul nu leapădă masca, ci o schimbă doar! El va ieşi pe uşa din spate, în lumea pe care a jucat-o, imitând controlat sau haotic un alt joc - cel „de-a oamenii”!



Şi-acum aplauze. Opera lor le primeşte. Ei sunt printre noi, sunt cei care ne-au inoculat dreptul inalienabil de a visa şi de a ne trezi, de a pune degetul şi a ne lua pulsul. Nu-i cunoaştem! Au venit şi-au fugit. Ne-au lăsat creaţia monumentală pe care scrie aldin:

SUNTEŢI VII!

Trei zile de COOLtură urbană la Târgovişte şi o lungă suită de evenimente artistice.
În opinia mea, reprezentaţia Teatrului Masca s-a ridicat deasupra tuturor prin profunzime şi cel de-al şaselea simţ cu care numai ei au zdruncinat „human mind”. Aşadar o încoronez „Regina maratonului artistic”!


Felicitări actorilor Teatrului Masca şi directorului acestuia, maestrul Mihai Mălaimare!


01.07. 2011
CRISTI IORDACHE
Foto – ADRIAN APOSTOL

FERRARI - DRIVE YOUR DREAM CAR - TARGOVISTE

Ferrari 360 Spider F1 s-a aflat la dispoziţia iubitorilor de super-car-uri, în cadrul evenimentului DRIVE YOUR DREAM CAR, organizat între 1-3 iulie, în zona hotelului Valahia din Târgovişte.
Iniţiator şi organizator - Florentin Petrescu, managerul societăţii ASTI.

„Să facem ceva periodic. Să diversificăm gama de maşini: Lamborghini, Ferrari, Porche, Mitsubishi, dar suntem în căutare de colaboratori. Acesta-i scopul!
Toată acţiunea este susţinută din resurse financiare proprii. Iniţial se oferă mulţi, dar în momentul acţiunii se dau toţi la fund.
Nu le cerem eventualilor „sponsori”, neapărat bani; ei pot achiziţiona unul sau mai multe vouchere pe care mai apoi să le ofere oricui, să beneficieze de ele oricum doresc.
Este premieră naţională, am început la Târgovişte, fiindcă sunt legat de acest oraş: m-am născut şi am crescut aici. Am făcut liceul auto şi de aici pasiunea pentru maşini”, îmi mărturiseşte Florentin Petrescu.

Într-adevăr a fost un punct de atracţie pentru iubitorii de super-car şi nu numai.
Participanţi activi dar şi admiratori de pe margine s-au bucurat de suita acţiunilor bine monitorizate de către echipa organizatoare.

Pe lângă traseele iniţiale în inegalabila Ferrari alături de un însoţitor, au existat reprezentaţii de drive-extreme, atât auto cât şi moto, muzică şi agrement, informaţii şi schimburi de opinii.



Atmosfera a fost încinsă şi la propriu şi la figurat de către Alexandru Ghinescu din Târgovişte, participant la „Romanian Super-Bike” cu al său motor super-sport de 600cmc şi 130 CP.

„Este o experienţă unică să te plimbi cu un super-car. Spre deosebire de showroom, aici ai posibilitatea să te urci în maşină să o ambalezi, să parcurgi unul dintre traseele oferite de noi.
Conducătorii auto care au luat parte la eveniment, au spus că „un Ferrari rămâne Ferrari”, aşa am încheiat dialogul cu Florentin Petrescu la bordul bolidului cu însemnul căluţului cabrat.



Site-ul oficial ASTI: www.drivedreamcar.ro.


Autor CRISTI IORDACHE
Redactor REVISTA SINGUR
GRUP MEDIA SINGUR
Foto – ADRIAN APOSTOL

MIGUEL-ANGE SARMIENTO la Festivalul de la Avignon

Am avut plăcerea să cunosc la finalul reprezentaţiei de pe scena Teatrului Dramatic "Tony Bulandra" din Târgovişte, actori ai Companiei Influenscenes.
În piesa "Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals" de Matei Visniec, Miguel-Ange Sarmiento a fost pe rând soldat croat, soldat neamţ, "peşte" şi travestit.



A jucat şi mort şi viu!



A fost magistral în rolul travestitului.
În foaier am schimbat câteva cuvinte şi desigur, adrese.



Deşi nu pot spune că sunt un fin observator, Miguel-Ange m-a captivat cu naturaleţea sa, cu atitudinea deschisă şi prietenoasă. Acestea sunt calităţi care se pierd în cele mai multe cazuri de consacrare artistică - actorul începe să privescă evenimentele şi oamenii de undeva de sus.



El nu face parte din categoria respectivă şi asta a dus la o continuare a corespondenţei chiar dacă ne aflăm în ţări diferite.
Opera este cu atât mai valoroasă, cu cât creatorul nu-şi uită condiţia de om.
Miguel-Ange este deopotrivă un artist complet şi, mai presus de toate un privitor al oamenilor şi-un trăitor pe aceeaşi bucată de pământ cu ei!

Succes la Avignon, Miguel-Ange!


Melodie din albumul "TRES" de MIGUEL-ANGE.


CRISTI IORDACHE

ASOCIAŢIA "LUMEA ALTFEL"

La sfârşitul anului 2010, m-am gândit cât mai serios la faptul că pe lângă mediatizarea prin mass media aş putea, deopotrivă, acţiona, punând bazele unei asociaţii socio-culturale.
Au fost multe momente în viaţa mea, în care am avut nevoie de sprijin şi tot de atâtea ori acesta a lipsit. Am asistat, de asemenea, neputincios, la declinul sau chiar pierderea unor vieţi.
În cele din urmă (trăind o experienţă de aproape patru ani între cele două margini ale existenţei), le mulţumesc celor care au fost alături de mine, îi mulţumesc lui Dumnezeu oricare ar fi el (căci este), că mi-a dat puterea de a rămâne un SUPRAVIEŢUITOR şi puterea de înţelegere a lucrurilor, doar atât cât să pot spune acum la 40 de ani: VREAU SĂ FAC CEVA PENTRU NOI!


Scopul şi obiectivele asociaţiei sunt:
- Scopul asociaţiei este implicarea în creşterea gradului de cultură şi bunăstare al membrilor comunităţii, în orientarea preferinţelor culturale, profesionale şi de agrement ale tineretului spre convingeri , conduite şi principii morale, prin sprijinirea activităţilor sociale de interes general şi comunitar.
- Asociaţia îşi propune să mobilizeze forţe, resurse, iniţiative şi proiecte în vederea dezvoltării participării active a tinerilor, studenţilor, elevilor şi adulţilor la activităţi şi evenimente sociale, culturale, educative, formative, tehnico – ştiinţifice, religioase şi sportive în ţară şi în străinătate.
– Scopul asociaţiei se realizează în principal prin:
1) iniţierea, coordonarea, finanţarea şi aplicarea de programe, pe cont propriu sau pe bază de parteneriat activ cu instituţii, organisme şi structuri specializate în organizarea de evenimente culturale, inclusiv prin activarea bazei materiale neutilizate şi îmbunătăţirea dotărilor specifice unităţilor de cultură;
2) procurarea resurselor materiale şi logistice pentru promovarea talentelor, încurajarea studiului şi cercetării, organizarea participării elevilor, studenţilor şi tinerilor în tabere de odihnă şi agrement, la festivaluri, concursuri, competiţii şcolare, profesionale, tehnico – ştiinţifice, sportive şi altele asemenea, pentru acordarea de premii, burse şi alte stimulente;
3) editarea de publicaţii proprii şi sprijinirea producţiilor media pentru informarea şi documentarea membrilor asociaţiei, a tinerilor şi a altor beneficiari ai acţiunilor acesteia;
4) organizarea de activităţi de formare, specializare şi perfecţionare profesională, calificare şi recalificare, orientare şi reorientare a forţei de muncă, în colaborare cu structuri abilitate, în condiţiile legii;
5) organizarea de expuneri, conferinţe, simpozioane, instruiri, alte forme de pregătire pentru elevi şi studenţi, pentru tineri şi adulţi;
6) acordarea de sprijin material şi financiar familiilor cu venituri mici şi care au în îngrijire mai mulţi copii cuprinşi în diferite forme de studiu şi pregătire;
7) realizarea, mijlocirea şi asigurarea de contacte şi schimburi cu parteneri din România şi din alte ţări pentru valorificarea reciprocă a tradiţiilor şi a potenţialului cultural - artistic;
8) acordarea de asistenţă şi consultanţă la întocmirea planurilor, proiectelor şi documentaţiilor pentru obţinerea de credite rambursabile şi nerambursabile de susţinere a programelor pentru tineri, pe bază de studii şi criterii riguroase de selecţie şi prioritate, precum şi accesarea în nume propriu a acestora;
10) administrarea de obiective, unităţi, spaţii, edificii de interes pentru realizarea scopului asociaţiei;
11) participarea asociaţiei la constituirea de agenţi economici, în formele permise de lege, pentru obţinerea de resurse financiare necesare realizării scopului;
12) acordarea de premii, distincţii şi stimulente pentru activitatea desfăşurată de membrii asociaţiei sau de partenerii acesteia;
13) colaborarea cu asociaţii şi fundaţii cu scop similar din ţară şi străinătate, în interesul membrilor şi partenerilor săi;
14) sprijinirea materială, financiară şi cu asistenţă de specialitate a comunităţilor şi tuturor categoriilor defavorizate (copii, bolnavi şi bătrâni) indiferent dacă acestea sunt persoane private sau instituţionalizate;


VĂ ROG SĂ VENIŢI CU PROPUNERI ŞI PĂRERI!

marlboro, scrum si ploaie

marlboro, scrum si ploaie


Cristi Iordache - vultur

Asculta mai multe audio ambientala



marlboro, scrum si ploaie



casa din cetini a zburat la prima furtună
si am plecat desculţ mai departe
c-o ţigară în mână şi la brâu cu o carte

sunt mese si fum
şi muzica plânge-nfundat c-o ţigara în mână
eu la brâu cu o carte ce tună şi-mi tună şi mie
miros de marlboro si de iasomie ceai cald
beau si scriu despre tot ce-am uitat
şi nu ştiu

casa mea de pământ s-a prăvălit
la prima ploaie de vară
am plecat mai departe
desculţ şi zdrobit

prin ceaţă lumina mă face să fiu

nori negri fumează marlboro
si-l pierde-ntre două cuvinte
iar scrumul e roşu când ziua
se varsă în ultima noapte
casa mea e o parte de cer
şi mă urmăreşte cuminte
de câte ori plec desculţ mai departe

sunt fulger si ploaie
praf şi gunoi şi ţărână
tunet spălat de noroaie
şi vânt şi mă scutur

un marlboro la schimb cu un scrum
sunt nimicul desculţ cu o casă de cer
şi mă-nalţ ca un fum

ca un vultur.