MATEI VIŞNIEC

Matei VIŞNIEC

poet, dramaturg, romancier, jurnalist
membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa

- Uniunea Scriitorilor din România
- Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques (Franţa)
- Ecrivains Associés du Théâtre (Franţa)
- Société des Gens de Lettres de France

Am avut privilegiul să ne fie oaspete cu ocazia mai multor manifestări culturale.

Matei Vişniec este un prieten al teatrului târgoviştean, dar şi al spaţiului literar de aici.

Când un autor cu o operă covârşitoare cum este cazul domniei sale, alege Târgovişte printre cele trei oraşe unde ţine conferinţe şi prezintă timp de două zile teme majore din actualitatea socio-culturală, acesta este un semn de apreciere la adresa cetăţenilor şi rezonanţei lor faţă de manifestul esenţial pe care-l transmite: „a acţiona”.

TÂRGOVISTE, 14 MARTIE 2011

Născut în nordul României, în Bucovina, la Rădăuţi, pe 29 ianuarie 1956. Mama, Minodora, este educatoare, tata, Ioan, este funcţionar. Foarte repede descoperă în literatură un spaţiu de libertate. Citeşte cu aviditate Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Lautréamont… Îi plac foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, îi place totul cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sânul generaţiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin "marile idei", precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Înainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Începând din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămâne însă una de sertar, precum romanul "Cafeneaua Pas Parol" scris în 1982/1983 şi publicat abia după căderea lui Ceauşescu.

În septembrie 1987 părăseşte România, ajunge în Franţa unde cere azil politic, începe să scrie în limba franceză şi lucrează pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993.

PREMIUL EUROPEAN acordat în 2009 de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa pentru întreaga activitate. În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. A obţinut de asemenea Premiul UNITER si Premiul pentru dramaturgie al Academiei Române.

Privire generală în 2010:

Piese jucate în peste 30 de ţări: România, Republica Moldova, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveţia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Croatia, Ucraina, Canada, Statele Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran, Liban…

Spectacole si participări la mari festivaluri internaţionale de teatru: Festivalul de la Avignon, Bienala de teatru de la Bonn, Festivalul de teatru de la Edinburg, Festivalul FAJDR de la Teheran, Festivalul de teatru de la Sibiu, etc.

Invitat pentru intervenţii şi conferinţe pe tema rezistenţei culturale şi a literaturii ca spaţiu de libertate în numeroase oraşe din Franţa, dar şi în Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Bolognia, Institutul Cultural Francez de la Roma), Statele Unite (Universitatea Phoenix din Arizona, Festivalul "Playing French" de la Chicago), Maroc (Centrul Cultural Francez de la Tetouan), Iran (Universitatea liberă de la Teheran), Japonia (Teatrul Kaze din Tokyo), Cehia (Centrul Cultural Român de la Praga), Marea Britanie (Festivalul de teatru de la Brighton), Germania (Teatrul Hans Otto de la Potsdam), Luxemburg (Fabriktheater) etc.

Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Unele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stockholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

În jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile
- Actes Sud - Papiers
- L'Harmattan
- Lansman
- Crater
- Espace d'un Instant
- L'œil du Prince

Mai multe doctorate au fost scrise în România pe marginea operei lui Matei Vişniec (la Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara)

O monografie intitulată "Matei Vişniec, un optzecist atipic" a fost realizată de Bogdan Mihai Creţu şi publicată în 2008 de Editura Universităţii "A.I. Cuza" din Iaşi.

După căderea comunismului în 1989 Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic.

Spectacole recente în România (2005-2009):

- "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", Teatrul Naţional din Bucureşti, regia Florin Fătulescu
- "Richard al III-lea se interzice, sau scene din viaţa lui Meyerhold", Teatrul Bulandra, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Ioana şi focul", Teatrul de Comedie, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Buzunarul cu pîine", Teatrul Metropolis, Bucureşti, regia şi interpretarea Oana Pellea şi Sandu Mihai Gruia
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Radu Stanca, Sibiu, regia Claire Dancoisne
- "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", Teatrul Naţional din Cluj, regia Radu Afrim
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Naţional din Cluj, regia Mona Chirilă
- "Occident Express", Teatrul Naţional din Craiova, regia Alexandru Boureanu

Apariţii editoriale recente:

la Editura Cartea Românească

- PĂIANJENUL ÎN RANĂ (teatru), 2007

- GROAPA DIN TAVAN (teatru), 2007

- OMUL PUBELĂ. FEMEIA CA UN CÎMP DE LUPTA (teatru), 2007

- CAFENEAUA PAS-PAROL (roman), 2008

- SINDROMUL DE PANICĂ IN ORAŞUL LUMINILOR (roman), 2009

la Editura Paralela 45

- ORAŞUL CU UN SINGUR LOCUITOR (antologie de poezie), 2005

- MANSARDĂ LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTE (teatru), 2005

- OMUL CU O SINGURĂ ARIPĂ (teatru), 2006

- ISTORIA COMUNISMULUI POVESTITĂ PENTRU BOLNAVII MINTAL (teatru), Paralela 45, 2007

- IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ EŞTI DUMNEZEU (teatru), 2008

- OCCIDENT EXPRESS & DESPRE SENZAŢIA DE ELASTICITATE CÎND PĂŞIM PESTE CADAVRE (teatru), 2009

la Editura Humanitas

- MAŞINĂRIA CEHOV & DESPRE FRAGILITATEA PESCĂRUŞILOR IMPĂIAŢI (teatru), 2008

Piese editate în limba franceză

- TROIS NUITS AVEC MADOX, 1995, Éditions LANSMAN

- LES PARTITIONS FRAUDULEUSE, 1995, Éditions CRATER

- THÉÂTRE DÉCOMPOSÉ ou L'HOMME POUBELLE, 1996, Éditions L'HARMATTAN

- LES CHEVAUX À LA FENÊTRE, 1996, Éditions CRATER

- PAPARAZZI OU LA CHRONIQUE D'UN LEVER DE SOLEIL AVORTÉ suivi de
- DU SEXE DE LA FEMME COMME CHAMP DE BATAILLE DANS LA GUERRE EN BOSNIE, 1997, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- COMMENT POURRAIS-JE ÊTRE UN OISEAU? 1997, Éditions CRATER

- PETIT BOULOT POUR VIEUX CLOWN suivi de
- L'HISTOIRE DES OURS PANDA RACONTÉE PAR UN SAXOPHONISTE QUI A UNE PETITE AMIE À FRANCFORT, 1998, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- L'HISTOIRE DU COMMUNISME RACONTÉE AUX MALADES MENTAUX
2000, Éditions LANSMAN

- LE ROI, LE RAT ET LE FOU DU ROI, 2002, Éditions LANSMAN

- ATTENTION AUX VIEILLES DAMES RONGÉES PAR LA SOLITUDE
2004, Édition LANSMAN

- DU PAIN PLEIN LES POCHES et d'autres pièces courtes
2004, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- MAIS, MAMAN, ILS NOUS RACONTENT AU DEUXIÈME ACTE CE QUI S'EST PASSÉ AU PREMIER, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- RICHARD III N'AURA PAS LIEU, ou SCÈNES DE LA VIE DE MAYERHOLD, 2005, Éditions LANSMAN

- LA MACHINE TCHEKHOV, 2005, Éditions LANSMAN

- LA FEMME CIBLE ET SES DIX AMANTS, 2005, Éditions LANSMAN

- LE SPECTATEUR CONDAMNÉ À MORT, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- LE MOT PROGRÈS DANS LA BOUCHE DE MA MÈRE SONNAIT TERRIBLEMENT FAUX, 2007, Editions LANSMAN

- LES DETOURS CIORAN ou MANSARDE À PARIS AVEC VUE SUR LA MORT, 2007, Editions LANSMAN

- ENQUÊTE SUR LA DISPARITION D'UN NAIN DE JARDIN, 2008, Editions LANSMAN et Urgence de la jeune parole

„A început să se scrie cărţi despre textele mele, despre piesele mele, chiar despre romanele mele, ceea ce mă bucură foarte mult.”, îmi mărturisea, la una dintre întâlniri, domnul Matei Vişniec.

Prof Dr. Daniela Magiaru

Prezentarea romanului „Domnul K. eliberat” de către prof. Daniela Magiaru, cea care a obţinut titlul d e doctor cu teza „Modele dramatice – Eugen Ionesco, Matei Vişniec”, vine să confirme faptul că ne aflăm în faţa unui autor contemporan care vede lumea de undeva dintr-o dimensiune superioară celei în care trăim şi percepe existenţa cu cel puţin un simţ în plus.

Critic literar şi de teatru, distinsa Daniela Magiaru nu găseşte câteva cuvinte, nici câteva pagini pentru a se face înţeleasă - are nevoie de o carte şi nu ştiu dacă nu cumva tot i se va părea puţin. „MATEI VISNIEC – Mirajul cuvintelor calde” recomandă pentru moment, dramaturgul.

Să nu uităm însă, că avem de-a face, deopotrivă, cu un poet, un romancier şi un jurnalist.

n.a. -biografie şi c.v. profesional realizate cu sprijinul domnului Vişniec

Cristi Iordache

MATEI VISNIEC - după două piese la Avignon (Maud Serusclat - Les Trois Coups)

« Désillusions marionnettiques », d’après deux pièces de Matéï Visniec (critique de Maud Sérusclat), La Condition des soies à Avignon

En direct d’Avignon

Réjouissantes désillusions !

Croire ? En qui ? En quoi au juste, alors que Dieu est mort, que les révolutions n’ont pas suffi pour nous redonner un peu de souffle et que nos valeurs s’automutilent devant le grand Capital ? Voilà de quoi il est question dans ce spectacle. Tout est là pour nous jeter dans une dépression abyssale. Mais c’est sans compter sur l’humour de Matéï Visniec et sur le talent de la Cie Ka, qui, à défaut de trouver une issue acceptable pour le sort de l’humanité, nous aura beaucoup fait rire.

« l’Araignée dans la plaie » | © Cécile Béthléem

Désillusions marionnettiques est un diptyque qui présente deux textes de Matéï Visniec de façon radicalement différente : les marionnettes d’abord, les masques ensuite. Ces deux petites formes pourraient très bien exister de façon individuelle. Un peu artificiellement du coup, la compagnie nous propose de changer de salle entre les deux pièces, et de lire quelques poèmes de Matéï Visniec au passage. La première partie propose Araignée dans la plaie. Trois marionnettes déjà crucifiées sont devant nous : le Christ et ses deux larrons. Ils expirent, enfin essaient. C’est long de mourir. En pleine agonie, ils sont interrompus par la présence d’une horrible araignée qui les terrorise. On ne peut même pas mourir en paix. Entre deux soupirs et deux frissons d’effroi (rapport à la bestiole), les deux larrons en profitent pour interroger Jésus et lui réclament une preuve pour croire enfin et mourir tranquilles. Allez, quoi, juste un petit miracle ! Mais dans cette pièce, Jésus révélera sa vraie nature et passera son temps à dire dans un soupir pathétique qu’il ne peut rien. Il lâchera même un « Mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné ? » lourd d’ironie.

Bien qu’elles représentent trois corps qui pourrissent sous le soleil de Judée, les trois marionnettes créées par Catherine Hugot, également metteuse en scène, sont d’une très belle facture, ce qui les rend très expressives. Toutes gringalettes qu’elles sont, elles ont su s’animer avec talent et humour et faire entendre le texte désenchanté de Visniec. Car nous avons bien affaire à des marionnettes pour adultes qui interrogent notre rapport à l’absolu, à la transcendance, à la liberté. Elles singent aussi notre crédulité et notre vanité, sans doute. Quand on y réfléchit, monter ce texte avec des marionnettes, c’est encore plus percutant que si on avait eu affaire à des comédiens seuls. Sur ces entrefaites métaphysiques non dénuées d’humour, nous quittons la salle et découvrons un autre plateau.

« Une baignoire révolutionnaire » | © Catherine Hugot

Au milieu de la scène noire gît une baignoire. Un litre de Yop périmé la surplombe. Une lumière rouge s’y est déjà noyée. Ça veut tout dire ! Deux comédiens s’y installent une bonne demi-heure et passent en revue toutes les révolutions du xxe siècle, soulignant au passage avec brio quelques perles du texte de Matéï Visniec. On nous invite tour à tour à « buter ces salauds d’ riches », puis à tuer les pauvres, parce qu’on le sait bien, « c’est dégueulasse, les pauvres ». Il s’agit ensuite de faire surgir« l’être » qui est en nous avant le définitif «arrêtons de se concentrer sur l’amélioration de l’être ». « L’être se fout de nos gueules. »

Le moins qu’on puisse dire, c’est que la lucidité grinçante de Matéï Visniec a le sens de la formule et que le dramaturge n’a oublié personne. Le pire, c’est qu’il a raison. Peut-être veut-il, par l’écriture, tenter une dernière fois de secouer nos consciences ? En cela, ce soir, il aura trouvé un formidable relais : la Cie Ka. Parce que leur travail, orchestré par une talentueuse metteuse en scène, est de très grande qualité. Les objets créés sont là pour servir un jeu cohérent et juste qui nous fait rire et penser. La création lumière est également très belle et témoigne d’une méticuleuse précision, on sait à quel point cela compte quand on fait de la marionnette. Voilà un spectacle qui vous rendra à votre essence d’homme révolté et vous sortira de votre léthargie policée.

Maud Sérusclat

Les Trois Coups

www.lestroiscoups.com

INFLUENSCENES - MATEI VIŞNIEC - LE MOT PROGRES dans la bouche de ma mère sonnait terriblement faux

Despre eu, eu, eu şi restul. Aici şi acolo.
Despre ce nu este undeva şi ce este nicăieri.
La colţul străzii : eveniment în şoaptă.
Bârfe!
Hai la teatru! Hai!

A propos de moi, moi, moi et le reste. Ici et là.
Ce qui n'est pas un endroit et qui est nulle part.
À l'angle: l'événement dans un murmure.
Gossip!
Venez au théâtre! Venez!



Unii muncesc: Matei Vişniec, Marta Bănescu, Mircea Silaghi... alţi francezi... alţi români...vii.
Ne fac poze... ni le arată. Nu sunt fotogenic. Unii poate da !
Ne dau oglinzi. Cu grijă. Le spargem. Mai ales eu.

Certains travaux: Matei Visniec, Marta Banescu, Mircea Silaghi ... d'autres français ... d'autres roumains... vivante.
Ils nous font des photos ... nous les montrent. Je ne suis pas photogénique. Certains peuvent donner!
Ils nous donnent des miroirs. Attention. On les brisent. Surtout moi.

Oglinda/le miroir:


Grănicerul şi refugiatul faţă în faţă cu libertatea (Alain Guillo & Philippe De Monts)
"Sîntem liberi sîntem mîndri
Sîntem mândri sîntem liberi
Sîngele ce l-am vărsat
De duşmani ne-a curăţat"

Piesa "Cuvântul progres spus de mama sună teribil de fals" este o poveste care se poate întâmpla oriunde pe pământ, deşi există în text o sugestie că ea s-ar derula în Balcani: o familie de refugiaţi revine în regiunea natală după un război inter-etnic. Casa este pe jumătate arsă, peisajul uman şi geografic s-a modificat, ţara are alt nume si este "independentă". O forma nouă de capitalism (reprezentată prin personajul VECINULUI) şi-a făcut apariţia...

La pièce "Le mot progrès dans la bouche de ma mère sonnait terriblement faux» est une histoire qui peut arriver n'importe où sur terre, bien qu'il y ait une suggestion dans le texte qu'elle irait dans les Balkans: une famille de réfugiés de retour chez lui après une guerre dans la région inter -ethnique. La maison est à moitié brûlé,le paysage géographique et humain qui a changé, le pays a un nom différent et est «indépendant». Une nouvelle forme de capitalisme (représenté par le personnage du Voisin) est apparue .


FIUL-Philippe De Monts & TATĂL-Jean-Luc Palies & MAMA-Katia Dimitrova

FIUL:"Nu vă cer să-mi vorbiţi, dacă nu vreţi să-mi vorbiţi, dar am deja un gust amar în gură de când vă tot spun bună ziua şi voi nu vreţi să-mi răspundeţi.
De ce vă prefaceţi că nu m-auziţi?
(...)
Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva. Doar ştiaţi bine că eu am rămas acasă şi că vă aşteptam acasă. Sînt îndată patru ani de cînd vă tot aştept."

Pentru familia care tocmai s-a întors, urgenţa este alta: să identifice locul unde le-a fost ucis sau unde zac rămăşiţele pamânteşti ale fiului lor ucis în cursul războiului. Personajul MAMA nu poate plânge şi nu-si poate începe doliul fără un mormânt deasupra căruia să poată vărsa o lacrimă. În timp ce TATĂL sapă gropi în pădure în speranta că va găsi resturi umane sau o groapă comună, în casa celor doi parinţi îsi face apariţia chiar FIUL: pentru că mortul neîngropat bântuie ca o stafie şi chiar intră în dialog cu cei vii...

Pour la famille qui vient de rentrer, l'urgence est différente: pour identifier le lieu ou pour voir où reposent les restes mortels de leur fils qui a été tué pendant la guerre. Le personnage de la Mère ne peut pas se plaindre et ne peut pas commencer le deuil sans une tombe sur laquelle versé une larme. Tandis que le père creuse des fosses dans la forêt dans l'espoir de trouver des restes humains ou une tombe commune,dans la maison de deux parents le fils même fait son apparition:parce que le mort sans sépulture hant comme un fantôme, et même entrer en dialogue avec les vivants ...


TATĂL- Jean-Luc Palies, MAMA - Katia Dimitrova, FIUL - Philippe De Monts, FRANTZ - Miguel-Ange Sarmiento

"FIUL:(...)Gropile pe care le-ai văzut în luminişul din pădure sînt săpate de tata...Tată, casca asta şi perechea asta de ochelari sînt ale lui Frantz...Soldat neamţ. Căzut în luptă în luminiş în 1944. Frantz, povesteşte-i tatei cum ai fost omorît.
FRANTZ: Die Partisane.
(...)
FIUL: Frantz ar dori foarte tare să se întoarcă la el acasă, la Hambourg. Ai putea să faci pachet casca şi perechea de ochelari şi să i le trimiţi la Hambourg?...Iar dacă mai sapi puţin în acelaşi loc ai să mai dai de alte căşti...(către Frantz) Cîţi eraţi cînd v-au omorît în luminiş?
FRANTZ: Sieben"


TRAVESTIUL- Miguel-Ange Sarmiento & IDA,FIICA- Severine Maquaire

"TRAVESTIUL: ...De aia ţi-au făcut ţara harcea -parcea, de aia au lăsat praf şi pulbere în urma lor petru că le era frică să se reguleze.De necrezut! Să-ţi vină să vomiţi! Au avut puterea, au avut bomba atomică şi au ratat revoluţia mondială pentru că le era frică de propria puţulică...Şi acu veniţi să vă regulaţi aici...pe bucata mea de trotuar...Incredibil!Au făcut rahatul praf la ei din cauza constipaţiei sexuale şi acu se mută aici pe trotuarul meu! Cum te cheamă?
IDA, FIICA PROSTITUATĂ: Europa.
TRAVESTIUL: Europa...
IDA: Europa."


PATROANA DE BAR - Claudine Fievet & DOMNUL - Alain Guillo

"TRAVESTIUL: Ascultă, Ida...De ce naiba nu vrei să-i sugi pe negri?
(...)
IDA: Nu ştiu.
(...)
PATROANA: Cum adică nu ştii nenorocito...Cine te-a învăţat pe tine să-i dispreţuieşti pe negri...Sînteţi toţi rasişti dar vreţi să intraţi în Europa, nu? Aşa vreţi voi să intraţi în lumea civilizată...Noi cu rasismul nu glumim...Aşa că adună-ţi boarfele şi valea!"


Aceasta piesă este pe cât de realistă pe atât de fantastică. Morţii discută cu viii, şi unii şi altii îşi povestesc durerile şi speranţele. Piesa ne mai duce pe trotuarele Parisului unde FIICA a devenit prostituată, precum şi în pivniţa VECINULUI, unde acesta a stocat resturi umane pentru a le oferi spre vânzare mamelor îndoliate care vor să-şi încropească un mormânt pentru fiii lor dispăruti. Dacă tot e capitalism, spune VECINUL, de ce să nu vând şi scheletele pe care le-am găsit într-o groapă comună în gradina mea?

Cette pièce est aussi réaliste que c'est fantastique. Les morts parlent avec les vivants, et certains d' autres se racontent leurs souffrances et leurs espoirs. La pièce nous emmène aussi sur les trottoirs de Paris, où la Fille est devenue une prostituée, et surtout dans la cave du Voisin, où il a stocké des déchets humains pour les offrir comme vente aux mères endeuillées qui veulent faire une tombe pour leurs enfants disparus. Si tout signifie capitalisme, dit le voisin, pourquoi ne pas vendre les squelettes, que j'ai trouvé dans une fosse commune dans mon jardin?


Jean-Luc Palies & Katia Dimitrova


Piesa a fost montată acum 3 ani de Compania franceză INFUENSCENE în regia lui Jean-Luc Paliès şi a fost prezentată în 2009 şi 2010 la Festivalul de la Avignon unde a obţinut premiul Secţiunii OFF (din o mie de spectacole).

Distribuţia: Philippe De Monts, Jean-Luc Palies, Katia Dimitrova, Claudine Fievet, Alain Guillo, Miguel-Ange Sarmiento
Repere scenice - voce înregistrată: Matei Visniec

Regie, scenografie, lumini: Jean-Luc Palies
Asistent regie: Alain Guillo
Costume: Madeleine Nys
Regia tehnică: Alain Clement


La pièce a été installée il ya trois ans par la société française INFUENSCENE dirigée par Jean-Luc Paliès et a été présenté en 2009 et 2010 au Festival d'Avignon où il a remporté le premier prix section OFF (d'un millier de spectacles).

Distributions: Philippe De Monts, Jean-Luc Palies, Katia Dimitrova, Claudine Fievet, Alain Guillo, Miguel-Ange Sarmiento
Faits saillants étape - enregistré la voix Matei Vişniec

Mise en scene, scenographie, lumières: Jean-Luc Palies
Assistant a la mise en scene: Alain Guillo
Costumes: Madeleine Nys
Directeur technique: Alain Clément


"(...)De ce-mi faci tu mie asta, măi băiatule?
(...)
De ce te ascunzi tu în pămînt?
Cînd erai mic nu te ascundeai niciodată în pămînt, De ce te ascunzi tu în pământ acum?
De cine ţi-e frică ţie, Vibko?
Spune, măi băiatule, de ce nu vrei tu să-mi vorbeşti? Ştii că întotdeauna mi-ai vorbit, de ce nu vrei acum să-mi vorbeşti?
De ce nu vrei tu să-i vorbeşti mamei tale?
Măi băiatule, doar sînt mama ta, de ce nu spui nimic?(...)"


Despre eu, eu, eu şi restul. Aici şi acolo.
Despre ce nu este undeva şi ce este nicăieri.
Am asistat din nou la un mesaj major, la drama pe care "cu sacrificii" ne-o construim.
La spectacolul condiţiei tragice existenţiale faţă de care suntem actori şi spectatori deopotrivă.

A propos de moi, moi, moi et le reste. Ici et la. Ce qui n'est pas un endroit et qui est nulle part.
J'ai été témoin de nouveau à un message important, à une drame que nous construisons avec "beaucoup de sacrifices".
Pour montrer la condition tragique existentielle nous sommes les acteurs et les spectateurs, aussi.



MATEI VIŞNIEC sau "Spectacolul fiinţării"

Felicitări Companiei de Teatru Influenscenes!

Matei Visniec ou « Les êtres montrent"

Félicitations à la Company du Théâtre INFLUENSCENES!

www.influenscenes.com


Adaptarea în limba franceză: Ana Dragomir & Cristi Iordache

Autor: CRISTI IORDACHE
foto: ADRIAN APOSTOL
REVISTA SINGUR
GRUP MEDIA SINGUR
www.revistasingur.ro
email: rdchcristinel@yahoo.com

MATEI VIŞNIEC - poet, romancier, jurnalist şi cel mai jucat dramaturg român contemporan, în ţară şi în lume

Matei VIŞNIEC


poet, dramaturg, romancier, jurnalist

membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa

- Uniunea Scriitorilor din România
- Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques (Franţa)
- Ecrivains Associés du Théâtre (Franţa)
- Société des Gens de Lettres de France


Născut în nordul României, în Bucovina, la Rădăuţi, pe 29 ianuarie 1956. Mama, Minodora, este educatoare, tata, Ioan, este funcţionar. Foarte repede descoperă în literatură un spaţiu de libertate. Citeşte cu aviditate Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Lautréamont… Ii plac foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, îi place totul cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sînul generaţiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin "marile idei", precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Inainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Incepînd din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămîne însă una de sertar, precum romanul "Cafeneaua Pas Parol" scris în 1982/1983 şi publicat abia după căderea lui Ceauşescu.

In septembrie 1987 părăseşte România, ajunge în Franţa unde cere azil politic, începe să scrie în limba franceză şi lucrează pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993.

PREMIUL EUROPEAN acordat în 2009 de Societatea Autorilor si Compozitorilor Dramatici din Franta pentru întreaga activitate. In România i s-a secernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. A obinut deasemenea Premiul UNITER si Premiul pentru dramaturgiei al Academiei Române.

Privire generală în 2010:

Piese jucate în peste 30 de ţări: România, Republica Moldova, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveţia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Croatia, Ucraina, Canada, Statele Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran, Liban…

Spectacole si participări la mari festivaluri internaţionale de teatru: Festivalul de la Avignon, Bienala de teatru de la Bonn, Festivalul de teatru de la Edinburg, Festivalul FAJDR de la Teheran, Festivalul de teatru de la Sibiu, etc.

Invitat pentru intervenţii şi conferinţe pe tema rezistenţei culturale şi a literaturii ca spaţiu de libertate în numeroase oraşe din Franţa, dar şi în Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Bolognia, Institutul Cultural Francez de la Roma), Statele Unite (Universitatea Phoenix din Arizona, Festivalul "Playing French" de la Chicago), Maroc (Centrul Cultural Francez de la Tetouan), Iran (Universitatea liberă de la Teheran), Japonia (Teatrul Kaze din Tokyo), Cehia (Centrul Cultural Român de la Praga), Marea Britanie (Festivalul de teatru de la Brighton), Germania (Teatrul Hans Otto de la Potsdam), Luxemburg (Fabriktheater) etc.

Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Une au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

In jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile
- Actes Sud - Papiers
- L'Harmattan
- Lansman
- Crater
- Espace d'un Instant
- L'œil du Prince

Mai multe doctorate au fost scrise în România pe marginea operei lui Matei Vişniec (la Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara)

O monografie intitulată "Matei Vişniec, un optzecist atipic" a fost realizată de Bogdan Mihai Creţu şi publicată în 2008 de Editura Universităţii "A.I. Cuza" din Iaşi

După căderea comunismului în 1989 Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic.

Spectacole recente în România (2005-2009):

- "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", Teatrul Naţional din Bucureşti, regia Florin Fătulescu
- "Richard al III-lea se interzice, sau scene din viaţa lui Meyerhold", Teatrul Bulandra, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Ioana şi focul", Teatrul de Comedie, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Buzunarul cu pîine", Teatrul Metropolis, Bucureşti, regia şi interpretarea Oana Pellea şi Sandu Mihai Gruia
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Radu Stanca, Sibiu, regia Claire Dancoisne
- "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", Teatrul Naţional din Cluj, regia Radu Afrim
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Naţional din Cluj, regia Mona Chirilă
- "Occident Express", Teatrul Naţional din Craiova, regia Alexandru Boureanu




TARGOVISTE, 14 MARTIE 2011



Apariţii editoriale recente:

la Editura Cartea Românească


- PĂIANJENUL ÎN RANĂ (teatru), 2007

- GROAPA DIN TAVAN (teatru), 2007

- OMUL PUBELĂ. FEMEIA CA UN CÎMP DE LUPTA (teatru), 2007

- CAFENEAUA PAS-PAROL (roman), 2008

- SINDROMUL DE PANICĂ IN ORAŞUL LUMINILOR (roman), 2009

la Editura Paralela 45


- ORAŞUL CU UN SINGUR LOCUITOR (antologie de poezie), 2005

- MANSARDĂ LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTE (teatru), 2005

- OMUL CU O SINGURĂ ARIPĂ (teatru), 2006

- ISTORIA COMUNISMULUI POVESTITĂ PENTRU BOLNAVII MINTAL (teatru), Paralela 45, 2007

- IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ EŞTI DUMNEZEU (teatru), 2008

- OCCIDENT EXPRESS & DESPRE SENZAŢIA DE ELASTICITATE CÎND PĂŞIM PESTE CADAVRE (teatru), 2009


la Editura Humanitas

- MAŞINĂRIA CEHOV & DESPRE FRAGILITATEA PESCĂRUŞILOR IMPĂIAŢI (teatru), 2008



Piese editate în limba franceză

- TROIS NUITS AVEC MADOX, 1995, Éditions LANSMAN

- LES PARTITIONS FRAUDULEUSE, 1995, Éditions CRATER

- THÉÂTRE DÉCOMPOSÉ ou L'HOMME POUBELLE, 1996, Éditions L'HARMATTAN

- LES CHEVAUX À LA FENÊTRE, 1996, Éditions CRATER

- PAPARAZZI OU LA CHRONIQUE D'UN LEVER DE SOLEIL AVORTÉ suivi de
- DU SEXE DE LA FEMME COMME CHAMP DE BATAILLE DANS LA GUERRE EN BOSNIE, 1997, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- COMMENT POURRAIS-JE ÊTRE UN OISEAU? 1997, Éditions CRATER

- PETIT BOULOT POUR VIEUX CLOWN suivi de
- L'HISTOIRE DES OURS PANDA RACONTÉE PAR UN SAXOPHONISTE QUI A UNE PETITE AMIE À FRANCFORT, 1998, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- L'HISTOIRE DU COMMUNISME RACONTÉE AUX MALADES MENTAUX
2000, Éditions LANSMAN

- LE ROI, LE RAT ET LE FOU DU ROI, 2002, Éditions LANSMAN

- ATTENTION AUX VIEILLES DAMES RONGÉES PAR LA SOLITUDE
2004, Édition LANSMAN

- DU PAIN PLEIN LES POCHES et d'autres pièces courtes
2004, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- MAIS, MAMAN, ILS NOUS RACONTENT AU DEUXIÈME ACTE CE QUI S'EST PASSÉ AU PREMIER, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- RICHARD III N'AURA PAS LIEU, ou SCÈNES DE LA VIE DE MAYERHOLD, 2005, Éditions LANSMAN

- LA MACHINE TCHEKHOV, 2005, Éditions LANSMAN

- LA FEMME CIBLE ET SES DIX AMANTS, 2005, Éditions LANSMAN

- LE SPECTATEUR CONDAMNÉ À MORT, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- LE MOT PROGRÈS DANS LA BOUCHE DE MA MÈRE SONNAIT TERRIBLEMENT FAUX, 2007, Editions LANSMAN

- LES DETOURS CIORAN ou MANSARDE À PARIS AVEC VUE SUR LA MORT, 2007, Editions LANSMAN

- ENQUÊTE SUR LA DISPARITION D'UN NAIN DE JARDIN, 2008, Editions LANSMAN et Urgence de la jeune parole




Cristi Iordache
GRUP MEDIA SINGUR



Sursa: MATEI VIŞNIEC

Interviu cu MATEI VIŞNIEC „Nu scriu ca să îi deprim pe oameni, scriu pentru ca ei să gândească”

Interviu cu MATEI VIŞNIEC

„Nu scriu ca să îi deprim pe oameni, scriu pentru ca ei să gândească”

Matei Vişniec: Cu dumneavoastră am vorbit miercuri*, sau joi parcă, înainte de venirea mea!

Matei Vişniec - cel mai jucat dramaturg român, care a reuşit să se impună în Franţa, într-o lume dominată de Eugene Ionesco şi Samuel Becket

Cristi Iordache: Da. Aflasem în ultimul ceas că sunteţi invitat la Târgovişte - eu care caut cu lupa tot ce mişcă în materie de evenimente culturale - mi-am dat seama că mediatizarea este extrem de fragilă, fapt pentru care am fost nevoit să mă asigur că veţi fi aici. Apoi după cum bine ştiţi am iniţiat o propagare agresivă a informaţiei pe mai multe platforme electronice.

M.V. Şi bine aţi făcut! Iată, sala a fost plină şi-am văzut un public spectator entuziast.

C.I. După cum vă spuneam joi *, a existat acel factor psihologic. Deşi selectasem din cele cinci- şase cărţi, numai două, am ales-o în cele din urmă pe a dumneavoastră. Habar n-aveam că la nici două săptămâni vă voi întâlni. Şi trebuie să recunosc – a fost un act de pionierat să intru pe tărâmul dramaturgiei.

M.V. Şi de ce aţi ales-o?

C.I. Nu ştiu. De dragul jocului neîntâmplării. Domnule Vişniec, am citit cu mare atenţie două piese, iar la reprezentaţia celei de-a treia, tocmai ce am asistat. Ştiţi ce am observat? Că deşi vă folosiţi de jocuri obscure, fragmente voit abstracte, texte care par uneori de neînţeles, totuşi legate, duc la problematica existenţială-tragedia umană. Aţi fost inspirat cumva de Nietzsche şi Cioran, iar când spun Nietzsche mă refer la faptul că aţi agreat teoria cum că păcatul a îngrădit evoluţia, dezvoltarea individului?

M.V. Bine… ştiţi, eu sunt un om optimist. Iar dacă tot vorbiţi de Nietzsche, una dintre frazele sale extraordinare, pe care mi le-am pus deasupra biroului este: „Trebuie să acţionăm ca şi cum progresul ar exista”. În ciuda tuturor teoriilor extrem de pesimiste care au fost emise, un om de artă , un om de cultură, cineva care scrie, care crede în puterea cuvântului, în mod natural trebuie să creadă şi în faptul că omul poate să-şi găsească o cale, că omul poate să-şi găsească o cale de ieşire personală, colectivă… nu scriu ca să îi deprim pe oameni, scriu pentru ca ei să gândească, să găsească soluţii personale sau colective.

C.I. Fraze deasupra biroului…mi-aţi confirmat indirect că nu sunteţi străin de conceptele nietzschiene. Acum am văzut în Paparazzi, un „întreg” format din particule disipate haotic, dar în care nu se pierde senzaţia de măreţie.

M.V. Această piesă care este explodată ca şi soarele, pentru că este o poveste foarte simplă - explodează soarele şi eu analizez reacţiile individuale ale câtorva personaje - cât de mici putem fi cu noi înşine chiar şi în momente mari sau în momente de catastrofă cosmică. Acest lucru mă interesa: cât de meschin poate să rămână omul chiar şi în faţa miracolului sau chiar şi în faţa catastrofei ultime. Tot la lucrurile acelea mărunte se gândeşte majoritatea. Teza esenţială a piesei mele este extrem de simplă. În rest interpretările sunt deschise la infinit şi aparţin spectatorilor, criticilor, publicului…

C.I. Mi-am permis să analizez atent şi să descopăr că de fapt în scrierile dumneavoastră, nimicul poate fi tot, nimicitul poate fi nimicitor. Am observat acestă antiteză dintre acţiuni şi la început aveam convingerea că, de fapt acţiunea o evidenţiaţi, pentru ca la o revenire pe text, să-mi dau seama că şi starea şi trăirea…

M.V. Ceea ce spuneţi este deja o pagină de critică şi ea mă onorează pentru că sunt interpretările dumneavoastră. În acest moment, la Târgovişte va fi lansată o carte, o carte despre mine, scrisă de Daniela Magiaru, „Matei Vişniec – Mirajul cuvintelor calde”. Au început să se scrie cărţi despre textele mele, despre piesele mele, chiar despre romanele mele, ceea ce mă bucură foarte mult.

Prof. Dr. Daniela Magiaru, tânăra care poate construi sau demola cu siguranţa omului că acţionează corect în critica de teatru, cronica dramatica şi studiul de crtică literară

C.I. Nu sunt critic, dar n-ar fi exclus să scriu o carte.

M.V.Principiul meu este următorul, domnule Iordache -am învăţat asta de pe vremea când eram tânăr scriitor şi stăteam ore şi ore la restaurantul Uniunii Scriitorilor şi îi priveam pe ceilalţi scriitori, pe marii scriitori şi îi auzeam vorbind şi am înţeles un lucru esenţial atunci- că în momentul în care scriitorul începe să vorbească despre ce a vrut el să spună într-o piesă sau într-un roman, sau într-o nuvelă, nu spune decât prostii. Din momentul în care autorul şi-a terminat opera e mai bine să tacă decât să încerce să povestească ce a vrut el să spună. Iată motivul pentru care după ce termin o piesă de teatru, din punctul de vedere al interpretării, în ceea ce mă priveşte, totul este tăcere. Pot să povestesc mii de anecdote, cum am scris, când am scris, dacă mi-a fost foame, ce m-a inspirat, dacă am văzut o pasăre pe fereastră, ce rol a avut pisica în ziua aceea în viaţa mea, şi-aşa mai departe…în rest un scriitor cred că trebuie să rămână cu gândurile sale şi să îi dea voie celuilalt să se exprime.

C.I.: Cu permisiunea dumneavoastră aş vrea să ofer acest dialog, îndeosebi cititorilor revistei SINGUR, dar nu numai!

M.V. Da, sigur. Cu mare drag!

CRISTI IORDACHE

GRUPUL MEDIA SINGUR

* comunicaserăm în câteva rânduri, anterior sosirii domnului Matei Vişniec la Targoviste, prin intermediul internetului. Atunci îi vorbisem despre aventura mea din librărie, moment în care am ales una dintre cărţile domniei sale, din multe alte titluri şi, de asemenea, despre faptul că voi încerca o mediatizare agresivă a evenimentului.

Salonul cărţii de teatru - Teatrul Dramatic Tony Bulandra Târgovişte

Matei Vişniec la Târgovişte

MATEI VIŞNIEC - "TEATRU DESCOMPUS” sau despre cercul trasat cu dâra de sânge

“Astăzi nici nu mai este nevoie să ai o cretă ca să-ţi trasezi un cerc în jurul tău”, spune Matei Vişniec în „Omul-pubelă”. Este incitant, deopotrivă, să intri în „cercul” autorului, pentru că aşa cum el oferă o multitudine de semnificaţii oricărui element aparent banal, ne provoacă pe noi înşine la explorarea eului raportat la drama umană. Ce reuşeşte fiecare să descopere înăuntru sau dincolo de colivia trasată „chiar cu unghia”, sunt tocmai secvenţele existenţiale- antagonismul acţiunilor noastre, pe care autorul ne face să le simţim visceral, deşi scrie cu detaşare, ca artă a comunicării, evitând astfel ridicolul.
Acest mare dramaturg a reuşit să se impună acolo unde nimeni nu i-ar fi acordat nicio şansă – pe tărâmul marilor Samuel Becket şi Eugen Ionesco, acolo unde rămăseseră urmele teatrului absurd al lui Arthur Adamov. Acest „alergător” nu crede în „să nu minţi, să nu furi, să nu ucizi” şi exprimă cu ludism în textele sale postabstracte, realitatea crudă regăsită paradoxal, atât la Nietszche cât şi la Cioran.
„…reuşesc să evit, în ultimul moment, arborii şi pietrele…Din păcate, păsările de noapte se izbesc din ce în ce mai des de mine…Încerc să-mi număr rănile…nici nu mai ştiu câte păsări am ucis până acum…(…)Dacă m-ar vedea cineva, ar zice că sunt o rană care aleargă…”, iată că „alergătorul” simte!
Jocul obscur al lui Matei Vişniec nu se rezumă doar la acţiunea particulelor disipate şi ciocnite haotic ci şi la efectele mişcării lor. Nimicul se metamorfozează instantaneu în tot, nimicitul este deopotrivă nimicitor, iar cunoaşterea nu rămâne decât o farsă bine „regizată”, căzută în şi printre „cercurile” care întregesc lanţul condiţiei tragice a omului, în spatele căruia „se întinde o nesfârşită dâră de sânge”.


Cristi Iordache
Revista Singur