Opposites Attract si Florin Piersic Jr la teatrul targovistean

Florin Piersic Jr

“Actorii au dat dovada de dorinta de a functiona intr-un regim riguros asa cum il impune spectacolul de fata (…) genul asta de incercare este doar o provocare. Sper ca ei sa aibe zahar, lamaie, calciu, sa poata face fata. Publicul nu trebuie sa simta munca lor, ci trebuie doar sa se bucure. Ce banalitati am zis, Doamne!” 

Mi-au fost necesare doar cateva cuvinte pentru a crede in forta regizorului Florin Piersic Jr. ca putere spirituala si implicit, aceea de lider,  inca de la conferinta de presa. Puterea de a rezona cu echipa artistilor targovisteni.

Mi-e tare sila sa ma pun pe scris si mai ales sa–mi citesc batutul campilor, insa a vorbi despre Florin -in orice directie ar pleca gandul asternut aici- trebuie sa vindece din imediata apropiere si pana la marginea in care ne terminam noi, cei care intr-un fel sau altul am interactionat cu el. Un profesionist si un spiritual cu desaga mereu doldora de cultura. Un modest care m-a rugat sa nu vorbesc despre el, intrucat nu persoana lui trebuie evidentiata. Si nu vorbesc. Va mai spun doar ca pe unde trece, ridica si poarta cu el cate-un creator de frumos. Omul asta iubeste! Iubeste si te face sa o simti! Promoveaza arta, cultura si pe cei devotati acestora, deopotriva. L-am vazut actor si regizor, dar si scriitor. Sper sa ma ridic la inaltimea scriituri sale, apoi daca vremea va sta pe loc, voi deveni pe rand si si si. Daca.

Bertha Colea

Am vazut una dintre marile piese jucate pe scena Teatrului Municipal Targoviste. Sunt elemente noi si explozive in acesta institutie, aduse de catre directoarea numita de curand in functie. Este un manager desavarsit si, pentru ca lucrurile sa curga limpede, si-a atras colaboratorii setati pe un astfel de domeniu artistic - unul impanzit de sensibilitate, in care trebuie sa ai obligatoriu un judecator de pace.

Bertha Colea cunoaste, asa cum putini reusesc, faptul ca trebuie sa accepti actiunea de a alege din mult/e sau cel mai adesea, din foarte mult/e! Daca accepti asta, deja ai castigat jumatate din tot.

Colaborarea cu actorul, regizorul si scriitorul Florin Piersic Jr. s-a dovedit a fi un succes inca de la prima reprezentatie la noi, atunci cand a jucat alaturi de Petre Fumuru in Zaruri si Carti.

Opposites

Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc mai mult decat iti imaginezi. Mai mult decat oricare alta femeie pe care am avut-o. Ma gandesc continuu la tine. Vreau sa ma casatoresc cu tine. Vreau sa stiu ca esti sotia mea. Vreau sa-mpart cu tine totul. Casa. Patul. Viata. N-am sa te mint niciodata. N-am sa te-nsel niciodata. N-am sa fac vreodata ceva ca sa te supere. Vreau mai mult. Te iubesc. (Give me the gun)

Attract

Pentru ce?

Pentru ca m-am indoit de… Trebuie sa avem mai multa incredere unul in altul. Trebuie sa fim mai iertatori.

Da, sigur-sigur!

Iubitule, asta a fost un test si era cat pe ce sa-l picam.

Cat pe ce. Trebuie sa ma pregatesc. Clara ma ia cu masina intr-o jumatate de ora.

O secretara cum e Clara e greu de gasit.

Una la un million.  

N-ai uitat nimic iubitule?

Transmite-i salutari lui Peter din partea mea!

La fel lui Clara! (Pauza luuuunga) Sunt cea mai no-ro-coa-sa fe-me-ie din lume!

Feisbuc

o piesa in care gestica s-a furisat, ea fiind interzisa irevocabil, ne-a ramas limbajul captat din ochii lui Radu, din vocea de pieeeept a Deliei Lazar din inima de boxer potent a lui Ilie Ghergu si biroul lui Mircea, asortat cu ochelarii (nu biroul), sau rochia de femme fatale cand nu era avocat.

Dana stia ce vrea mai ales cand nu stia nimic, Maria Nicola ne-a transmis prin Peter cam ce poate (si poate;), singura care a avut dezlegare la miscare de voie fiind Miruna si cand n-avea copii si cand terminase rata la masina (nicio legatura cu Ilie). Florin a riscat si a pierdut ca orice roman neaos. s-a pricopsit cu o mie de iubiri si n-o sa scape neam de asta! avantajul de a nu fi suedez. avem teatru.

Bertha! e de bine! aseara tarziu sub tine era scena.

Tanti Milica

Nu vezi maica ca tineretu asta s-a smintit; nu broboada, nu sarumana - fuste de se vede curu si cercei in tzatze. Boite, nu ca talica. Vezi ca-ti pierdusi un cercel! A cui esti maica?

Asterix

Daca veniti la piesa si nu va place, teatrul se angajeaza sa va plateasca dublul biletului, iar daca va place si sunteti fraieri sa recunoasteti, faceti cinste in cel mai apropiat pub.

Va iubesc, va iubesc, va iubesc! (nu e copy & paste)

@ Cristi Iordache 

      

  Petrecerea de dupa! Captura video

“Acţiune!” la Teatrul Municipal Târgovişte

Am scris în ultimii ani despre tot ce s-a jucat pe scena Teatrului Municipal Târgovişte, despre actori şi dramaturgi, despre tabloul complet al acestei lumi artistice. Multe materiale au apărut în mass-media, însă şi mai multe sunt arhivate pentru un viitor volum publicistic. Nu am intrat niciodată în libertatea acestor fiinţe minunate de teamă că nu le merit strălucirea. Nobleţea şi, deopotrivă, fragilitatea din care sunt plămădite, m-au făcut să stau deoparte, să le privesc din colţul meu şi să le arăt preţuirea aşa cum ştiu mai bine … scriind.
Ieri am aflat că unul dintre oamenii teatrului târgoviştean, a ales un alt drum, o cale pe care, cu siguranţă, îşi va lăsa urmele, aşa cum a făcut-o aici la Teatrul Dramatic. Dan Ţopa rămâne în memoria mea ca suflare de viaţă din acest întreg, oriunde s-ar afla. Realizările “domnului director” (după cum îmi plăcea să-i spun), vor dăinui, iar timpul va fi cel care va evidenţia tot ce a oferit comunităţii noastre prin proiectele sale artistice. Îmi amintesc vorbele actorului Angel Spenle, cel care a mărturisit la finalul piesei “Buzunarele pline cu pâine”: “ţin să-i mulţumesc în special lui Dan Ţopa, directorul acestui teatru, căci a fost o muncă extrem de grea şi fără determinarea sa, nu realizam această reprezentaţie”.
Dar lumea se mişcă, locurile se schimbă, iar noi înmagazinăm amintirile după ce rostim cuvinte de rămas bun. Un ciclu inevitabil al condiţiei umane, în care ne-nvârtim cu toţii şi mereu o luăm de la capăt cu speranţă şi încredere, spunând “bun venit”.
Directorul Teatrului Municipal Târgovişte este, tot de ieri, Bertha Emanuela Colea.
Am avut privilegiul s-o cunosc pe distinsa doamnă şi pot să afirm umil, că ştie să construiască mai bine decât mulţi alţii. Un om energic, devotat, responsabil şi, toate acestea la superlativ, mergând până acolo unde se exclude pe sine însăşi din ecuaţie, punând pe primul plan interesul celor pe care-i serveşte.
Teatrul.
Se spune că la-nceput a fost Cuvântul!
În teatru nu se poate extrapola sintagma biblică. Actorul reuşeşte să-şi interpreteze rolul, pe un metru pătrat, fără microfoane, costume colorate şi jocuri de lumini. Opera lui este el însuşi, dăruind spectatorilor gestica, glasul, privirea şi grimasele sale. Fără el nu ar fi existat în dicţionar cuvântul “teatru”. Aşadar, la-nceput a fost actorul!
Însă, cum lumea este într-o continuă evoluţie, el, actorul, şi-a adus alături de-a lungul timpului, o scenă, un dramaturg, un regizor şi pe toţi cei care acum formează o adevărată instituţie cultural-artistică. Aplauzele nu sunt agreate în cotidian Sentimentele de îngăduinţă şi preţuire trebuie să ne domine atât pe noi, cei din exterior, cât mai ales pe ei înşişi - familia din spatele scenei!
Sunt convins că noul director, va deschide uşa teatrului târgoviştean pentru a păstra unitatea şi, de asemenea, pentru a realiza împreună proiecte ambiţioase.
Vă voi dezvălui (fiindcă tot vorbeam despre “cuvinte”) un secret: cuvântul care o caracterizează pe Bertha Emanuela Colea este “ACŢIUNE!”.
Curată coincidenţă!

CRISTI IORDACHE

TARGOVISTENI LA AVIGNON

Du Pain Plein les Poches de Matéi Visniec.

Compagnie François Jabob / Théâtre Municipal de Târgoviste (Roumanie).
Collège de La Salle

Interprète(s) : Alain Spenle, Alexandre Angel
Metteur en scène : Dan Topa
Scénographe : Sorana Topa
Lumière et régie son : George Puiu
Régie générale : Jean Besanceney, Gheorghe Butca

Făceam o scurtă informare la vremea când s-a jucat în premieră la Târgovişte:

"Buzunarul cu pâine a făcut înconjurul lumii


Alb. Luminos. Andante.
Regia Dan Ţopa, scenografia semnată de Sorana Ţopa, lumini şi sunet, George Puiu, regia tehnică, Jean Besanceney şi Gheorghe Butcă.

Într-un habitat bine mărginit, de un alb imaculat, ales inspirat realist în faţa miracolului existenţial şi deopotrivă, ironic, raportat la virtuţile celor două personaje care construiesc sau demolează soluţii, oratoric, dar care puşi în situaţia de a acţiona, inventează cele mai năstruşnice şi mărunte motive pentru a nu o face. Ei sunt omul cu bastonul şi omul cu pălărie, "puri" şi curaţi ca lumea în care trăiesc (Alain Spenle şi Alexandre Angel) sau pe care aşa vor să o vadă.
(...)
O temă care te trezeşte la realitatea crudă că dincolo de noi se află altă dimensiune, cineva care ne poate sau nu salva. Dureros şi deopotrivă, universal valabil. O laşitate tragicomică pe care numai un om trăind în culturi şi societăţi diferite, un “domn K. eliberat şi un izolat în cercul kafkian putea să o etaleze cu atâta acurateţe – dramaturgul român cel mai jucat în lume, Matei Vişniec."

citeşte articolul
http://montecristoconte.blogspot.com/2011/05/targoviste-metropola-culturala.html

Succes echipei teatrului târgoviştean la Avignon!


Privilegiul de a primi informaţiile despre manifestările Festivalului de la Avignon, mi-l acordă domnul Matei Vişniec şi Miguel-Ange Sarmiento, cărora le mulţumesc!