O salcie ţinea luna între ramurile curgând.
Uliul plana undeva departe.
Liniste!
Nu erai să asculţi
şi să vezi
printre crengile care
îşi înecau dorul.
Te-am căutat cu tălpile neclintite să nu trezesc iarba,
până la răsărit,
când fericirea semăna cu soarele
şi locul unde aţipise pasărea de pradă.
