printre florile născute-n prier
mâinile-ţi atârnau în ţărână
încât tremurau buruienile
doar până la prima lacrimă
când din poftă de viaţă ţi-ai smuls coapsa dreaptă
şi-ai muşcat de dragul neputinţei din ea
printre buruienile născute-n prier
mâinile tale lungi
nu mângâiau florile
cu ele ţi-ai smuls coapsa stângă
şi-ai muşcat cu poftă din ea
de dragul miresmei pe care călca
plutind în lanul născut în prier
ochii tăi lăcrimau
dar mai aveai din fericire
mâinile atât de lungi
încât ţi i-ai scos unul câte unul
şi-aveai lacrimi colorate sub unghii
fluturii abia născuţi în prier
îşi fereau aripile
de mâinile tale atât de lungi
dar tu ai început să ţi le muşti cu poftă
de dragul zborului
una câte una pentru fiecare aripă
levitai prin lanul născut în prier
mireasma culoarea şi zborul
au rezistat o vreme-n murire
apoi s-au dus cu un nor
am aflat mai târziu
că povestea se sfârşise în mai
dar tu deja mâncasei pe săturate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu