Străino ce speli pietre
la marginea lumii
pârâuri de sânge izvorând ochii-ţi verzi
ai tăiat jumătate din suflet
în van
rezistenţa nu ne vrea
siamezi
te mistuie norul în pântec
şi sânii aezi îţi cântă
zvâcnind poeme-nchinate-mpărţirii
cu străinul ce sunt
rătăciţi siamezi pribegim înspinaţi
prin desişul muririi
pe cărări neştiute
amorul ni-i urlet nebun
mă săruţi pe delir
te aud când oftezi
şi ne smulgem artera
jumătăţii de suflet durut
să urcăm în eter amândoi
siamezi
eu străinul ce sunt
tu străina departe
fără raze de soare
orfani la amiezi
ne atingem
falangele-n pajişti de soarte
pe sub lutul-mătase
doi muriţi
siamezi.
