Lasă-mă să te privesc, să te privesc, privesc
În noapte la un pâlpâit de lumânare
Să-ţi sorb conturul, Venus şi să ţi-l dăltuiesc
Cu ochi născuţi perechi- oglinzi scânteietoare.
Lasă-mă să te respir, să te respir, respir
Prin fum şi iz de jumătăţi de beţişoare,
Să tremurăm iubito, ţâşninind din trupuri mir
Şi sacadat să ne-mbătăm de-nmiresmare .
Lasă-mă să te ating, să te ating, ating
Dogoare focu-n sobă, la fel noi suntem jar.
Când piepturile noastre pe palme se preling
Ne plânge pielea crudă şi îngerii tresar.
Lasă-mă să te iubesc, să te iubesc, iubesc.
Topiţi în încleştări, Eros să ne cunune.
Pe pântece de lotus buzele moi şoptesc,
În unduiri de nimfă-ţi curg lacrimi nebune.
...........................
-S-a luminat de ziuă, ţi-e frică de ceva?
-Să nu te pierd iubite, ne vom mai revedea?
E încă întuneric
RăspundețiȘtergerenu poţi zări nici umbra
desuetă,
proiecţia-i dementă
căci în delir
iubite-acum respir povestea
contur neclar
pe-un lampadar
un fluture se zbate în lumină
un pântec de culoare de-ar atinge
nimic din ce-a visat
nu s-ar mai stinge
Intermezzo
RăspundețiȘtergerecînd te-ai trezit, ai vrut să iei din ființe
polei și strai, sau numai să primești
firul de aur, evocatul baricentru
și, încărcat, să te desăvîrșești
unde sfîrșește sticla, unde începe visul?
flămînd să guști din toată gara lumii
sau doar să uiți în buimăceli de tine,
te-ai adăpat la orișice izvor
(ce truc naiv, să te alinți: „ mi se cuvine”!)
unde sfîrșește sticla, unde începe visul?
cineva te copiază și temple de brumă-ți ridică,
altcineva-ți suflă numele-n bronz pe-o fîșie de nor
și-n lumina de care ieri ți-era noapte de frică
pozezi copil pe soclul tău strălucitor
unde sfîrșește sticla, unde începe visul?
într-o zi histrionul va adormi negreșit
cît de fidel te-ai așteptat pe nemișcate coline
călăul însuși te-a resuscitat, era scris s-o găsești
ființa tăcîndă de-atîta iubire în tine...
unde sfîrșește sticla, unde începe visul