Mister

Mister
Asculta mai multe audio Blog




Fiindcă m-ai pus să fiu, acum eu lupt,
luptând am inceput
să cresc.

Când singur m-ai lăsat să zbor
(ostaş fiind) m-am apărat cu râs,
cu dragoste, cu plâns,
aşa am vrut să biruiesc .

Acum că sunt, că tu m-ai pus să fiu,
am cuibul meu
şi ostenesc,

dar nu pricep şi tare vreau să ştiu,
de ce mi-ai pus în mâini iubirea ?
Cu arma asta împrejur lovesc,

mă doare ,
sângerez.

Mereu înving în luptă şi totuşi mă rănesc .

Ştii cum? Spre cer privind
eu îl sărut,
cu mintea îl cuprind,
mă-ntorc spre verde, mângâi frunze,

transpir, lupt,

îmbrăţişez un trunchi să-l simt pe piept,
pe mâini, pe frunte şi pe buze ...

desculţ mergând, mă-ntorc
la urma din ţărână
şi îmi aplec obrazul încet
să nu o stric ...

ba chiar o ud (era uscată de la vânt ),
o ud cu lacrimi doar un pic

să nu o stric.

Mă vezi că lupt?

Că doar m-ai pus să fiu!
Aşa vreau eu, e tot ce pot şi asta ştiu.

Mă contopesc cu puii mei şi cuibul,
de dragoste exult,
sunt plin,
atrag substanţa, mă dilat.

Mă laşi să fiu profesor de iubire?

Că ştiu să lupt aşa cum tu m-ai învăţat;

am şi destule lacrimi de pierdut!

Ce mic eram când tata a plecat,
iar maica mea ai luat-o prea devreme,
şiroaie-au curs
(doar ai văzut!)
şi curg...

când ghemuit in colţ,

când lat pe-ntreg pământul,

în miez de noapte,
pe ascunsc,
că-i lupta mea.

Aşa-i că ştiu să lupt?

De ce m-ai pus să fiu
prin mii de stele
şi nu mi-ai dat o stea;

să plâng de dorul lor privind la ele
şi ameţit să cad,
tânjind la steaua mea?

Să râd de bucurie că exist,

să urlu de durere că sunt viu,

răspunde-mi, Doamne, dacă vrei,
de ce-i destinul fericirii trist,
de ce m-ai pus aici să fiu,
când intr-o bună zi, ai să ma iei?

O rugăminte!
Dup’atâta trudă,

pe mine da,
dar nu şi.....puii mei !