Despre ce nu este undeva şi ce este nicăieri.
La colţul străzii : eveniment în şoaptă.
Bârfe!
Hai la teatru! Hai!
A propos de moi, moi, moi et le reste. Ici et là.
Ce qui n'est pas un endroit et qui est nulle part.
À l'angle: l'événement dans un murmure.
Gossip!
Venez au théâtre! Venez!
Unii muncesc: Matei Vişniec, Marta Bănescu, Mircea Silaghi... alţi francezi... alţi români...vii.
Ne fac poze... ni le arată. Nu sunt fotogenic. Unii poate da !
Ne dau oglinzi. Cu grijă. Le spargem. Mai ales eu.
Certains travaux: Matei Visniec, Marta Banescu, Mircea Silaghi ... d'autres français ... d'autres roumains... vivante.
Ils nous font des photos ... nous les montrent. Je ne suis pas photogénique. Certains peuvent donner!
Ils nous donnent des miroirs. Attention. On les brisent. Surtout moi.
Oglinda/le miroir:
Grănicerul şi refugiatul faţă în faţă cu libertatea (Alain Guillo & Philippe De Monts)
"Sîntem liberi sîntem mîndri
Sîntem mândri sîntem liberi
Sîngele ce l-am vărsat
De duşmani ne-a curăţat"
Piesa "Cuvântul progres spus de mama sună teribil de fals" este o poveste care se poate întâmpla oriunde pe pământ, deşi există în text o sugestie că ea s-ar derula în Balcani: o familie de refugiaţi revine în regiunea natală după un război inter-etnic. Casa este pe jumătate arsă, peisajul uman şi geografic s-a modificat, ţara are alt nume si este "independentă". O forma nouă de capitalism (reprezentată prin personajul VECINULUI) şi-a făcut apariţia...
La pièce "Le mot progrès dans la bouche de ma mère sonnait terriblement faux» est une histoire qui peut arriver n'importe où sur terre, bien qu'il y ait une suggestion dans le texte qu'elle irait dans les Balkans: une famille de réfugiés de retour chez lui après une guerre dans la région inter -ethnique. La maison est à moitié brûlé,le paysage géographique et humain qui a changé, le pays a un nom différent et est «indépendant». Une nouvelle forme de capitalisme (représenté par le personnage du Voisin) est apparue .
FIUL-Philippe De Monts & TATĂL-Jean-Luc Palies & MAMA-Katia Dimitrova
FIUL:"Nu vă cer să-mi vorbiţi, dacă nu vreţi să-mi vorbiţi, dar am deja un gust amar în gură de când vă tot spun bună ziua şi voi nu vreţi să-mi răspundeţi.
De ce vă prefaceţi că nu m-auziţi?
(...)
Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva. Doar ştiaţi bine că eu am rămas acasă şi că vă aşteptam acasă. Sînt îndată patru ani de cînd vă tot aştept."
Pentru familia care tocmai s-a întors, urgenţa este alta: să identifice locul unde le-a fost ucis sau unde zac rămăşiţele pamânteşti ale fiului lor ucis în cursul războiului. Personajul MAMA nu poate plânge şi nu-si poate începe doliul fără un mormânt deasupra căruia să poată vărsa o lacrimă. În timp ce TATĂL sapă gropi în pădure în speranta că va găsi resturi umane sau o groapă comună, în casa celor doi parinţi îsi face apariţia chiar FIUL: pentru că mortul neîngropat bântuie ca o stafie şi chiar intră în dialog cu cei vii...
Pour la famille qui vient de rentrer, l'urgence est différente: pour identifier le lieu ou pour voir où reposent les restes mortels de leur fils qui a été tué pendant la guerre. Le personnage de la Mère ne peut pas se plaindre et ne peut pas commencer le deuil sans une tombe sur laquelle versé une larme. Tandis que le père creuse des fosses dans la forêt dans l'espoir de trouver des restes humains ou une tombe commune,dans la maison de deux parents le fils même fait son apparition:parce que le mort sans sépulture hant comme un fantôme, et même entrer en dialogue avec les vivants ...
TATĂL- Jean-Luc Palies, MAMA - Katia Dimitrova, FIUL - Philippe De Monts, FRANTZ - Miguel-Ange Sarmiento
"FIUL:(...)Gropile pe care le-ai văzut în luminişul din pădure sînt săpate de tata...Tată, casca asta şi perechea asta de ochelari sînt ale lui Frantz...Soldat neamţ. Căzut în luptă în luminiş în 1944. Frantz, povesteşte-i tatei cum ai fost omorît.
FRANTZ: Die Partisane.
(...)
FIUL: Frantz ar dori foarte tare să se întoarcă la el acasă, la Hambourg. Ai putea să faci pachet casca şi perechea de ochelari şi să i le trimiţi la Hambourg?...Iar dacă mai sapi puţin în acelaşi loc ai să mai dai de alte căşti...(către Frantz) Cîţi eraţi cînd v-au omorît în luminiş?
FRANTZ: Sieben"
TRAVESTIUL- Miguel-Ange Sarmiento & IDA,FIICA- Severine Maquaire
"TRAVESTIUL: ...De aia ţi-au făcut ţara harcea -parcea, de aia au lăsat praf şi pulbere în urma lor petru că le era frică să se reguleze.De necrezut! Să-ţi vină să vomiţi! Au avut puterea, au avut bomba atomică şi au ratat revoluţia mondială pentru că le era frică de propria puţulică...Şi acu veniţi să vă regulaţi aici...pe bucata mea de trotuar...Incredibil!Au făcut rahatul praf la ei din cauza constipaţiei sexuale şi acu se mută aici pe trotuarul meu! Cum te cheamă?
IDA, FIICA PROSTITUATĂ: Europa.
TRAVESTIUL: Europa...
IDA: Europa."
PATROANA DE BAR - Claudine Fievet & DOMNUL - Alain Guillo
"TRAVESTIUL: Ascultă, Ida...De ce naiba nu vrei să-i sugi pe negri?
(...)
IDA: Nu ştiu.
(...)
PATROANA: Cum adică nu ştii nenorocito...Cine te-a învăţat pe tine să-i dispreţuieşti pe negri...Sînteţi toţi rasişti dar vreţi să intraţi în Europa, nu? Aşa vreţi voi să intraţi în lumea civilizată...Noi cu rasismul nu glumim...Aşa că adună-ţi boarfele şi valea!"
Aceasta piesă este pe cât de realistă pe atât de fantastică. Morţii discută cu viii, şi unii şi altii îşi povestesc durerile şi speranţele. Piesa ne mai duce pe trotuarele Parisului unde FIICA a devenit prostituată, precum şi în pivniţa VECINULUI, unde acesta a stocat resturi umane pentru a le oferi spre vânzare mamelor îndoliate care vor să-şi încropească un mormânt pentru fiii lor dispăruti. Dacă tot e capitalism, spune VECINUL, de ce să nu vând şi scheletele pe care le-am găsit într-o groapă comună în gradina mea?
Cette pièce est aussi réaliste que c'est fantastique. Les morts parlent avec les vivants, et certains d' autres se racontent leurs souffrances et leurs espoirs. La pièce nous emmène aussi sur les trottoirs de Paris, où la Fille est devenue une prostituée, et surtout dans la cave du Voisin, où il a stocké des déchets humains pour les offrir comme vente aux mères endeuillées qui veulent faire une tombe pour leurs enfants disparus. Si tout signifie capitalisme, dit le voisin, pourquoi ne pas vendre les squelettes, que j'ai trouvé dans une fosse commune dans mon jardin?
Jean-Luc Palies & Katia Dimitrova
Piesa a fost montată acum 3 ani de Compania franceză INFUENSCENE în regia lui Jean-Luc Paliès şi a fost prezentată în 2009 şi 2010 la Festivalul de la Avignon unde a obţinut premiul Secţiunii OFF (din o mie de spectacole).
Distribuţia: Philippe De Monts, Jean-Luc Palies, Katia Dimitrova, Claudine Fievet, Alain Guillo, Miguel-Ange Sarmiento
Repere scenice - voce înregistrată: Matei Visniec
Regie, scenografie, lumini: Jean-Luc Palies
Asistent regie: Alain Guillo
Costume: Madeleine Nys
Regia tehnică: Alain Clement
La pièce a été installée il ya trois ans par la société française INFUENSCENE dirigée par Jean-Luc Paliès et a été présenté en 2009 et 2010 au Festival d'Avignon où il a remporté le premier prix section OFF (d'un millier de spectacles).
Distributions: Philippe De Monts, Jean-Luc Palies, Katia Dimitrova, Claudine Fievet, Alain Guillo, Miguel-Ange Sarmiento
Faits saillants étape - enregistré la voix Matei Vişniec
Mise en scene, scenographie, lumières: Jean-Luc Palies
Assistant a la mise en scene: Alain Guillo
Costumes: Madeleine Nys
Directeur technique: Alain Clément
"(...)De ce-mi faci tu mie asta, măi băiatule?
(...)
De ce te ascunzi tu în pămînt?
Cînd erai mic nu te ascundeai niciodată în pămînt, De ce te ascunzi tu în pământ acum?
De cine ţi-e frică ţie, Vibko?
Spune, măi băiatule, de ce nu vrei tu să-mi vorbeşti? Ştii că întotdeauna mi-ai vorbit, de ce nu vrei acum să-mi vorbeşti?
De ce nu vrei tu să-i vorbeşti mamei tale?
Măi băiatule, doar sînt mama ta, de ce nu spui nimic?(...)"
Despre eu, eu, eu şi restul. Aici şi acolo.
Despre ce nu este undeva şi ce este nicăieri.
Am asistat din nou la un mesaj major, la drama pe care "cu sacrificii" ne-o construim.
La spectacolul condiţiei tragice existenţiale faţă de care suntem actori şi spectatori deopotrivă.
A propos de moi, moi, moi et le reste. Ici et la. Ce qui n'est pas un endroit et qui est nulle part.
J'ai été témoin de nouveau à un message important, à une drame que nous construisons avec "beaucoup de sacrifices".
Pour montrer la condition tragique existentielle nous sommes les acteurs et les spectateurs, aussi.
MATEI VIŞNIEC sau "Spectacolul fiinţării"
Felicitări Companiei de Teatru Influenscenes!
Matei Visniec ou « Les êtres montrent"
Félicitations à la Company du Théâtre INFLUENSCENES!
www.influenscenes.com
Adaptarea în limba franceză: Ana Dragomir & Cristi Iordache
Autor: CRISTI IORDACHE
foto: ADRIAN APOSTOL
REVISTA SINGUR
GRUP MEDIA SINGUR
www.revistasingur.ro
email: rdchcristinel@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu