EUROPE DIRECT

EUROPE DIRECT

27 IUNIE 2011

COMUNICAT DE PRESĂ

Biblioteca Județeană ”Ion Heliade Rădulescu” Dâmbovița, Centrul EUROPE DIRECT Târgoviște anunţă câştigătorii concursului "Reporter European - împreună mai aproape de cetățean 2011", ediţia a 2-a.

	1. Bărbulescu Mihaela şi Slămnoiu Robert - Televiziunea Târgoviște TV, au ocupat locul I cu 255 de puncte și au fost recompensați cu câte o Tabletă Prestigio MultiPad; 2. Enache George Ionuţ – jurnalist, cotidianul ”Adevărul de seară”, a ocupat locul al II -lea cu 240 de puncte și a câștigat un Netbook ASUS; 3. Oprescu Lavinia Georgiana, reporter – Televiziunea Dâmbovița TV, a ocupat locul al III-lea cu 85 de puncte și a primit o camera Sony Cyber-Shot.
	Criteriile de selecţie care au stat la baza jurizării au fost contribuția la apropierea informației europene de cetățenii județului Dâmbovița, acurateţea informaţiei, originalitatea perspectivei din care a fost tratat subiectul, obiectivitatea abordării şi capacitatea temei alese de a genera dezbatere publică.

Vlăduţ ANDREESCU

Manager Europe Direct Târgoviște.

Zona de IMPACT cultural

IMPACT

Singura publicatie de cultura din Dambovita, care apare in centrele de difuzare a presei.

De la pictura la actorie, la literatura si la tot ce inseamna act artistic, in paginile revistei gasiti creatii, biografii, evenimente si manifestari de marca, atat din judet cat si din afara lui.

Nu ratati ultimele informatii din zona de IMPACT ARTISTIC !

http://impactdb.ro/

http://www.facebook.com/pages/Ziarul-Impact-D%C3%A2mbovi%C5%A3a/234496649897816?sk=wall

ACTORUL LIVIU CHELOIU. SĂ APRECIEM ŞI SĂ NE CINSTIM ARTIŞTII. LA MULŢI ANI, LIVIU!

Iată doar câteva dintre rolurile în care l-aţi putut recunoaşte pe marele nostru actor, LIVIU CHELOIU:



EGIPTEAN – DANAIDELE, regia Silviu PURCARETE
PEPPINNO – ANGAJARE DE CLOVN, regia Doina MIGLECZI
ROMEO – STAR CROSSED LOVERS, regia Constantin CHIRIAC, Claire HIND(UK)
CHIRIAC – O NOAPTE FURTUNOASA, regia Doina MIGLECZI
TIPATESCU – O SCRISOARE PIERDUTA, regia Doina MIGLECZI
ZENO - TARA LUI GUFI, regia Aurel PALADE
PASTORUL – PILAFURI CU PARFUM DE MAGAR, regia Silviu PURCARETE
TOM – TOM SI JERRY, regia Aurel PALADE
NAE GIRIMEA – D’ALE CARNAVALULUI, regia Aurel PALADE
PETRUCCHIO – IMBLANZIREA SCORPIEI, regia Gabriela DUMITRU
FUNDULEA – VISUL UNEI NOPTI DE VARA, regia Florin IONESCU (UNGARIA)
PENTEU – BACHANTELE, regia Mihai MANIUTIU
PANTALONE – TURANDOT, regia Victor Ioan FRUNZA
DAMIS – ISPITIREA SFANTULUI ANTON, regia Mihai MANIUTIU
JIM – MENAJERIA DE STICLA, regia Mirela BUCUR
CAPULET – ROMEO SI JULIETA, regia Kemal BASAR (TURCIA)
EL – MATRUSHKA, regia Catalin CHIRILA


Liviu Cheloiu şi Laura Vasiliu în MOLIERRE – CABALA BIGOTILOR, regia Lazlo VADAS

Absolvent al Universităţii LUCIAN BLAGA din Sibiu, Facultatea de Arte, Artă Teatrală, Actorie, Clasa Prof. Univ. Dr. Florin Zamfirescu, Lector Dr. Virgil Flonda – 2001

A lucrat pentru Teatrul ANTON PANN din Râmnicu Vâlcea, Teatrul National RADU STANCA din Sibiu şi Teatrul ANDREI MUREŞANU din Sfântu Gheorghe.

Apariţii în seriale de televiziune în „Gaşca” - KANAL D, în „La Bloc” şi „La servici” – PROTV, în „Noaptea erorilor” – ANTENA1 şi „Întâlnire de basm” – TVR.

De asemenea, un desăvârşit animator, moderator şi prezentator al unor evenimente cu impact naţional şi internaţional.


26.06.2011 COOLtura urbană-Târgovişte

Acum LIVIU CHELOIU este angajat al Teatrului Dramatic „Tony Bulandra” din Târgovişte, dar deopotrivă, colaborator şi promotor al altor instituţii ori manifestări culturale.

28 iunie 2011, actorul nu implineşte nici măcar 36 de ani. Totuşi, dacă dă o bere ( de-aia pentru care a făcut reclamă) merită să-i cântăm „mulţi ani trăiască”!

LA MULŢI ANI, LIVIU CHELOIU!

TÂRGOVIŞTE REDIVIVUS

Anunţ apariţia în curând, a volumului trilingv - TÂRGOVIŞTE REDIVIVUS.
Această carte va cuprinde cele mai importante evenimente cultural-artistice, portrete ale unor artişti şi oameni de cultură, manifestări şi obiective unice.
Restul din cele două sute de zile în CETATE, îl las ca mister cititorilor.
Dacă oraşul nu redevenea promotor şi motor în varia segmente sociale şi spirituale, dacă nu se ridica "metropola" - cea care a fost de-a lungul istoriei, acest volum nu s-ar fi născut.

Citez din scrisoare primită de la Mylène Mordin:

"(...)Mi-a fost puţin teamă ştiind că voi rămâne o perioadă aici, dar... très vite j'ai découvert le Collège Cantacuzino (avec ta fille donc!), plein de bonheur et de sourires, et je me suis sentie heureuse. Très vite, le Fjord, les gens qui le fréquentent, m'ont rendue fière d'être à Târgoviste, de faire plus ou moins partie de cette ville. J'ai ensuite voyagé en Roumanie, et même si j'ai beaucoup aimé d'autres villes très différentes, comme Cluj et Brasov, Târgoviste me manquait....Oraşul ascunde un grandios aspect cultural . Teatrul este foarte viu şi vorbesc în măsura în care am comunicat cu actorii. Am întâlnit alţi oameni foarte interesanţi şi generoşi. Am învăţat multe despre mine, despre oraş, chiar şi despre România. Târgovişte este un oras care nu se cunoaşte nici el bine,dar care, fără laudă, are multe de dăruit. Trebuie doar să sape. Mai simt durere totuşi, latentă, veche, şi sper ca după câţiva ani să văd doar o stare de bine, aceeaşi viaţă socio-culturală şi aceeaşi ospitalitate , căci Târgovişte merită tot ce are şi o spun fără dorinţa de a exagera. Plec după trei luni, plină de amintiri, fără niciun regret, după o experienţă foarte plăcută...et amoureuse de cette ville et de ces habitants. J'ai beaucoup à dire sur Târgovişte...
Au revoir, Cristi!

Mylène"

Voi încerca să tipăresc în cele mai bune condiţii grafice, întrucât va ajunge în câteva colţuri ale lumii, la prietenii şi colaboratorii noştri, la oameni care iubesc "CETATEA DE SCAUN".
Am primit cuvinte de profundă apreciere la adresa cetăţenilor şi a urbei noastre. Mi s-a spus de zeci de ori - "nu am văzut oraş mai viu şi mai frumos". Şi credeţi-mă dragi prieteni: aceste cuvinte veneau de la persoane din Franţa, Germania, Statele Unite etc.
Nu vreau să introduc în niciun fel aspectul politic în scrierea mea, dar aş fi nedrept să nu recunosc meritul administrativ al municipalitaţii şi desigur, al primarului Gabriel Boriga, în special.
De ce? Păi de ce nimeni nu a vorbit despre oraş la superlativ până astăzi?
De ce? De ce nu a existat subiectul şi tema acestei cărţi până acum?
Răspunsurile se vor afla în paginile ei.
Sper să găsesc sprijin material în realizarea proiectului, pentru că cel moral se află deja în mine.

TÂRGOVIŞTE REDIVIVUS!

CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZĂ

Asist la spectacolul cotidian şi urmăresc oamenii din umbră.
O confuzie, un haos general caracterizează societatea de astăzi.
Văd indivizi care au rătăcit drumul şi orbecăie în căutarea unui adăpost.
Au nevoie de protecţie şi de putere deopotrivă.
Nu le vor găsi atâta vreme cât nu vor căuta în ei înşişi.




Ieri 23 iunie 2011, am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul şi împreună cu un grup de târgovişteni care nu a uitat să construiască, încearcă să găsească adăpost nu pentru ei - căci l-au găsit demult - ci pentru semenii lor aflaţi în “pribegie’’.
.

Dacă disperarea duce sărmanii pierduţi către o haină de pomană, o sticlă de ulei şi o pungă cu zahăr, umilindu-se în lupta pentru supravieţuirea fizică, THE AWAKENING CRUSADE din SUA şi BISERICILE EVANGHELICE din Târgovişte (căci ei sunt protagoniştii acestei manifestări), au venit să ofere cetăţenilor urbei noastre ceva nepreţuit şi fără putinţă de măsurare : să le arate calea spre lumină, să le ofere adăpost pentru liniştea inimii, să le descopere bogăţia spirituală a Sinelui pentru a ieşi din starea de existenţă şi a păşi în trăirea pe care Dumnezeu, oricare ar fi El, a lăsat-o în fiecare dintre noi.

Nu ştiu dacă acest material va fi primit de către publicaţia pentru care lucrez, sau de către oricare alta. Întotdeauna aceste suite de evenimente nu au găsit un colţ de ziar. Şi ştiţi de ce ? Pentru că încă mai sălăşluieşc, invidia, interesul şi ignoranţa printre cei care ar trebui să servească interesele celor mulţi. O instituţie religioasă nu poate decide soarta unei societăţi, dar din păcate o face călcând în picioare libertatea individului. Suntem un popor creştin-ortodox în mare parte, dar nu total.
Aşadar, dragii mei, îmi asum probabil, viitorul statut de “personna non grata”, însă rămân împăcat cu mine şi lumea. Lumea nu trebuie să mă accepte! Nu vreau nimic de la ea!

Vă mărturisesc faptul că am fost prezent timp de treizeci de minute la cuvântul de apropiere rostit de către DANIEL EVANS din SUA şi am fost profund impresionat de încărcătura emoţională, iar în asentimentul meu s-a aflat întreaga asistenţă din sala mare a “Casei Sindicatelor”.



Oamenii sunt reticenţi la tot ce-i nou. Este natural acest ataşament de trecut, creat în timp şi înrădăcinat adânc în subconştient. A venit vremea să rupem lanţurile şi să ne eliberăm de frică – cel mai mare rău în evoluţia spirituală şi socială. Atâta vreme cât ne vom mărgini între nişte standarde impuse de-a lungul anilor (moştenite şi cultivate), atâta vreme cât spunem că noi ştim ce şi cum, vom dobândi, într-adevăr, controlul asupra existenţei, dar atenţie ! - cu preţul înlăturării forţei supreme, a creaţiei şi al Creatorului, al Dumnezeului nostru, oricare ar fi el.

DANIEL EVANS ne vorbeşte tocmai despre această rupere de trecut, de renunţare la spaţiul exterior şi cercetarea Sinelui. La un viitor cu Dumnezeu în noi şi implicit la ‘’TRĂIRE’’.
Aşa vom găsi şi Calea şi Adăpostul.

THE AWAKENING CRUSADE din SUA şi BISERICILE EVANGHELICE din Târgovişte, găsesc soluţii şi acţionează prin CUVÂNT pentru binele individual şi colectiv.
Şi de ce nu, chiar pentru binele lor.
Pentru că binele lor înseamnă binele semenilor !

Revin cu menţiunea că indiferent dacă revistele pentru care lucrez, vor publica sau nu acest material şi desigur, cele ce vor urma (colaterale evenimentului), articolul complet va apărea în acest an în volumul de autor, tipărit trilingv - « TÂRGOVIŞTE REDIVIVUS ».






Cristi Iordache
Redactor Revista Singur
www.revistasingur.ro
http://montecristoconte,blogspot.com
email: rdchcristinel@yahoo.com
tel: 0727674234

CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZA?

CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZA?

La casa de cultură începând cu ora 18:00
Va avea loc în zilele de 23, 24, 25 iunie 2011
Vorbitor, îl vom avea pe Daniel Evans
Închinarea va fi condusă de Grupul de Închinare Betania & Chris

Rugați-vă pentru un seceriș bogat.

Scrisoare din Târgoviște – 18 iunie 2011
În pregătirea evanghelizării de săptămâna viitoare, azi ne-am împărțit în patru grupuri formate atât din americani câți și din români, tineri de la bisericile din oraș, foarte entuziaști și disponibili, am mers pe străzile din Târgoviște ca să plantăm o sămânța. Răspunsul și deschiderea oamenilor a fost una extraordinară. Am stat de vorbă cu oamenii, au fost foarte deschiși, chiar unii erau dornici să dezbată probleme legate de credință, religie, chiar dacă vroiam o dezbatere cu gând de a pune la îndoială credința noastră, Dumnezeu a fost Cel care ne-a călăuzit și ne-a îndrumat să rămânem calmi și zâmbitori și astfel am ajuns să auzim un: “DA, o să vin la întâlnirea voastră!” Am stat de vorbă cu un ateu care era și psiholog pe deasupra, care ne-a spus de la bun început că: “știu eu cum stă treaba cu religia…“, dar dincolo de asta s-a arătat un om deschis cu care am putut discuta, dacă Biblia este sau nu adevărată – bătălia era de fapt: dacă ce este scris în ea era adevărat sau nu, până la discuții despre Isus și ce-a spus El pe cruce, simțindu-se singur și părăsit de Tatăl, dar nu pentru că nu era Christosul Adevarat, ci pentru că El a fost făcut păcat în locul nostru, de aceea și-a întors Dumnezeu privirea de la El.
După cele cinci ore petrecute pe străzi suntem obosiți, dar BUCUROȘI că am putut planta o sămânță în inimile oamenilor și așteptăm cu nerăbdare ziua de luni când ne vom întâlni și cu alți oameni pentru a planta sămânța Cuvântului și pentru a-i invita la “Întâlnirile de Joi, Vineri și Sâmbătă de la Casa de Cultură de la ora 6 PM“. Până atunci, ne vom “încărca bateriile” mâine, la biserică, în prezența Domnului.

Material preluat de pe pagina CENTRULUI CRESTIN BISERICA BETANIA
http://www.betania.ro/demo/2011/06/17/cruciada-din-targoviste/

PREMIERA FILMULUI "TANTI" LA TÂRGOVIŞTE

Filmul de lung metraj „Tanti”, regizat de către Şerban Marinescu şi avându-l pe Mircea Silaghi în rolul principal a fost prezentat şi la Teatrul Dramatic Tony Bulandra.
Un eveniment anunţat relativ târziu, care a debutat cu un scurt intro al directorului Teatrului Municipal Târgovişte, Dan Ţopa, în care recunoştea că a pus la cale cu Mircea, prezentarea acestui film, spontan, „ca un extemporal, pentru că se apropia vacanţa”. Din păcate nu au putut fi prezenţi şi alţi actori din distribuţie. Cu toate acestea sala a fost plină şi am avut bucuria de a fi alături, atât de regizorul filmului, Şerban Marinescu, cât şi de cei doi „băieţi răi”.
Dan Ţopa a menţionat după ce l-a prezentat pe Edgar Nistor:”Edi are un personaj mai puţin obişnuit…s-a infiltrat în câteva centre de recuperare şi a trăit câteva nopţi sinistre acolo.Veţi vedea!”. De asemenea, directorul teatrului târgoviştean a ţinut să precizeze referitor la Mircea Silaghi: „Nu l-am simtit pe Mircea ducându-se la filmări, nu am schimbat nicio repetiţie sau cel putin nu stiu eu. Atât de bine a mers relaţia teatru-film!”.

Cum era de aşteptat, la astfel de manifestări se propun ţinte, se hotărăsc proiecte comune, despre care a vorbit printre altele, regizorul Şerban Marinescu.

„…Vreau să vă spun aşa: că mă bucur teribil să descopăr o enclavă de cultură într-un loc unde recunosc, spre ruşinea mea şi ignoranţa de care am suferit, n-am crezut că există. Şi faptul că acest teatru îmi aminteşte de perioada anilor ’80, de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ care era o pepinieră extraordinară de actori importanţi, actori pe care cu siguranţă i-aţi văzut de-a lungul anilor în filme. Ei se năşteau acolo. Spuneam că era o enclavă, un loc unde se adunau tineri foarte talentaţi, foarte ambiţioşi care nu ţineau cont de ce se întâmplă în jur, social, politic, oricum vreţi. Ei trăiau în teatru, pentru teatru, făceau nişte spectacole extraordinare şi iată că mi se întâmplă ca la un casting să întâlnesc un actor tânăr, absolut necunoscut care mi-a amintit imediat de personalitatea teribililor filmului românesc începând cu Dan Nuţu şi Ştefan Iordache; tânărul meu prieten Mircea Silaghi, care pentru mine devenea o experienţă nouă.
Acest film să ştiţi că este un film inconfortabil, dar ca orice terapie până la urmă poate avea si efecte finalmente pozitive dacă veţi răbda până la capăt. Este un film care vorbeşte despre păcatele lumii noastre, le veţi recunoaşte şi, în fine, revin la întâlnirea cu Mircea. Am fost şocat să-mi spună că vine de la un teatru din Târgovişte. Habar n-aveam că există teatru în Târgovişte. Şi atunci am întrebat un mare teatrolog, care din păcate nu mai există. Se numeşte Mihaela Toniţa. Zic: „Dragă, tu ai idee, ştii ceva există în Târgovişte teatru?” şi îmi spune: „Pauză! E una din cele mai importante pepiniere, dacă nu chiar singura”. Ştia foarte bine. Iar acum venind, văzând şi stând aici pentru câteva ore mi-am dat seama de ce Mircea nu vrea nici în ruptul capului să plece de la Târgovişte. Pentru că el se formează într-o grupă de actori extraordinari, într-un loc unde nu are nevoie decât de sala asta, de sala de repetiţii, poate de donjonul şi de terasa de sus… E suficient pentru un om, pentru nişte oameni care vor să facă performanţă. Şi observ aici în sală - chiar făceam cu Edi un comentariu - observ un public fidelizat deja şi un public frumos.
Sunteţi dumneavoastră şi vă mulţumesc!
Sper să aveţi o seară, repet, nu comfortabilă, dar sănătoasă până la urmă ca terapie. Noi am făcut acest film care e puţin ciudat. E un scenariu scris de Mircea Daneliuc, un mare cineast, cu o operă covârşitoare; cine este cinefil ştie despre ce vorbesc. Este un film în care am avut şansa de a întâlni actori extraordinari, tineri, iată, este Edgar Nistor pe care o să-l vedeţi şi o să-l iubiţi cu siguranţă pe Edi şi pe alţii care din păcate n-au putut să ajungă aici, dar îi veţi recunoaşte, întrucât i-aţi mai văzut.
Una peste alta, Târgovişte este un oraş unde am să revin cu mare plăcere. Vorbeam cu domnul director şi puneam la cale o premieră cu un autoportret Ştefan Iordache pe care îl termin în toamnă. O lecţie extraordinară de viaţă şi de profesie a unui mare actor şi, sigur, de ce nu, acest festival care să intre cumva într-o familie de film şi de festival de film în România. Poate reamintindu-ne de valorile mari, nu numai ale filmului românesc - vorbesc de filmul de cinematecă în general - şi în fiecare seară să punem câte o premieră cu un film nou, important. Astea sunt gândurile. Eu mă bucur sa fiu aici, în faţa dumneavoastră şi vă urez să aveţi o seară până la urmă sănătoasă. Vă mulţumesc foarte mult!”



Las la rândul meu cititorii cinefili să descopere acţiunea şi tema acestei realizări, în care Cecilia Bârbora are rolul principal feminin şi joacă impecabil fiecare scenă, fiecare replică. O doamnă „respectabilă” pornită în căutarea unei vieţi noi şi a iubirii, a unui timp mai curat, timp irosit lângă un bărbat pedofil şi pervers, belgianul Marcel.
În ciuda criticii de specialitate, pe care o cunosc foarte bine, filmul surprinde societatea în curu’ gol şi asta uneori deranjează. Mă dezic de opiniile „pertinente”, afirmând că viteza şi haosul acţiunii reprezintă un segment din realitatea cotidiană, unde fiecare caută propriul bine doar cu ataşament, nu şi cu accesarea conştientului, pentru care nu nu se mai găseşte spaţiu pe linia cronologică, sfârşind, aşa cum este de aşteptat, lamentabil şi în direcţia opusă dorinţei.
Crina Semciuc, Cosmina Păsărin şi Constantin Puşcaşu, ceilalţi protagonişti ai filmului, au fost eficienţi în rolurile lor şi merită evidenţiaţi deopotrivă cu întreaga echipă. Cosmina a debutat onorabil în rolul Simonei.
Bani, droguri şi sex. Poate părea crud, însă avem de-a face cu elemente de valoare esenţială pentru o anumită categorie de indivizi, elemente care separate sau împreună, devin un scop în sine pentru aceste grupuri. Un triunghi totodată dramatic, între salvator, victimă şi persecutor, unde fiecare personaj trece prin cel puţin două ipostaze, văzuţi desigur, atât din mijlocul acţiunii (de către ei înşişi şi de către ceilalţi), cât şi din exterior, de ochiul avizat al spectatorului.




Despre experienţa din „centrul de recuperare” am vorbit cu Edgar Nistor la sfârşitul filmului, pentru ca mai apoi să mergem „la o bere – două”, onorând invitaţia lui adresată la începutul prezentării.
Acolo i-am privit pe toti "de sus".






Redactor CRISTI IORDACHE
Foto - ADRIAN APOSTOL
REVISTA SINGUR
GRUP MEDIA SINGUR
www.revistasingur.ro
contact-rdchcristinel@yahoo.com

INFLUENSCENES - MATEI VIŞNIEC - LE MOT PROGRES dans la bouche de ma mère sonnait terriblement faux

Despre eu, eu, eu şi restul. Aici şi acolo.
Despre ce nu este undeva şi ce este nicăieri.
La colţul străzii : eveniment în şoaptă.
Bârfe!
Hai la teatru! Hai!

A propos de moi, moi, moi et le reste. Ici et là.
Ce qui n'est pas un endroit et qui est nulle part.
À l'angle: l'événement dans un murmure.
Gossip!
Venez au théâtre! Venez!



Unii muncesc: Matei Vişniec, Marta Bănescu, Mircea Silaghi... alţi francezi... alţi români...vii.
Ne fac poze... ni le arată. Nu sunt fotogenic. Unii poate da !
Ne dau oglinzi. Cu grijă. Le spargem. Mai ales eu.

Certains travaux: Matei Visniec, Marta Banescu, Mircea Silaghi ... d'autres français ... d'autres roumains... vivante.
Ils nous font des photos ... nous les montrent. Je ne suis pas photogénique. Certains peuvent donner!
Ils nous donnent des miroirs. Attention. On les brisent. Surtout moi.

Oglinda/le miroir:


Grănicerul şi refugiatul faţă în faţă cu libertatea (Alain Guillo & Philippe De Monts)
"Sîntem liberi sîntem mîndri
Sîntem mândri sîntem liberi
Sîngele ce l-am vărsat
De duşmani ne-a curăţat"

Piesa "Cuvântul progres spus de mama sună teribil de fals" este o poveste care se poate întâmpla oriunde pe pământ, deşi există în text o sugestie că ea s-ar derula în Balcani: o familie de refugiaţi revine în regiunea natală după un război inter-etnic. Casa este pe jumătate arsă, peisajul uman şi geografic s-a modificat, ţara are alt nume si este "independentă". O forma nouă de capitalism (reprezentată prin personajul VECINULUI) şi-a făcut apariţia...

La pièce "Le mot progrès dans la bouche de ma mère sonnait terriblement faux» est une histoire qui peut arriver n'importe où sur terre, bien qu'il y ait une suggestion dans le texte qu'elle irait dans les Balkans: une famille de réfugiés de retour chez lui après une guerre dans la région inter -ethnique. La maison est à moitié brûlé,le paysage géographique et humain qui a changé, le pays a un nom différent et est «indépendant». Une nouvelle forme de capitalisme (représenté par le personnage du Voisin) est apparue .


FIUL-Philippe De Monts & TATĂL-Jean-Luc Palies & MAMA-Katia Dimitrova

FIUL:"Nu vă cer să-mi vorbiţi, dacă nu vreţi să-mi vorbiţi, dar am deja un gust amar în gură de când vă tot spun bună ziua şi voi nu vreţi să-mi răspundeţi.
De ce vă prefaceţi că nu m-auziţi?
(...)
Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva. Doar ştiaţi bine că eu am rămas acasă şi că vă aşteptam acasă. Sînt îndată patru ani de cînd vă tot aştept."

Pentru familia care tocmai s-a întors, urgenţa este alta: să identifice locul unde le-a fost ucis sau unde zac rămăşiţele pamânteşti ale fiului lor ucis în cursul războiului. Personajul MAMA nu poate plânge şi nu-si poate începe doliul fără un mormânt deasupra căruia să poată vărsa o lacrimă. În timp ce TATĂL sapă gropi în pădure în speranta că va găsi resturi umane sau o groapă comună, în casa celor doi parinţi îsi face apariţia chiar FIUL: pentru că mortul neîngropat bântuie ca o stafie şi chiar intră în dialog cu cei vii...

Pour la famille qui vient de rentrer, l'urgence est différente: pour identifier le lieu ou pour voir où reposent les restes mortels de leur fils qui a été tué pendant la guerre. Le personnage de la Mère ne peut pas se plaindre et ne peut pas commencer le deuil sans une tombe sur laquelle versé une larme. Tandis que le père creuse des fosses dans la forêt dans l'espoir de trouver des restes humains ou une tombe commune,dans la maison de deux parents le fils même fait son apparition:parce que le mort sans sépulture hant comme un fantôme, et même entrer en dialogue avec les vivants ...


TATĂL- Jean-Luc Palies, MAMA - Katia Dimitrova, FIUL - Philippe De Monts, FRANTZ - Miguel-Ange Sarmiento

"FIUL:(...)Gropile pe care le-ai văzut în luminişul din pădure sînt săpate de tata...Tată, casca asta şi perechea asta de ochelari sînt ale lui Frantz...Soldat neamţ. Căzut în luptă în luminiş în 1944. Frantz, povesteşte-i tatei cum ai fost omorît.
FRANTZ: Die Partisane.
(...)
FIUL: Frantz ar dori foarte tare să se întoarcă la el acasă, la Hambourg. Ai putea să faci pachet casca şi perechea de ochelari şi să i le trimiţi la Hambourg?...Iar dacă mai sapi puţin în acelaşi loc ai să mai dai de alte căşti...(către Frantz) Cîţi eraţi cînd v-au omorît în luminiş?
FRANTZ: Sieben"


TRAVESTIUL- Miguel-Ange Sarmiento & IDA,FIICA- Severine Maquaire

"TRAVESTIUL: ...De aia ţi-au făcut ţara harcea -parcea, de aia au lăsat praf şi pulbere în urma lor petru că le era frică să se reguleze.De necrezut! Să-ţi vină să vomiţi! Au avut puterea, au avut bomba atomică şi au ratat revoluţia mondială pentru că le era frică de propria puţulică...Şi acu veniţi să vă regulaţi aici...pe bucata mea de trotuar...Incredibil!Au făcut rahatul praf la ei din cauza constipaţiei sexuale şi acu se mută aici pe trotuarul meu! Cum te cheamă?
IDA, FIICA PROSTITUATĂ: Europa.
TRAVESTIUL: Europa...
IDA: Europa."


PATROANA DE BAR - Claudine Fievet & DOMNUL - Alain Guillo

"TRAVESTIUL: Ascultă, Ida...De ce naiba nu vrei să-i sugi pe negri?
(...)
IDA: Nu ştiu.
(...)
PATROANA: Cum adică nu ştii nenorocito...Cine te-a învăţat pe tine să-i dispreţuieşti pe negri...Sînteţi toţi rasişti dar vreţi să intraţi în Europa, nu? Aşa vreţi voi să intraţi în lumea civilizată...Noi cu rasismul nu glumim...Aşa că adună-ţi boarfele şi valea!"


Aceasta piesă este pe cât de realistă pe atât de fantastică. Morţii discută cu viii, şi unii şi altii îşi povestesc durerile şi speranţele. Piesa ne mai duce pe trotuarele Parisului unde FIICA a devenit prostituată, precum şi în pivniţa VECINULUI, unde acesta a stocat resturi umane pentru a le oferi spre vânzare mamelor îndoliate care vor să-şi încropească un mormânt pentru fiii lor dispăruti. Dacă tot e capitalism, spune VECINUL, de ce să nu vând şi scheletele pe care le-am găsit într-o groapă comună în gradina mea?

Cette pièce est aussi réaliste que c'est fantastique. Les morts parlent avec les vivants, et certains d' autres se racontent leurs souffrances et leurs espoirs. La pièce nous emmène aussi sur les trottoirs de Paris, où la Fille est devenue une prostituée, et surtout dans la cave du Voisin, où il a stocké des déchets humains pour les offrir comme vente aux mères endeuillées qui veulent faire une tombe pour leurs enfants disparus. Si tout signifie capitalisme, dit le voisin, pourquoi ne pas vendre les squelettes, que j'ai trouvé dans une fosse commune dans mon jardin?


Jean-Luc Palies & Katia Dimitrova


Piesa a fost montată acum 3 ani de Compania franceză INFUENSCENE în regia lui Jean-Luc Paliès şi a fost prezentată în 2009 şi 2010 la Festivalul de la Avignon unde a obţinut premiul Secţiunii OFF (din o mie de spectacole).

Distribuţia: Philippe De Monts, Jean-Luc Palies, Katia Dimitrova, Claudine Fievet, Alain Guillo, Miguel-Ange Sarmiento
Repere scenice - voce înregistrată: Matei Visniec

Regie, scenografie, lumini: Jean-Luc Palies
Asistent regie: Alain Guillo
Costume: Madeleine Nys
Regia tehnică: Alain Clement


La pièce a été installée il ya trois ans par la société française INFUENSCENE dirigée par Jean-Luc Paliès et a été présenté en 2009 et 2010 au Festival d'Avignon où il a remporté le premier prix section OFF (d'un millier de spectacles).

Distributions: Philippe De Monts, Jean-Luc Palies, Katia Dimitrova, Claudine Fievet, Alain Guillo, Miguel-Ange Sarmiento
Faits saillants étape - enregistré la voix Matei Vişniec

Mise en scene, scenographie, lumières: Jean-Luc Palies
Assistant a la mise en scene: Alain Guillo
Costumes: Madeleine Nys
Directeur technique: Alain Clément


"(...)De ce-mi faci tu mie asta, măi băiatule?
(...)
De ce te ascunzi tu în pămînt?
Cînd erai mic nu te ascundeai niciodată în pămînt, De ce te ascunzi tu în pământ acum?
De cine ţi-e frică ţie, Vibko?
Spune, măi băiatule, de ce nu vrei tu să-mi vorbeşti? Ştii că întotdeauna mi-ai vorbit, de ce nu vrei acum să-mi vorbeşti?
De ce nu vrei tu să-i vorbeşti mamei tale?
Măi băiatule, doar sînt mama ta, de ce nu spui nimic?(...)"


Despre eu, eu, eu şi restul. Aici şi acolo.
Despre ce nu este undeva şi ce este nicăieri.
Am asistat din nou la un mesaj major, la drama pe care "cu sacrificii" ne-o construim.
La spectacolul condiţiei tragice existenţiale faţă de care suntem actori şi spectatori deopotrivă.

A propos de moi, moi, moi et le reste. Ici et la. Ce qui n'est pas un endroit et qui est nulle part.
J'ai été témoin de nouveau à un message important, à une drame que nous construisons avec "beaucoup de sacrifices".
Pour montrer la condition tragique existentielle nous sommes les acteurs et les spectateurs, aussi.



MATEI VIŞNIEC sau "Spectacolul fiinţării"

Felicitări Companiei de Teatru Influenscenes!

Matei Visniec ou « Les êtres montrent"

Félicitations à la Company du Théâtre INFLUENSCENES!

www.influenscenes.com


Adaptarea în limba franceză: Ana Dragomir & Cristi Iordache

Autor: CRISTI IORDACHE
foto: ADRIAN APOSTOL
REVISTA SINGUR
GRUP MEDIA SINGUR
www.revistasingur.ro
email: rdchcristinel@yahoo.com

MATEI VIŞNIEC - mâine 8 iunie la Teatrul Dramatic Tony Bulandra

Piesa "Cuvîntul progres spus de mama sună teribil de fals" este o poveste care se poate întîmpla oriunde pe pamânt, deşi există în text o sugestie că ea s-ar derula în Balcani: o familie de refugiati revine în regiunea natală după un razboi inter-etnic. Casa este pe jumatate arsa, peisajul uman si geografic s-a modificat, ţara are alt nume si este "independentă". O formă nouă de capitalism (reprezentată prin personajul VECINULUI) şi-a facut apariţia... Pentru familia care tocmai s-a întors, urgenţa este alta: să identifice locul unde le-a fost ucis sau unde zac rămăşiţele pamântesti ale fiului lor ucis în cursul războiului(…)
Să lăsăm în continuare spectatorii, să intre în tema piesei care poartă amprenta inconfundabilă a marelui dramaturg.




Piesa a fost montată acum trei ani de Compania franceză INFLUENSCENE, în regia lui Jean-Luc Paliès si a fost prezentată în 2009 si 2010 la Festivalul de la Avignon unde a obţinut premiul Secţiunii OFF (din o mie de spectacole).



După Festivalul de la Sibiu, unde a fost prezentat duminică, târgoviştenii au privilegiul de a urmări spectacolul care mai apoi se duce la Bucuresti unde va putea fi vazut vineri 10 iunie în deschiderea Festivalului organizat de Teatrul de Comedie.

MATEI VIŞNIEC - poet, romancier, jurnalist şi cel mai jucat dramaturg român contemporan, în ţară şi în lume

Matei VIŞNIEC


poet, dramaturg, romancier, jurnalist

membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa

- Uniunea Scriitorilor din România
- Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques (Franţa)
- Ecrivains Associés du Théâtre (Franţa)
- Société des Gens de Lettres de France


Născut în nordul României, în Bucovina, la Rădăuţi, pe 29 ianuarie 1956. Mama, Minodora, este educatoare, tata, Ioan, este funcţionar. Foarte repede descoperă în literatură un spaţiu de libertate. Citeşte cu aviditate Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Lautréamont… Ii plac foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, îi place totul cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sînul generaţiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin "marile idei", precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Inainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Incepînd din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămîne însă una de sertar, precum romanul "Cafeneaua Pas Parol" scris în 1982/1983 şi publicat abia după căderea lui Ceauşescu.

In septembrie 1987 părăseşte România, ajunge în Franţa unde cere azil politic, începe să scrie în limba franceză şi lucrează pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993.

PREMIUL EUROPEAN acordat în 2009 de Societatea Autorilor si Compozitorilor Dramatici din Franta pentru întreaga activitate. In România i s-a secernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. A obinut deasemenea Premiul UNITER si Premiul pentru dramaturgiei al Academiei Române.

Privire generală în 2010:

Piese jucate în peste 30 de ţări: România, Republica Moldova, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveţia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Croatia, Ucraina, Canada, Statele Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran, Liban…

Spectacole si participări la mari festivaluri internaţionale de teatru: Festivalul de la Avignon, Bienala de teatru de la Bonn, Festivalul de teatru de la Edinburg, Festivalul FAJDR de la Teheran, Festivalul de teatru de la Sibiu, etc.

Invitat pentru intervenţii şi conferinţe pe tema rezistenţei culturale şi a literaturii ca spaţiu de libertate în numeroase oraşe din Franţa, dar şi în Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Bolognia, Institutul Cultural Francez de la Roma), Statele Unite (Universitatea Phoenix din Arizona, Festivalul "Playing French" de la Chicago), Maroc (Centrul Cultural Francez de la Tetouan), Iran (Universitatea liberă de la Teheran), Japonia (Teatrul Kaze din Tokyo), Cehia (Centrul Cultural Român de la Praga), Marea Britanie (Festivalul de teatru de la Brighton), Germania (Teatrul Hans Otto de la Potsdam), Luxemburg (Fabriktheater) etc.

Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Une au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

In jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile
- Actes Sud - Papiers
- L'Harmattan
- Lansman
- Crater
- Espace d'un Instant
- L'œil du Prince

Mai multe doctorate au fost scrise în România pe marginea operei lui Matei Vişniec (la Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara)

O monografie intitulată "Matei Vişniec, un optzecist atipic" a fost realizată de Bogdan Mihai Creţu şi publicată în 2008 de Editura Universităţii "A.I. Cuza" din Iaşi

După căderea comunismului în 1989 Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic.

Spectacole recente în România (2005-2009):

- "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", Teatrul Naţional din Bucureşti, regia Florin Fătulescu
- "Richard al III-lea se interzice, sau scene din viaţa lui Meyerhold", Teatrul Bulandra, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Ioana şi focul", Teatrul de Comedie, Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
- "Buzunarul cu pîine", Teatrul Metropolis, Bucureşti, regia şi interpretarea Oana Pellea şi Sandu Mihai Gruia
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Radu Stanca, Sibiu, regia Claire Dancoisne
- "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", Teatrul Naţional din Cluj, regia Radu Afrim
- "Femeia ţintă şi cei zece amanţi", Teatrul Naţional din Cluj, regia Mona Chirilă
- "Occident Express", Teatrul Naţional din Craiova, regia Alexandru Boureanu




TARGOVISTE, 14 MARTIE 2011



Apariţii editoriale recente:

la Editura Cartea Românească


- PĂIANJENUL ÎN RANĂ (teatru), 2007

- GROAPA DIN TAVAN (teatru), 2007

- OMUL PUBELĂ. FEMEIA CA UN CÎMP DE LUPTA (teatru), 2007

- CAFENEAUA PAS-PAROL (roman), 2008

- SINDROMUL DE PANICĂ IN ORAŞUL LUMINILOR (roman), 2009

la Editura Paralela 45


- ORAŞUL CU UN SINGUR LOCUITOR (antologie de poezie), 2005

- MANSARDĂ LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTE (teatru), 2005

- OMUL CU O SINGURĂ ARIPĂ (teatru), 2006

- ISTORIA COMUNISMULUI POVESTITĂ PENTRU BOLNAVII MINTAL (teatru), Paralela 45, 2007

- IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ EŞTI DUMNEZEU (teatru), 2008

- OCCIDENT EXPRESS & DESPRE SENZAŢIA DE ELASTICITATE CÎND PĂŞIM PESTE CADAVRE (teatru), 2009


la Editura Humanitas

- MAŞINĂRIA CEHOV & DESPRE FRAGILITATEA PESCĂRUŞILOR IMPĂIAŢI (teatru), 2008



Piese editate în limba franceză

- TROIS NUITS AVEC MADOX, 1995, Éditions LANSMAN

- LES PARTITIONS FRAUDULEUSE, 1995, Éditions CRATER

- THÉÂTRE DÉCOMPOSÉ ou L'HOMME POUBELLE, 1996, Éditions L'HARMATTAN

- LES CHEVAUX À LA FENÊTRE, 1996, Éditions CRATER

- PAPARAZZI OU LA CHRONIQUE D'UN LEVER DE SOLEIL AVORTÉ suivi de
- DU SEXE DE LA FEMME COMME CHAMP DE BATAILLE DANS LA GUERRE EN BOSNIE, 1997, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- COMMENT POURRAIS-JE ÊTRE UN OISEAU? 1997, Éditions CRATER

- PETIT BOULOT POUR VIEUX CLOWN suivi de
- L'HISTOIRE DES OURS PANDA RACONTÉE PAR UN SAXOPHONISTE QUI A UNE PETITE AMIE À FRANCFORT, 1998, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- L'HISTOIRE DU COMMUNISME RACONTÉE AUX MALADES MENTAUX
2000, Éditions LANSMAN

- LE ROI, LE RAT ET LE FOU DU ROI, 2002, Éditions LANSMAN

- ATTENTION AUX VIEILLES DAMES RONGÉES PAR LA SOLITUDE
2004, Édition LANSMAN

- DU PAIN PLEIN LES POCHES et d'autres pièces courtes
2004, Éditions ACTES SUD-PAPIERS

- MAIS, MAMAN, ILS NOUS RACONTENT AU DEUXIÈME ACTE CE QUI S'EST PASSÉ AU PREMIER, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- RICHARD III N'AURA PAS LIEU, ou SCÈNES DE LA VIE DE MAYERHOLD, 2005, Éditions LANSMAN

- LA MACHINE TCHEKHOV, 2005, Éditions LANSMAN

- LA FEMME CIBLE ET SES DIX AMANTS, 2005, Éditions LANSMAN

- LE SPECTATEUR CONDAMNÉ À MORT, 2005, Éditions L'ESPACE D'UN INSTANT

- LE MOT PROGRÈS DANS LA BOUCHE DE MA MÈRE SONNAIT TERRIBLEMENT FAUX, 2007, Editions LANSMAN

- LES DETOURS CIORAN ou MANSARDE À PARIS AVEC VUE SUR LA MORT, 2007, Editions LANSMAN

- ENQUÊTE SUR LA DISPARITION D'UN NAIN DE JARDIN, 2008, Editions LANSMAN et Urgence de la jeune parole




Cristi Iordache
GRUP MEDIA SINGUR



Sursa: MATEI VIŞNIEC

PREMIERA FILMULUI "TANTI" LA TÂRGOVIŞTE

NU SUNT SUBIECTIV DAR ŢIN CU AI MEI



"Este un film care vorbeşte despre păcatele lumii noastre, le veţi recunoaşte şi, în fine, revin la întâlnirea cu Mircea. Am fost şocat să-mi spună că vine de la un teatru din Târgovişte. Habar n-aveam că există teatru în Târgovişte. Şi atunci am întrebat un mare teatrolog, din păcate nu mai există. Se numeşte Mihaela Toniţa. Zic: „Dragă, tu ai idee, ştii ceva, există în Târgovişte teatru?” şi îmi zice: „Pauză. E una din cele mai importante pepiniere, dacă nu cumva singura pentru actori”. Ştia foarte bine." (Şerban Marinescu)



în curând "Nu sunt subiectiv dar ţin cu ai mei"
Cristi Iordache
Grup Media Singur

E R O G E N E S T E T I C A

nu eşti singură

duminica

trebuie să te mângâi de dimineaţă

azi Dumnezeu se odihneşte

iar tu eşti prea fragilă să te las la voia-ntâmplării

aşează-ţi obrazul pe pieptul meu până

luni

Alex Stefanescu:

“CRISTINEL IORDACHE. Vă reuşesc poemele de dragoste, care sunt – cum ar spune Emil Brumaru – de o delicateţe infinită..."

E R O G E N E S T E T I C A

ieri ţi-am spus că nu mai văd bine apoi mi-ai băgat dimineaţa asta în ochii pe care-i închid şi trec pe lângă femeile

lu
lumii
pe pipăite până când îmi infigi noaptea în ceafă să pricep şi eu ceva despre întuneric

te alinţi şi mi te scurgi pe obraji fiindcă îţi place al dracu de tare să te prind cu două degete ca pe o geană şi să rămâi

lu
lumina
de după


din volumul în curs de apariţie E R O G E N E S T E T I C A