montecristo: E R O G E N E S T E T I C A

duminică, 5 iunie 2011

E R O G E N E S T E T I C A

nu eşti singură

duminica

trebuie să te mângâi de dimineaţă

azi Dumnezeu se odihneşte

iar tu eşti prea fragilă să te las la voia-ntâmplării

aşează-ţi obrazul pe pieptul meu până

luni

Alex Stefanescu:

“CRISTINEL IORDACHE. Vă reuşesc poemele de dragoste, care sunt – cum ar spune Emil Brumaru – de o delicateţe infinită..."

3 comentarii:

Anonim05 iunie, 2011 14:01
De cand am inceput sa realizezcat de cat, viata si ce e in jurul meu, fara incetare de-a lungul anilor mi-am pus aceeasi intrebare:
"Ce caut eu aici??? De ce si pentru ce m-a nascut in aceasta lume? Cu siguranta a fost o greseala cand m-am nascut!!!"

(Sunt un om ce refuza sa se maturizeze. Maturitate inseamna sa uiti de suflet,Dumnezeu si iubire.)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
montecristo05 iunie, 2011 21:10
Maturizeaza-te iubind si jucandu-te!
Merge!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim06 iunie, 2011 19:53
Nicicand nu ma voi juca cu sufletul, iubirea si inocenta!!!

"1. În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Iisus, şi L-au întrebat: "Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?"
2. Iisus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor,
3. şi le-a zis: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
4. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
5. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine."(Ev.Matei)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Tehnici de (ne)rezistenţă

Tehnici de (ne)rezistenţă sau ... Lumea, ca o carte bună

"...Ingenuu pe alocuri dar şi gata să-şi dea foc cămăşii de sacrificiu, până la a se prinde într-o egalitate creativă cu Dumnezeu Însuşi, versurile atrag, se cer a fi citite, chiar dacă tu, cititorule, simţi că te aşteaptă capcana pe care, păcătoşi cei mai multi dintre noi, o numim blasfemie. Ţipătul mut al poemului te incită, îţi pune sare pe rana personală şi te recunoşti în sintagmă. El, creatorul pe nume Cristi Iordache iese din regula jocului, se vrea şi este autentic.,,Închină-te Domnului Dumnezeului tău/ dar/ bărbate/ bărbate/ nu uita mai apoi/ să cinsteşti cu lacrimi şi buze / pe suflet şi pântec / femeia ,,
...
Legal în faţa legilor oamenilor şi a celor de Sus.
Vulgar, poate şocând doar prin extrapolarea dragostei sale dincolo de ceea ce trupul unui om scapă din ,,poveste,, autorul se autoprovoacă, se îndurerează şi rabdă cu bucurie păcatul aşa cum numai la Emil Cioran am mai întâlnit fenomenul.

...
Cu acuitate sunt aduse în prim plan, sintagme care cântă Femeia, el o face cu gingăşie dar şi cu fermitate , ca un meşter olar care învârte între palmele sale puternice trupul unei amfore în devenire: ,,în tăcere mângâi pielea/ iubitei cu flori / îi simt zborul şi aripile care mă strâng/ mă odihnesc pe pântecul ei zvâcneşte /i-ating coapsele /cu obrazul neras şi buzele(…),,
...
Un poet care nu are vreme de fleacuri, de artificii pentru a schiţa poezia. El scrie din nesecarea izvorului care îl ţine pe verticala Existenţei fără să îi pese prea mult de critica literară (subiectivă). ,,Am îngenuncheat în faţa icoanei/(poza în care mă ţineai la piept cu stânga)/era ziua noastră şi am plecat să petrec./,, Rebel şi încrezător în destin, poetul îşi are clipele sale de taină, momente în
care vine dinaintea Tainei (icoanei)-, un loc unde întrebările nu sunt dublate de umbra minciunii. Lanţul generaţiilor este fragil şi puternic în paginile care urmează, deşi impregnat fiind de cotidianul care nu poate fi scuturat de pe hainele de stradă, îl urmăreşte până la punctul în care cuvintele din Scripturi sunt aşezate lângă altele, de sorginte plebee, -vorbe care nu crezi că şi-ar avea rostul în poezie.
Contrastul creează substanţa.

Am întâlnit pe parcursul lecturii şi o grafie spontană, poeme, sintagme chiar pagini întregi pe care am revenit cu privirea, cu mintea. Le-am recitit pentru că îmi creau o stare de inedit, de punct de pornire a lucrurilor. Cred că tocmai acest joc serios, în care scriitorul şi cititorul stau faţă în faţă, dă farmecul, nota de rezistenţă în timp a creaţiei actuale semnată de Cristi Iordache.
Una peste alta, avem, cred eu, un eşantion de talent nativ care reuşeşte să ,,fabrice,, din detalii comune şi un liant al dialogului cu sine însuşi al autorului,- poeme ce vor transcede Timpul.

MELANIA CUC

montecristo

TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

duminică, 5 iunie 2011

E R O G E N E S T E T I C A

3 comentarii:

Paginile mele

Totalul afișărilor de pagină