Liviu Cheloiu şi Antonia Ionescu s-au adaptat
cum nu se poate mai bine la o piesă pornită dintr-o cultură musulmană
care foloseşte ca mesaj principal şi “temă de meditaţie”, un simbol din
tradiţia rusă.
Povestea de dragoste dintre un Richard Gere
al lumii scriitoriceşti şi amanta sa mai tânără, impulsivă şi geloasă pe
măsura senzualităţii ei Elektr-ice, este pusă în scenă de Cătălin
Chirilă cu abaterile necesare de la originalul conceput de către Tuncer
Cucenoglu.
Am citit piesa acestui dramaturg turc şi afirm că regizorul a adaptat ce şi cât a fost nevoie,
astfel încât spectatorii să plece încântati de umorul negru,
satisfacţie cel puţin egală cu a personajelor care trăiesc idila.
Cartea cu autograful acestui “Hemingway”
rămâne liantul relaţiei căreia frumoasa amantă îi găseşte partea
negativă, aceea a infidelităţii iubitului ei scriitor, ajungând să fie
geloasă pe alte amante (total nedrept!) şi deopotrivă pe fiica şi soţia
acestuia.
Deh, femeia e îndrăgostită!
De-aici istericalele şi secvenţele de pseudo-wrestling care mişcă ochiul spectatorului avid de acţiune.
Cu toate acestea cadoul primit de la ea,
Matrioska, ţine să-i sugereze ca i s-a-nfundat - chiar el spunând cu un
oftat adânc: “asta e ultima!”.
Păpuşile ruseşti cuprind piesa din debut până
la final şi interpretările pot fi tot atâtea câte vrea fiecare dintre
noi… Etape în viaţă, iubiri, esenţe, involuţii, dar întotdeauna maxim
cinci.
Pe tot parcursul se simte umanul şi condiţia sa, balansând între măreţ şi mărunt.
Piesa de fapt este o matrioşkă.
Elemente de reţinut:
Trandafir, carte, autograf, telefoane, palme,
săruturi, dureri de şale şi, ultima matrioşkă, iubirea dintre chipeşul
scriitor şi mai tânăra lui amantă care dau happyend-ul şi aplauzele.
Notă:
Nu este prima dată când Liviu o înşeală pe Antonia. A mai facut-o si in “Helter Skelter”!
@Cristi Iordache
