Tehnici de super-vieţuire (5)

Frica de timp

Nu cunosc o finitate a evenimentelor, ci doar un refugiu, o pauză sau o transformare. Îmi închipui o dreaptă şi pe ea un punct în mişcare. Combinaţiile mişcării sunt atemporale între naştere şi moarte, cu foarte puţine excepţii.

Cronologia se derulează paralel, însă fără opriri şi refugii. Punctul cronologic are corespondent pe dreapta noastră existenţială şi chiar dacă el se deplasează constant şi exact (în percepţia umană, care poate fi doar imaginea propriei neputinţe), eu, tu, noi, ne putem afla oriunde.

Copilul-Dumnezeu s-a jucat.

Noi suntem chipul şi asemănarea sa conform creaţionismului religios.

Din momentul conceperii fătului, E şi T pornesc fiecare pe dreptele sale (E1-T1), apoi copilul, Dumnezeul mic (cum ar spune cineva), intră într-un spaţiu atemporal, primul şi singurul spaţiu raţional din întreaga vieţuire. Ceea ce urmează este doar închinarea la picioarele stimulilor. Singura virtute rămâne puritatea jocului, echivalentul pierderii sinelui biologic, un sine independent de nevoi.

Acest spaţiu A, în care noi şi timpul nu avem nimic în comun, l-am numit „fericire”. Desigur, va urma trezirea la etică (E2-T2), atunci când pentru a doua oară, ca la zornăitul unui clopoţel, ne vom afla în puncte congruente. E2 şi T2 pot fi ultimele înaintea ieşirii din eul somatic (E7-T7)! (Virtutea, raţiunea, fericirea, ele nu mai pot fi atinse decât dincolo de concret, atunci când omul devenit se poate transfigura în copil şi se manifestă ca atare, abandonând total şi instantaneu complexitatea necesităţilor firii.)

Dar şi alte căi ale spiritualităţii, ce-i drept foarte rar (E5-T5), pot aduce punctul vieţuirii congruent cu punctul timpului. (Şi aici vom găsi virtutea, raţiunea şi fericirea, însă acestea au caracter indus ori impus).

Altfel, mereu ne vom afla în urma sau înaintea punctului cronologic, datorită nerecunoaşterii Sinelui. Vom fi sclavi ai stărilor negative: traume, egoism, autosuficienţă, ură, mândrie, mărire, etc.

Mă veţi întreba de ce "timpul"? Ce legătură este între el şi vieţuire atâta vreme cât ştim despre scurgerea lui?
Afirm că principala sursă a tuturor neajunsurilor este frica.
Din ea derivă, ignoranţa, furia, violenţa. Toate acestea inhibă trezirea spirituală.
Frica este cel mai mare rău al lumii. Ce o animă? În raportul cauză-efect, printre numeroşi factori declanşatori, unul dentre cei mai de temut, care ne aruncă în anti-dumnezeire prin efectul produs, este timpul.
Timpul.