Lumea altfel

Dacă vrei să vezi "lumea altfel", oricine ai fi, oriunde te-ai afla, hai să încercăm joaca de-a viaţa!

Departe de aglomeraţiile urbane, putem încerca de la tehnici de supravieţuire până la nopţi nostalgice la gura sobei într-o cabană din mijlocul naturii.

De la trasee dificile sau medii, la ski sau programe de divertisment la alegere.

De noi depinde dacă schimbăm maşina de trăit cu fiinţa care simte.

Eu am văzut "lumea altfel" şi n-o pot păstra pentru mine.

Nu aş şti ce să fac cu atâta bogăţie.

litANIe

Hai anule, tu să fii mai curat!
Aşa-i că nu te pot păcăli?
Ştii că te duc în marile aglomeraţii urbane
acolo unde se bea cafeaua în cinci minute
se dă fuga la troleu, se buzzuiesc prietenii şi se iese seara printre blocuri şi maşini.

Hai anule, vino cum ai făcut-o mereu
chiar dacă te terfelesc şi muşc din tine până nu mai rămâne nimic!

Ţine-mă aici dacă poţi, aici unde nu ai început şi sfârşit,
dar nu,
nu faci asta.
Eu te consum ca pe o ţigară în marile aglomeraţii urbane, apoi te schimb cu altul,
până când,
până când
poza mea pe coloana fără sfârşit va rămâne doar amintire.

Hai anilor,
pentru copiii noştri
care încă nu au învăţat să numere,
dar ştiu să muşte cu poftă

până când,
până când vor afla că infinitul nu are niciodată mai puţin
de două margini!

Un cadou de Crăciun - Antologiile revistei SINGUR

Răsfoiam ieri una dintre cele mai valoroase antologii de poezie publicată în România ultimilor ani. Am participat la vreo cinci şi am văzut alte nu ştiu câte, dar cu riscul de a fi suspectat de subiectivism, declar franc: nu ca asta dom'le!
S-a renunţat la formatul A5 pentru că ar fi depăşit cu mult 400 de pagini. Este un format mai mare, atipic, are 328 de pagini şi este realizat în condiţii grafice de excepţie. Este atât de important? Poate nu.
Valoarea o dau miile de participanţi pe care îi felicit pentru sensibilitatea artistică şi forţa de a înţelege că nu toate competiţiile se câştigă.
Mai trebuie să fie limpede un lucru: dincolo de Grupul Consultativ format din Felix Nicolau, Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, nu au trecut numele autorilor, ci creaţiile lor.

Aseară se făcuse târziu şi după întoarcerea de la Cluj, Gabriela a mai rezistat puţin cu mine şi Costache (Constantin P. Popescu), însă Doru, nu. I-am spus că scriu o notă referitoare la antologii şi l-am intrebat daca pot spune ceva despre costuri şi muncă. Mi-a răspuns: "nu coane, bine că le-am editat aşa cum ne-am dorit".
Simplu? Da. O carte a revistei SINGUR, coordonată de către Ştefan Doru Dăncuş în colaborare cu Gabriel Cojocaru şi publicată la cele două edituri: SINGUR şi GRINTA.

Pe coperta patru sunt mulţi dintre colegii noştri de-aici de pe Cititor de Proză, pe care îi felicit şi trebuie să adaug că Republica a fost partener media în acest amplu proiect. Pentru mine este o bucurie în plus de a lucra în Grupul Media SINGUR şi în acelaşi timp de a fi membru al acestei cetăţi.

Sper să postez până la ora 0.

Crăciun fericit dragi colegi!

Cristi Iordache
Reprezentant Grup Media SINGUR





Cuvânt înainte de Grigore Timoceanu

"Cuvinte simple de drum bun

Când va ajunge în mâinile dumneavoastră sub formă de carte, veţi înţelege că proiectul Antologiilor Revistei SINGUR a necesitat o muncă uriaşă; nervii ne-au fost întinşi la maximum, am primit telefoane şi mail-uri în care am fost înjuraţi, acuzaţi de nepotism sau ameninţaţi, am pierdut pe traseu colegi care n-au rezistat traficului infernal de date şi au părăsit echipa.

Ştefan Doru Dăncuş, creierul acestui proiect, a reuşit ceva fără precedent: a rămas în sediu de la ora 14.00 până la 8.00 dimineaţa, ţinând legătura cu fiecare autor pe cele şase calculatoare şi plecând apoi ba la vreo tipografie, ba vreo întâlnire de afaceri. Nu vom uita dimineţile în care veneam „la muncă” şi ne primea ca pe nişte colindători, senin, de parcă nu era mare lucru să stai peste program. Nu vom uita nici momentele în care striga, cu energia inepuizabilă pe care numai credinţa o poate dărui omului, să nu ne uităm la titlurile de glorie înşirate de diverşi autori în CV-uri, să gândim cu propriile minţi, să fim atenţi ce şi cui răspundem.

Am făcut de multe ori greşeli pentru care am fost penalizaţi cu 50% din salarii, pentru ca peste câteva zile să primim ca „primă” acel 50%. L-am iubit pe Ştefan Doru Dăncuş; nu pentru excesele sale, ci pentru că deseori a făcut şi munca noastră şi noi n-am ştiut decât să semnăm statele de plată.

Acum sediul e închis, proiectul – finalizat. O firmă de telefoane mobile renovează spaţiul în care o echipă de opt oameni a produs în România două cărţi. Mă simt fericit şi totodată trist. Îmi va fi dor de cafeaua de atunci, de micile petreceri organizate la câte-un final de săptămână, de zgomotul tastaturilor, de discuţiile încinse asupra unor subiecte prioritare ce vizau bunul mers al derulării proiectului. Păstrez însă nădejdea că vom fi chemaţi să lucrăm pentru alte proiecte iar „Echipa de aur” (cum ne-a botezat Dăncuş) nu se va destrăma aşa uşor.

Felicitări celor ce vă regăsiţi în aceste pagini!

Tură Piatra Craiului 17-21 decembrie 2010

Ultima tură pe acest an.
Braşov - oraş de suflet, nu conta că eram ud la picioare

primesc întotdeauna de la fete
câte-o pereche de şosete ;)
(curate, roz şi parfumate)
iar dacă sunt cuminte, peste noapte
mi-aduce Moşul nişte ghete ;)



Seara către Plaiul Foii a fost o adevărată aventură
"D": "mami este furtună aici!" - avea dreptate
Viscol puternic de abia am pătruns spre cabană, pe drumul forestier de la Zărneşti



Dacă nu pot merge pe creste... măcar pe coloana infinitului :))



greu la deal...



Ski, ecilibristică ha ha



după o zi de vizită în Zărneşti, la nişte oameni de ispravă (Ana, Andreea Dan şi Luci Clinciu) îmi vine dor de ducă...
o scurtă încălzire pe Muchia Coţofenei sub Brâul de mijloc al Pietrei Craiului






Bradăru abia a făcut ochi şi eu sunt sătul de traseu...:)
dar mă duc peste el acum să-l trezesc la viaţă, ger, zăpadă.



Ana, Emilia şi Adam Arpad (Arpi)
Ne dăm la poveşti lângă şemineu pentru că face parte din splendoarea locului şi a vremii de-afară

Ultimul trecător

Cristi Iordache - Ultimul trecator



Asculta mai multe audio ambientala

După lucrare Dumnezeu şade

cu palmele curate.

La răscruce, femeie,

îngerul cu aripi albe nu mai cade.

Aştepţi neclintită,

cu părul răvăşit pe poteci

şi ochii pribegi prin gânduri şi noapte.

Noroiul ţi-a-nghiţit picioarele reci

Şi-ţi muşcă din fruntea-ncreţită.

Sunt ultimul trecător

care ştie să-ţi poarte

noroiul

şi părul

şi gândul.

Aşează-te-n palmele mele crăpate!

EmiSfere

Cristi Iordache - E misfere

Asculta mai multe audio ambientala



Am plecat desculţ să ajung
la tine
atât de departe pe pietre
desculţ
doar să ajung la tine înainte de
răsărit

Pereţi plini de mucegai tencuiala umflată nu pot să mă sprijin
nici măcar să-i ating
este simplu voi face o casă
cândva din lemn
de brad

Dormi atât de departe
nu m-ai vedea când m-aş căţăra
desculţ
până în vârf
desculţ pe coloana infinitului să cădem la tine înainte de
răsărit

Am în stânga lumânarea şi în dreapta ţigara
este frig şi beznă
ieri a cedat instalaţia asta veche de o sută de ani
cafeaua e rece fumez si beau între două emisfere
flacără şi scrum

Dacă ai simţit miros de lemn de brad şi tutun
dacă ai văzut lumina şi urme de tălpi
eşti atât de departe să-mi spui mâine
dacă am ajuns la tine înainte de
răsărit


Dacă am ajuns
înseamnă că ai văzut ochii mei
care nu se văd niciodată

Nu credeţi poetul

Nu credeţi poetul când spune că-l doare –

a voastră durere o plânge când scrie!

Poetul trăieşte cu moartea-n picioare

şi n-are să cadă cât moartea e vie.



Îi curge stiloul şi-l şterge pe-o foaie

subţire ca lumea cu trupul ei şubred,

cu firele albe – înfipte pâraie

în ochii zbârciţi ai pământului umed.



Se-ntinde pe cruce cu-n pumn de cuvinte

şi toarnă balsamul pe inimi amare,

dar moartea nu-i vie şi viaţa îl minte.

Nu credeţi poetul când stă în picioare!



A smuls tragedia şi râde nebunul,

ascunsă-i durerea, ascunsă în pace.

Poetul nu moare; se joacă azi unul

cu noi de-a sărutul, zâmbeşte-apoi tace!

Joc

te-ai jucat şi lumea era frumoasă

te joci şi-acum cu adevărat

apoi iubeşti toate femeile lumii frumoase

bărbaţii lor te vor căuta şi lumea va fi urâtă

femeile-ţi vor naşte fii şi fiice

bărbaţii femeilor lumii urâte

te vor ucide

dar uite


copiii tăi au învăţat deja să se joace



*se dedică femeilor lumii

christiNe

Versuri din volumul "Tehnici de (ne)rezistenta", autor Cristi Iordache, editura Cetatea de Scaun, Targoviste 2010
Montaj realizat de Luisa Pirvan