Târgovişte - Metropolă Culturală sau Dramaturgia Româno-Franceză

Teatrul "Francois Jacob" la Târgovişte


"Vraiment, je tiens a remercier tout le monde, la municipalite de Târgovişte qui nous a accueilli aussi d’une tres belle maniere, qui nous a honore en faisant venir a la mairie (…)et un merci vraiment particulier a Dan Ţopa, qui est le directeur de ce theatre, mais qui est aussi le metteur en scene de cette piece… ", spune Alain Spenle la finalul piesei Du Pain Plein les Poches de Matei Vişniec.


Alexandre Angel & Alain Spenle

Un episod de calibru în viaţa culturală a oraşului, un eveniment care trece cu surle şi trâmbiţe, aşa cum merită o stare de împlinire a unei comunităţi restaurate. Îmi asum mesajul dictonului rostit de Iorga la Iaşi - cuvintele lui Petru Rareş, cele care dăinuie peste vremuri: “vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult de-atât!”
După ce în cadrul proiectului româno-francez, în 2009, regizorul Francois Jacob a prezentat piesa lui Jean Genet, “Le funabule” cu Mircea Silaghi, a venit rândul regizorului Dan Ţopa să promoveze dramaturgia românească în spaţiul francofon.



“Nous avons eu le plaisir de jouer devant vous”, declară omul cu bastonul(umbrela), actorul Alain Spenle şi continuă prin a mărturisi că la Belfort a fost o muncă extrem de grea, care nu s-ar fi putut realiza în cele zece zile, fără determinarea lui Dan Ţopa.


"Buzunarul cu pâine" a făcut înconjurul lumii


Alb. Luminos. Andante.
Scenografia semnată de Sorana Ţopa, lumini şi sunet, George Puiu, regia tehnică, Jean Besanceney şi Gheorghe Butcă.
Într-un habitat bine mărginit, de un alb imaculat, ales inspirat realist în faţa miracolului existenţial şi deopotrivă, ironic, raportat la virtuţile celor două personaje care construiesc sau demolează soluţii, oratoric, dar care puşi în situaţia de a acţiona, inventează cele mai năstruşnice şi mărunte motive pentru a nu o face. Ei sunt omul cu bastonul şi omul cu pălărie, "puri" şi curaţi ca lumea în care trăiesc (Alain Spenle şi Alexandre Angel) sau pe care aşa vor să o vadă.



Dezbat soarta câinelui din groapa adâncă de lângă ei, ba chiar la un momentdat afirmă că poate acolo s-a născut. Unul este naiv şi idealist, celălalt pragmatic, cârcotaş, dar amândoi abundă în spirit analitic şi printre fraze pseudo-filozofice hilare, mai aruncă din când în când câte o bucată de pâine câinelui. Strigă la unison: “Asta nu e posibil! Să facă domnule cineva ceva!”, în timp ce ei îşi găsesc tot zeci de scuze. O problemă la picior, o rudă bolnavă, replici care te fac să râzi, însă pe înfundate, de parcă te-ai recunoaşte puţin în ei. Îşi exteriorizează ipohondriile în timp ce eu, spectatorul nu ştiu dacă să mă ghemuiesc în scaun fără a privi în jur, sau să aplaud, disociindu-mă total de tipologia individului lipsit de spirit civic, dar cu pretenţii la recunoaşterea meritelor de a gândi şi a găsi tot felul de explicaţii tipice societăţii care “bate apa-n piuă”. Se lasă întunericul peste albul lor, acelaşi întuneric pe care-l trăieşte câinele în aşteptarea salvării miraculoase, iar imaculatul şervetelor al cizmelor şi şosetelor devine un gri, un gri care nici acela nu mai este clar. Totul se năruie când de sus cad bucăţi de pâine peste ei, dovedind încă odată micimea naturii umane, gaura adâncă din care personajele noastre tocmai îşi afişau grandoarea, dar care nu depăşesc hotarul condiţiei unui câine captiv.



O temă care te trezeşte la realitatea crudă că dincolo de noi se află altă dimensiune, cineva care ne poate sau nu salva. Dureros şi deopotrivă, universal valabil. O laşitate tragicomică pe care numai un om trăind în culturi şi societăţi diferite, un “domn K. eliberat şi un izolat în cercul kafkian putea să o etaleze cu atâta acurateţe – dramaturgul român cel mai jucat în lume, Matei Vişniec.
Un fin psiholog, un mare pedagog.
După o piesă te ridici şi pleci cu altă atitudine.
Aplauze. Lumină. Spectatori în picioare.
Să acţionăm. Putem vorbi după. Dar să oferim, să salvăm, să dăruim!
Pâine.
"…Sans la determination de Dan Ţopa, cette piece n’aurait pas pu avoir lieu et aujurd’hui, dans votre belle ville Târgovişte, donc nous tenons a rendre un bel hommage et a le remercier de sa determination qui nous a permis d’etre present devant vous ce soir.
Merci a vous tous ! "





Gazdă - Teatrul Municipal Târgovişte


Du Pain Plein les Poches c’est fini.


Actorul Mircea Silaghi & regizorul tehnic Jean Beasanceney




Culori. Lume pestriţă. Câţiva se grupează în foaier. Majoritatea pleacă.
Fac cunoştinţă cu Sorana Ţopa.
Vorbesc cu actorul Ilie Ghergu şi cu regizorul Jean Besanceney. Adi Apostol schimbă obiective şi fotografiază.


Actorul Ilie Ghergu

Cu franceza mea stricată mă poticnesc la “greu”. Îl rog pe Mircea Silaghi, actorul de astă-dată translator:
“Mircea...greu!”
“Difficile, ce e-aşa greu!”
Mai să mă buşească râsul. Da, dificil nu e greu, dar greu e “difficile”.



Apar Alexandre Angel şi Alain Spenle fără pălărie şi baston. Vorbim despre spectacol şi îi felicit pentru reprezentaţie. Dincolo de uşoara oboseală acumulată în cele două zile, îmi mărturisesc că sunt încântaţi de oraş, de oameni, de publicul care a aplaudat în picioare, de modul în care au fost primiţi de către primar. Alexandre Angel remarcă faptul că nu vorbesc fluent franceza şi e curios cum am receptat spectacolul. Mircea Silaghi îi spune că ştiu piesa în limba română.


Actorii Mircea Silaghi, Alexandre Angel & Alain Spenle

Şi-apoi ce nevoie aveam să aud cuvintele ! Decorul, muzica, luminile, gestica lor, mimica feţei, toate făceau parte dintr-un limbaj comun. Comun precum această parte a proiectului care tocmai se încheia, proiect despre care primarul Gabriel Boriga declara că pentru el rămâne unul de suflet.
Programul “Promovarea Dramaturgiei Franceze în Europa Centrală şi de Est şi a Dramaturgiei Româneşti în Spaţiul Francofon” este susţinut de Ministerul Afacerilor Externe- Cultura Franceză, Consiliul General Teritorial Belfort, Primăria Oraşui Belfort şi Primăria Municipiului Târgovişte.
Protagonişti Teatrul Municipal Târgovişte-România şi Compania de Teatru “Francois Jacob” Belfort – Franţa.



Câinele

Despre câine nu se ştie nimic.





Cristi Iordache

Grup Media Singur