Cristi Iordache - Dedat mi-e lesul, nemuririi
Asculta mai multe audio ambientala
Dedat mi-e leşul, nemuririi
E putredă sub mine duşumeaua
şi-n gemene pâraie cad chirpicii,
umbriţi de şobolani. Azi cucuveaua
ascute dinţii scârbelor şi fricii.
Mă zbat să scap din sutele de gheare
prin poarta raiului, spre valea verde,
târându-mă, când altă târâtoare,
un sânge rece şerpuind, mă vede.
Sunt tatuat călduţ, de-un roşu dulce,
cuneiform pe trup, un Crez se scurge,
felina îşi arată colţii-n cruce,
de parcă crucea mea nu mi-ar ajunge
şi mă ridic să fug de prădătoare.
Din patru zări mi-a mai rămas apusul,
n-am suflu, mă-ngustez, în faţă-mi sare
gorila şi mi-apune neajunsul.
Planează vulturi, stau coioţi la pândă,
am întinat grădina Ghetsimani
cu leşu-ntre măslini, pe iarba crudă:
- Smulgeţi-mă, muşcaţi, fiinţe stranii!
Cristi Iordache - Tehnici de (ne)rezistenţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu