Despre poezie sau "pupici dulcica mea poietă!"

Iuri Iulian Loricz spunea intr-un comentariu: "Cristi, asa este, poezia trebuie sa dainuiasca peste timpuri, sa transmita aceleasi stari si fiori de fiecare data cand o citim."

Hai să nu ne mai învârtim după deget şi să spunem că aste este ceea ce primează..
Sunt întru totul de acord cu el.
Poezia poate fi în vers alb sau formă fixă. Ea poate curge după curentul de moment ori foarte bine poate fi paşoptistă, modernistă, dadaistă, rondel sau pătrăţel sau cum vrem să-i spunem.
Poezia poate avea metafore, personificări, elipse, poate fi măsurată cu şublerul, cântată, poate fi un aparent amalgam de creieri şi morţi, fiare şi grafitti, dar dacă nu este citită cu aceeaşi plăcere peste un an sau zece, dacă nu mai ajunge la sufletul cititorului, rămâne un pumn de cuvinte fără viaţă.
Poezia care nu trăieşte nu a fost creaţia unui artist, ci jelania sau fantezia de moment a unui individ oarecare.
Pe latura negativă se disting două tipologii coportamentale atât în scris cât şi în evaluat. Pisici care miaună şi-şi ling resturile pe sub coadă şi măcelari libidinoşi care trag câte-un pârţ apoi pleacă. Lumea trebuie să-i încapă pe toţi, cetatea noastră la fel.
Un minim de trezire la realitate şi câteva săgeţi spre budă, săpun şi apă, nu strică! Apoi vom mai vedea!



Se dedică:

mimi69@bela.eu
(veveve sait de poietă)- soneţel


Deşi nu ştiu ce scrii, eşti bună.
Nici io, să mor, nu-s băiat rău-
te-aştept diseară-n Herăstrău
să ne holbăm, tâmpiţi, la lună.

Din titlu ţi-am văzut menirea.
Cât de frumos spuneai că mă !
Cu drag de dragul tău eu să,
să mor de nu mă pierd cu firea.

Chiar de dormeam pro-fund în file,
îţi jur fă, draga mea poetă
Că ca eroul din copertă,
io-s mortu de la Termopile.

Ai lăviu. Spada mi-e erectă -
Să-mi dai un buzz pe "johnvasile"!


n.a. versul 3 se poate servi după instinct şi gust.
“Şi te aştept cu-n fierăstrău”


(acest act a durat 5-10 minute)