Teatrul Municipal Targoviste - Matriosca

Liviu Cheloiu şi Antonia Ionescu s-au adaptat cum nu se poate mai bine la o piesă pornită dintr-o cultură musulmană care foloseşte ca mesaj principal şi “temă de meditaţie”, un simbol din tradiţia rusă.

Povestea de dragoste dintre un Richard Gere al lumii scriitoriceşti şi amanta sa mai tânără, impulsivă şi geloasă pe măsura senzualităţii ei Elektr-ice, este pusă în scenă de Cătălin Chirilă cu abaterile necesare de la originalul conceput de către Tuncer Cucenoglu.

Am citit piesa acestui dramaturg turc şi afirm că regizorul a adaptat ce şi cât a fost nevoie, astfel încât spectatorii să plece încântati de umorul negru, satisfacţie cel puţin egală cu a personajelor care trăiesc idila.

Cartea cu autograful acestui “Hemingway” rămâne liantul relaţiei căreia frumoasa amantă îi găseşte partea negativă, aceea a infidelităţii iubitului ei scriitor, ajungând să fie geloasă pe alte amante (total nedrept!) şi deopotrivă pe fiica şi soţia acestuia.

Deh, femeia e îndrăgostită!

De-aici istericalele şi secvenţele de pseudo-wrestling care mişcă ochiul spectatorului avid de acţiune.

Cu toate acestea cadoul primit de la ea, Matrioska, ţine să-i sugereze ca i s-a-nfundat - chiar el spunând cu un oftat adânc: “asta e ultima!”.

Păpuşile ruseşti cuprind piesa din debut până la final şi interpretările pot fi tot atâtea câte vrea fiecare dintre noi… Etape în viaţă, iubiri, esenţe, involuţii, dar întotdeauna maxim cinci.

Pe tot parcursul se simte umanul şi condiţia sa, balansând între măreţ şi mărunt.

Piesa de fapt este o matrioşkă.

Elemente de reţinut:

Trandafir, carte, autograf, telefoane, palme, săruturi, dureri de şale şi, ultima matrioşkă, iubirea dintre chipeşul scriitor şi mai tânăra lui amantă care dau happyend-ul şi aplauzele.

Notă:

Nu este prima dată când Liviu o înşeală pe Antonia. A mai facut-o si in “Helter Skelter”!

@Cristi Iordache

“Acţiune!” la Teatrul Municipal Târgovişte

Am scris în ultimii ani despre tot ce s-a jucat pe scena Teatrului Municipal Târgovişte, despre actori şi dramaturgi, despre tabloul complet al acestei lumi artistice. Multe materiale au apărut în mass-media, însă şi mai multe sunt arhivate pentru un viitor volum publicistic. Nu am intrat niciodată în libertatea acestor fiinţe minunate de teamă că nu le merit strălucirea. Nobleţea şi, deopotrivă, fragilitatea din care sunt plămădite, m-au făcut să stau deoparte, să le privesc din colţul meu şi să le arăt preţuirea aşa cum ştiu mai bine … scriind.
Ieri am aflat că unul dintre oamenii teatrului târgoviştean, a ales un alt drum, o cale pe care, cu siguranţă, îşi va lăsa urmele, aşa cum a făcut-o aici la Teatrul Dramatic. Dan Ţopa rămâne în memoria mea ca suflare de viaţă din acest întreg, oriunde s-ar afla. Realizările “domnului director” (după cum îmi plăcea să-i spun), vor dăinui, iar timpul va fi cel care va evidenţia tot ce a oferit comunităţii noastre prin proiectele sale artistice. Îmi amintesc vorbele actorului Angel Spenle, cel care a mărturisit la finalul piesei “Buzunarele pline cu pâine”: “ţin să-i mulţumesc în special lui Dan Ţopa, directorul acestui teatru, căci a fost o muncă extrem de grea şi fără determinarea sa, nu realizam această reprezentaţie”.
Dar lumea se mişcă, locurile se schimbă, iar noi înmagazinăm amintirile după ce rostim cuvinte de rămas bun. Un ciclu inevitabil al condiţiei umane, în care ne-nvârtim cu toţii şi mereu o luăm de la capăt cu speranţă şi încredere, spunând “bun venit”.
Directorul Teatrului Municipal Târgovişte este, tot de ieri, Bertha Emanuela Colea.
Am avut privilegiul s-o cunosc pe distinsa doamnă şi pot să afirm umil, că ştie să construiască mai bine decât mulţi alţii. Un om energic, devotat, responsabil şi, toate acestea la superlativ, mergând până acolo unde se exclude pe sine însăşi din ecuaţie, punând pe primul plan interesul celor pe care-i serveşte.
Teatrul.
Se spune că la-nceput a fost Cuvântul!
În teatru nu se poate extrapola sintagma biblică. Actorul reuşeşte să-şi interpreteze rolul, pe un metru pătrat, fără microfoane, costume colorate şi jocuri de lumini. Opera lui este el însuşi, dăruind spectatorilor gestica, glasul, privirea şi grimasele sale. Fără el nu ar fi existat în dicţionar cuvântul “teatru”. Aşadar, la-nceput a fost actorul!
Însă, cum lumea este într-o continuă evoluţie, el, actorul, şi-a adus alături de-a lungul timpului, o scenă, un dramaturg, un regizor şi pe toţi cei care acum formează o adevărată instituţie cultural-artistică. Aplauzele nu sunt agreate în cotidian Sentimentele de îngăduinţă şi preţuire trebuie să ne domine atât pe noi, cei din exterior, cât mai ales pe ei înşişi - familia din spatele scenei!
Sunt convins că noul director, va deschide uşa teatrului târgoviştean pentru a păstra unitatea şi, de asemenea, pentru a realiza împreună proiecte ambiţioase.
Vă voi dezvălui (fiindcă tot vorbeam despre “cuvinte”) un secret: cuvântul care o caracterizează pe Bertha Emanuela Colea este “ACŢIUNE!”.
Curată coincidenţă!

CRISTI IORDACHE