Când m-am trezit eram cu-n frate-lup
în Creta şi îmi spunea că vrea să zboare spre
Afrodita lui, că amuleta de la Diogene e aripă
să-şi facă-n cer o casă. „Ce colţi lucioşi ai frate!
Ţi-e dat să ai şi-o stea, că poţi să muşti
cu ei şi ai muşcat strălucitor în Asinaria
-adu-ţi aminte- din mine şi din zei, dar ştii
că sunt nemuritor şi eu şi-al meu părinte. ”
*
Trei zile (ca-n poveşti) am tăbăcit pământuri.
Cu Pisy-am înotat în Bora-Bora şi am privit laguna,
bat-o vina, până mi-a stins trabucul şi-a plecat,
geloasă pe Euphrosina (tipa de umblă cu Athena
ca nebuna)… spusesem eu, la un pahar de vin
(Chateau Clinet din optzeşnouă) că sunt indrăgostit
lulea şi, i-am jurat pe Sfântul Augustin că plec în Attica
la ea. „Ia bani, să ai de iarbă, o zi-două!”
*
O lume de iubire fără margini, un Dumnezeu
în toate câte sunt: în lei, în anaconde şi în iude!
Nu ştiu ce-s eu! La dracu’, Doamne, spune-mi franc:
în cer mă vrei, sau ars pe rug şi viu? Ce ai făcut cu Nero?
L-ai pus în jilţ, sau suferă în jug, precum
Ioana d’Arc. Îmi număr paşii, simt poteca şi văd
lumina lumii – libertatea! Mayaşii spun că poţi pieri
de foarte bun şi tot aşa, scria mai ieri, Seneca.
Nu-ntreabă nimeni cine este geniu sau nebun,
căci toţi ajung să tacă impecabil, ori să se fâţâie
confuz, cu ţeasta sub lentilele lui Jung. Suntem
eroii din poveste, cu mine-ntâiul mizerabil!
*
Ce vis frumos pe plajă în Dubai cu Lilişor,
nevasta lu’ Gicuţă. E blondă natural şi vai,
ce forme, ce fierbinte! Ca jaru’! Aezii
ar muri de ciudă, că-i bună tipa la oral
(are talent cu caru’!) Când a văzut englezii,
cu iahturi şi maşini de fiţe, mi-a zis: „hai, du-te în Cairo,
că-ţi arde de pipiţe (te-ai dat de gol în vis).
Ai în Egipt vreo două paraşute…mă crezi proastă?
La Cleopatra şi la Nefertiti, du-te!
M-am prins băi cocalare … că-s nevastă! Şi,
după ce mă ard cu John la soare, mă-ntorc,
să ştii, la Gică-al meu şi la copii, la Vânju Mare.”
*
„O, frate-lup, ne este mamă, Eris? Sau cine ştie,
chiar Selena (se spune că era de fapt Arthemis)!
Hai să te pup! Ca între fraţi. Noi suntem fiii lumii-
copii de slugi şi împăraţi. Când tu alegi să vrei
şi eu încerc să pot, vom fi, deopotrivă, şi muritori
şi zei şi prinţi şi cerşetori născuţi din
Dionysos, Iacov şi Avraam. Ne învârtim în cerc
(nu dăm cu pietre-n Zilpa, nici în Bilha),
purtăm acelaşi hram. O, frate-lup, tu vrei doar să exişti!
Mai şti când îmi citeai sub brazi din Kant şi Nietzsche?
Să fim noi oare sfinţi sau antichrişti? Hai, vino să te pup!
Noi suntem tot şi toate şi lumea nu e-ntreagă fără noi.
Curând vom fi părinţi şi poate, copiii noştri, semizei,
eroi…Aici ne despărţim. Tu pleci la Afrodita, iar eu
mă-ntorc cuminte la Athena. Să nu îi spui lui Freud
ce ne e dat să fim, că el … nu crede-n Dumnezeu
şi-n nemurirea firii. Hai frate, să te pup!
O, Doamne, tu eşti miel! Adio-n numele iubirii
şi nu uita că ai un frate-lup!”
