azi am preferat să privesc oamenii în loc să-i ascult
am incercat să le urmăresc gesturile în loc să le vorbesc
azi am vrut să nu mă vadă nimeni
să tac despre tot
aşa cum se strigă impecabil despre nimic
aşa cum se strigă impecabil despre nimic
am preferat să-mi întâlnesc eul între patru ochi
să ne-nţelegem din priviri sau nu
mă citesc uşor pe mimica feţei când mint
ori când îmi este frică de noi
între patru ochi
voi pleca la culcare fără să-mi urez noapte bună
şi-am să visez în detaliu întâlnirea cu mine
până mă va trezi vocea unui puşti
dintre cei pe care i-am văzut azi
şi am tăcut lângă ochii lor care cerşeau răspunsuri
aşa cum tăceam când m-am întâlnit prima dată copil
aşa cum tăceam mai mereu copil
nu mi-amintesc să fi vorbit cu păpuşa din lingură de lemn
sau măcar singur
ştiu doar că umbrele scobiturii erau negre
şi-ar fi vrut să mă-ntrebe despre lumină
până când am pierdut-o cu ochii deschişi
până când am pierdut-o cu ochii deschişi
atunci am tăcut ireproşabil pentru liniştea lumii cu pleoape lăsate
deşi vocea mea voia să trezească pe cineva
1973
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu