montecristo: Tihna unde se-ntâlnesc şinele

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Tihna unde se-ntâlnesc şinele

Ca un fluture de răpciune pe-o ultimă floare, ţi-ai odihnit obrazul pe şină.
Pe cealaltă ai aşternut bătăturile tălpilor sub care-au horit pământuri.
Ai ascultat gânduri mistuite de roţi, ai simţit poteci vii spre locuri pustii.

Şinele nu suspină biciuite de vagoane, în ele urlă măduva
când bagaje şi grimase petrec oameni.

Chinurile aleargă cu vremea; norocoase petalele care-ating ţărâna!

Te-ai aşezat de-a latul să opreşti pribegia,
dar trenurile, toate, deja trecuseră peste tine.

5 comentarii:

Anonim10 octombrie, 2009 10:04
Petală
în scârţăit de şine
acari nebuni schimbând macaz
un spin ciuntit
de gura lumii
şi biciuit de-un vechi necaz...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
ana sofian10 octombrie, 2009 14:24
I-aş smulge acarului vina
şi acul ce schimbă macazuri
iar drumului vechi i-aş da mâna
pe apele serii... zăgazuri
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
montecristo12 octombrie, 2009 08:31
Mulţumesc pentru versuri, anonimului(ei) şi Anei!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
ana sofian31 octombrie, 2009 14:07
Deşi mânile mele-s murdare
deşi sângele-mi curge prin vine
deşi am aflat cum se moare
tot nu mă satur de tine
taie-mă-n două cu-o roată
umple cu visuri ţărâna
de-aş fi zidită iar toată
n-aş blestema nicicum mâna
ce-a stins în chilie
ceara lăsată să plângă
trup de iubire-arămie
cântec promis ca să frângă...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
montecristo01 noiembrie, 2009 07:58
Pline de sensibilitate versurile tale, Ana!
Cântecul sper să nu frângă aripi, el trebuie să înalţe!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Tehnici de (ne)rezistenţă

Tehnici de (ne)rezistenţă sau ... Lumea, ca o carte bună

"...Ingenuu pe alocuri dar şi gata să-şi dea foc cămăşii de sacrificiu, până la a se prinde într-o egalitate creativă cu Dumnezeu Însuşi, versurile atrag, se cer a fi citite, chiar dacă tu, cititorule, simţi că te aşteaptă capcana pe care, păcătoşi cei mai multi dintre noi, o numim blasfemie. Ţipătul mut al poemului te incită, îţi pune sare pe rana personală şi te recunoşti în sintagmă. El, creatorul pe nume Cristi Iordache iese din regula jocului, se vrea şi este autentic.,,Închină-te Domnului Dumnezeului tău/ dar/ bărbate/ bărbate/ nu uita mai apoi/ să cinsteşti cu lacrimi şi buze / pe suflet şi pântec / femeia ,,
...
Legal în faţa legilor oamenilor şi a celor de Sus.
Vulgar, poate şocând doar prin extrapolarea dragostei sale dincolo de ceea ce trupul unui om scapă din ,,poveste,, autorul se autoprovoacă, se îndurerează şi rabdă cu bucurie păcatul aşa cum numai la Emil Cioran am mai întâlnit fenomenul.

...
Cu acuitate sunt aduse în prim plan, sintagme care cântă Femeia, el o face cu gingăşie dar şi cu fermitate , ca un meşter olar care învârte între palmele sale puternice trupul unei amfore în devenire: ,,în tăcere mângâi pielea/ iubitei cu flori / îi simt zborul şi aripile care mă strâng/ mă odihnesc pe pântecul ei zvâcneşte /i-ating coapsele /cu obrazul neras şi buzele(…),,
...
Un poet care nu are vreme de fleacuri, de artificii pentru a schiţa poezia. El scrie din nesecarea izvorului care îl ţine pe verticala Existenţei fără să îi pese prea mult de critica literară (subiectivă). ,,Am îngenuncheat în faţa icoanei/(poza în care mă ţineai la piept cu stânga)/era ziua noastră şi am plecat să petrec./,, Rebel şi încrezător în destin, poetul îşi are clipele sale de taină, momente în
care vine dinaintea Tainei (icoanei)-, un loc unde întrebările nu sunt dublate de umbra minciunii. Lanţul generaţiilor este fragil şi puternic în paginile care urmează, deşi impregnat fiind de cotidianul care nu poate fi scuturat de pe hainele de stradă, îl urmăreşte până la punctul în care cuvintele din Scripturi sunt aşezate lângă altele, de sorginte plebee, -vorbe care nu crezi că şi-ar avea rostul în poezie.
Contrastul creează substanţa.

Am întâlnit pe parcursul lecturii şi o grafie spontană, poeme, sintagme chiar pagini întregi pe care am revenit cu privirea, cu mintea. Le-am recitit pentru că îmi creau o stare de inedit, de punct de pornire a lucrurilor. Cred că tocmai acest joc serios, în care scriitorul şi cititorul stau faţă în faţă, dă farmecul, nota de rezistenţă în timp a creaţiei actuale semnată de Cristi Iordache.
Una peste alta, avem, cred eu, un eşantion de talent nativ care reuşeşte să ,,fabrice,, din detalii comune şi un liant al dialogului cu sine însuşi al autorului,- poeme ce vor transcede Timpul.

MELANIA CUC

montecristo

TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Tihna unde se-ntâlnesc şinele

5 comentarii:

Paginile mele

Totalul afișărilor de pagină