TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''

vineri, 16 octombrie 2009

Sunt fildeş, colţ!



„spunea mama
fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată
apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea
aşa cum ţi se zbate ochiul stâng
privea amorul
mângâieri între zbor şi miresme până au venit durerile facerii

când m-am născut căzuse bruma”


*
Ce colţ de fideş pieptul îmi străpunge!
E hămesit şi dornic de sclipire,
coboară-n valea mea când nu-i ajunge
căldura şi a lumii pâlpâire.

Ce colţ de fildeş pieptul îmi loveşte,
de pândă la răscruce. Ia din mine!
„Eşti doar un colţ, lumina-mi te orbeşte.
Eu sunt mai tânăr, fiară, decât tine!”

Ce colţ amar! „Veninul tău misteric
nu poate, pieptul meu, să îl răpună.
Sunt fildeş, colţ, tu numai întuneric
şi te ucid să mori de moarte bună.

Pun două flori pe lutu-ţi şi, senin,
plec fildeş, colţ, te las nimic. Amin!”



6 comentarii:

  1. Am gasit o pagina cu multa incarcatura emotionala.
    "Al Treilea Dor" va fi cu tine mereu...

    Cu sincera admiratie,
    Luisa Pirvan

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce surpiză plăcută, dragă Luisa!
    Dacă ai blog să-mi dai link.
    Mulţumesc şi te aştept oriunde sunt şi vei dori să laşi un semn.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce caut eu în albul florii?
    lumina-i fructul ei divin
    mă pierd în braţele ninsorii
    sunt fulgul de iubire plin!

    RăspundețiȘtergere
  4. anonimule "care eşti", mulţumesc pentru catren!
    ştiai că pe munţi, zăpada nu se topeşte niciodată?
    pe munţii aceia înalţi de iubire!

    RăspundețiȘtergere
  5. De s-ar topi,
    iubirea mea s-ar frânge
    sublim ar plânge florile de colţ
    de ai putea, urcând,
    ninsoarea ai atinge
    şi n-ai simţi în piept ultimul glonţ!

    RăspundețiȘtergere
  6. Zăpezi

    De s-ar topi zăpezile,
    iubirea mea s-ar frânge
    sublim
    ar plânge florile de colţ
    de ai putea
    urcând
    ninsoarea ai atinge
    şi n-ai simţi în piept ultimul glonţ
    ai prinde-n braţe albul florii
    petalele de timp căzut
    parfumul straniu al durerii
    mocnind
    în vatra serilor pierdut.
    să urci pe munţi
    purtând iubirea noastă în zăpezi
    şi-n fiecare clipă răsucită pe fuior
    nostalgic
    dor pe sure frunţi
    să înrămezi.

    RăspundețiȘtergere