LA TÂRGOVIŞTE FUNCŢIONEAZĂ CEL MAI PUTERNIC CENTRU “EUROPE DIRECT” DIN ROMÂNIA

LA TÂRGOVIŞTE FUNCŢIONEAZĂ CEL MAI PUTERNIC CENTRU “EUROPE DIRECT” DIN ROMÂNIA

Centrul Europe Direct - Bilanţ 2011

„Am fost sprijiniţi de sponsori, de televiziuni, de către cadrele didactice şi mai ales de către primarul Gabriel Boriga şi municipalitate.

Voluntarii sunt responsabili şi au acumulat experienţă, astfel încât am ajuns la momentul în care tinerii pot lucra si în absenţa mea.(Manager proiect- Vlăduţ Andreescu)

Profesor Carmen Vădan, Director al Bibliotecii Judeţene „Ion Heliade Rădulescu” Dâmboviţa:

„Biblioteca judeţeană se transformă pe zi ce trece. Dorinţa noastră, viziunea de a deveni cel mai important centru cultural-educativ pentru comunitate, nu se poate realiza decât împreună. Dumneavoastră, toţi, puteţi fi mesagerii noştri prin colegii şi prietenii care nu sunt încă implicaţi în activităţi de voluntariat şi care nu au acces la acest serviciu al Bibliotecii Judeţene. Nu trebuie să fim modeşti, pentru că se vede clar că punem suflet şi facem lucruri minunate, de aceea ori de câte ori mergem prin ţară trebuie să vă mărturisesc faptul că ne lăudăm cu acţiunile şi voluntarii noştri.”

Manifestarea s-a desfăşurat într-un cadru festiv la care au fost prezenţi reprezentanţii oficiali ai instituţiei, o parte dintre membrii activi ai centrului şi invitaţi - simpatizanţi ai acestei mişcări comunitare. Atât directorul bibliotecii, doamna Carmen Vădan cât şi managerul de proiect, domnul Vlăduţ Andreescu, au prezidat acest eveniment şi au relaxat atmosfera cu un cuvânt de apropiere.
A urmat un moment muzical cu doi elevi de la Şcoala Populară de Artă a Centrului Judeţean de Cultură, clasa de pian a domnişoarei Andreea Andrei. Este vorba despre două tinere talente: Dore Emil Codruţ, 7 ani şi Bârlog Florin, 5 ani, care au adus la Târgovişte în decurs de un an, opt premii naţionale şi internaţionale.
Evenimentul a continuat cu lectura poeziilor Simonei Dogănoiu. Tânăra a păşit cu această ocazie, în mod oficial printre mânuitorii condeiului. Volumul său de debut, intitulat „Despre noi”, a fost oferit celor prezenţi, iar spre satisfacţia acestui colectiv temerar, domnul Vlădut Andreescu a premiat 40 dintre cei mai activi voluntari. Cu domnia sa aveam să mă întâlnesc la început de an şi să aflu aspecte mai puţin cunoscute publicului larg, referitoare la forma şi acţiunile acestui grup.

Centrul Europe Direct – 2012

Domnule Vlăduţ Andreescu, sunteţi managerul de proiect al Centrului Europe Direct şi metodist în cadrul Bibliotecii Judeţene „Ion Heliade Rădulescu” Dâmboviţa. Din punct de vedere statutar, care este poziţia acestui grup cu rădăcini în Uniunea Europeană?

Este un program pe care-l aplică toate ţările Uniunii Europene. Un proiect eligibil ca acesta pe care l-am întocmit noi durează patru ani, cu menţiunea că este necesar să prezentăm câte un proiect viabil pentru fiecare an. Deciziile aparţin Comisiei Europene, Consiliul Judeţean este cofinanţator iar Biblioteca Judeţeană Ion Heliade Rădulescu Dâmboviţa este ordonator secundar.

Care sunt principalele acţiuni ale centrului?

Acţiunile nu sunt limitative, iar unele idei pornesc chiar de la voluntari.

Primul eveniment a fost un spectacol umanitar propus de membrii noştri, care au fost sensibilizaţi de situaţia a opt copii fără posibilităţi materiale. Am fost sprijiniţi de sponsori, de televiziuni, de către cadrele didactice şi mai ales de către primarul Gabriel Boriga şi municipalitate.

Voluntarii sunt responsabili şi au acumulat experienţă, astfel încât am ajuns la momentul în care tinerii pot lucra si în absenţa mea.

Centrul diseminează informaţia şi schimbă totodată informaţia din teritoriu, în speţă, judeţul Dâmboviţa. Este vorba despre tot felul de materiale informative care ne sunt puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană. Un alt rol al centrului constă în rezolvarea unor nevoi ale comunitaţii. Poţi gasi un partener , să zicem în Italia, atunci când solicitantul are nevoie de o slujbă în zona respectivă. Dacă e nevoie de echivalarea unei diplome pentru o anumită ţară, dacă cineva doreşte să meargă la rude sau trebuie să localizeze o instituţie ori o persoană… În fiecare ţară din Uniunea Europeană avem parteneri pe care îi contactăm şi ei încearcă să găsescă soluţii. De multe ori au venit idei din Uniunea Europeana , dupa cum a fost cazul ultimului proiect pornit din Marea Britanie, pe care noi l-am îmbrăţişat şi am ajutat chiar şi celelalte centre din ţară. Incercăm de asemenea, să sprijinim activitatea bibliotecilor prin materiale informative. În judeţ avem 31 de puncte active ale centrului Europe Direct.

La un volum atât de mare de muncă şi ţinând cont de faptul că implicarea este voluntară, presupun că este nevoie şi de un suport material din exteriorul organizaţiei. Ce sprijin aveţi din partea autorităţilor locale?

Da. Noi am încercat să facem educaţie acolo unde nu toată lumea are acces şi am derulat proiecte cu centrul de reeducare minori Găeşti şi penitenciarul Mărgineni. Primăria Municipiului Târgovişte ne-a pus întotdeauna la dispoziţie mijloacele de transport, indiferent de acţiunea şi locul de desfăşurare. Serviciile municipalităţii au intervenit ca şi parteneri când a fost vorba de ridicarea resturilor menajere în acţiunile noastre de ecologizare în zone precum Priseaca şi Mânăstirea Dealu, cu logistică şi tot felul de materiale, (pensule, vopsele, saci menajeri etc.) cazul Parcului Chindia, apoi spaţii, săli şi echipamente de sonorizare pentru spectacolele umanitare. Primarul Gabriel Boriga a răspuns întotdeauna pozitiv şi s-a implicat alături de noi ori de câte ori a fost nevoie.

Acesta este ultimul an al activităţii Centrului Europe Direct conform proiectului iniţiat în 2009?

Nu ştim. Putem aplica din nou pentru o nouă generaţie. Beneficiarul este Biblioteca Judeţeană Ion Heliade Rădulescu Dâmboviţa, iar Centrul Europe Direct este un serviciu adus comunitaţii judeţene. Dacă Europe Direct şi-ar înceta activitatea, toată baza materială va rămâne bibliotecii dâmboviţene. Acesta este ultimul an şi ne vom concentra asupra lui. Vom vedea dacă vom depune un nou proiect.
Avem 239 de membri şi cel mai mare buget dintre cele 30 de centre din ţară, de aceea si volumul de muncă este mai mare, întrucât acţiunile sunt mai multe. În acest moment suntem cel mai puternic centru “Europe Direct” din Romania.

(Ianuarie 2012 - Interviu realizat la Centrul Europe Direct, cu managerul proiectului, domnul Vlăduţ Andreescu)


Cristi Iordache

SINGURA SOLUTIE PROPRIA EVOLUTIE

SINGURA SOLUŢIE - PROPRIA EVOLUŢIE!

Dintre noi se vor distinge viitorii politicieni, aşa cum dintre noi s-au detaşat cei care ne-au reprezentat şi ne reprezintă pe scena politică.
Ei au fost, sunt şi vor fi oglinda fidelă a societăţii civile.



Nu sunt un fatalist, dar atâta vreme cât nu învăţăm, noi ca simpli cetăţeni, să ne asumăm acţiunile, să fim responsabili şi să dăruim din puţinul nostru, nu putem cere celor care ne conduc destinele, să realizeze ceea ce noi înşine nu suntem capabili nici măcar să cârpim.
Este simplu: simetria matematicii elementare!



Comparând egoist, răul cu mai-binele nostru, uităm să raportăm răul personal la mai-răul aproapelui.
Dacă dorim să ne fie bine, trebuie să învăţăm a oferi mai-binele, pentru că totul este circular şi niciodată nu vom culege prosperitate dacă semănăm individualism.

Văd o societate înecată în condiţionări şi opţiuni, arătând cu degetul spre siguranţa din Vancouver şi nivelul de trai din Oslo, repetând la nesfârşit un „dacă” neconcludent, care nu construieşte, ci aşteaptă să primească de undeva.
Spun şi eu la unison cu ei, un „dacă” : dacă nu ne va înmuia nimeni posmagii? Dacă…
Aşadar, "SINGURA SOLUŢIE - PROPRIA EVOLUŢIE!"



@CRISTI IORDACHE

Acolo am iubit etern şi sfânt - În haos

Când m-am trezit eram cu-n frate-lup

în Creta şi îmi spunea că vrea să zboare spre

Afrodita lui, că amuleta de la Diogene e aripă

să-şi facă-n cer o casă. „Ce colţi lucioşi ai frate!

Ţi-e dat să ai şi-o stea, că poţi să muşti

cu ei şi ai muşcat strălucitor în Asinaria

-adu-ţi aminte- din mine şi din zei, dar ştii

că sunt nemuritor şi eu şi-al meu părinte. ”

*

Trei zile (ca-n poveşti) am tăbăcit pământuri.

Cu Pisy-am înotat în Bora-Bora şi am privit laguna,

bat-o vina, până mi-a stins trabucul şi-a plecat,

geloasă pe Euphrosina (tipa de umblă cu Athena

ca nebuna)… spusesem eu, la un pahar de vin

(Chateau Clinet din optzeşnouă) că sunt indrăgostit

lulea şi, i-am jurat pe Sfântul Augustin că plec în Attica

la ea. „Ia bani, să ai de iarbă, o zi-două!”

*

O lume de iubire fără margini, un Dumnezeu

în toate câte sunt: în lei, în anaconde şi în iude!

Nu ştiu ce-s eu! La dracu’, Doamne, spune-mi franc:

în cer mă vrei, sau ars pe rug şi viu? Ce ai făcut cu Nero?

L-ai pus în jilţ, sau suferă în jug, precum

Ioana d’Arc. Îmi număr paşii, simt poteca şi văd

lumina lumii – libertatea! Mayaşii spun că poţi pieri

de foarte bun şi tot aşa, scria mai ieri, Seneca.

Nu-ntreabă nimeni cine este geniu sau nebun,

căci toţi ajung să tacă impecabil, ori să se fâţâie

confuz, cu ţeasta sub lentilele lui Jung. Suntem

eroii din poveste, cu mine-ntâiul mizerabil!

*

Ce vis frumos pe plajă în Dubai cu Lilişor,

nevasta lu’ Gicuţă. E blondă natural şi vai,

ce forme, ce fierbinte! Ca jaru’! Aezii

ar muri de ciudă, că-i bună tipa la oral

(are talent cu caru’!) Când a văzut englezii,

cu iahturi şi maşini de fiţe, mi-a zis: „hai, du-te în Cairo,

că-ţi arde de pipiţe (te-ai dat de gol în vis).

Ai în Egipt vreo două paraşute…mă crezi proastă?

La Cleopatra şi la Nefertiti, du-te!

M-am prins băi cocalare … că-s nevastă! Şi,

după ce mă ard cu John la soare, mă-ntorc,

să ştii, la Gică-al meu şi la copii, la Vânju Mare.”

*

„O, frate-lup, ne este mamă, Eris? Sau cine ştie,

chiar Selena (se spune că era de fapt Arthemis)!

Hai să te pup! Ca între fraţi. Noi suntem fiii lumii-

copii de slugi şi împăraţi. Când tu alegi să vrei

şi eu încerc să pot, vom fi, deopotrivă, şi muritori

şi zei şi prinţi şi cerşetori născuţi din

Dionysos, Iacov şi Avraam. Ne învârtim în cerc

(nu dăm cu pietre-n Zilpa, nici în Bilha),

purtăm acelaşi hram. O, frate-lup, tu vrei doar să exişti!

Mai şti când îmi citeai sub brazi din Kant şi Nietzsche?

Să fim noi oare sfinţi sau antichrişti? Hai, vino să te pup!

Noi suntem tot şi toate şi lumea nu e-ntreagă fără noi.

Curând vom fi părinţi şi poate, copiii noştri, semizei,

eroi…Aici ne despărţim. Tu pleci la Afrodita, iar eu

mă-ntorc cuminte la Athena. Să nu îi spui lui Freud

ce ne e dat să fim, că el … nu crede-n Dumnezeu

şi-n nemurirea firii. Hai frate, să te pup!

O, Doamne, tu eşti miel! Adio-n numele iubirii

şi nu uita că ai un frate-lup!”

„VREAU PE ANTICINEVA, VREAU PE ANTICINEVA!!!”

„VREAU PE ANTICINEVA, VREAU PE ANTICINEVA!!!”

Îmi spunea o colegă de breaslă că dacă sunt artist trebuie să îmi văd de operele mele şi să nu intru pe tărâmul minat al vieţii politice. Eu am o părere antitetică sfatului domniei sale. Este adevărat că nu fac parte din vreun partid, însă nu pot asista tăcut la confuzia societăţii civile şi la acţiunile ei haotice, iar dacă aş fi zdrobit, prefer să ţin capul sus şi să privesc în ochi pe cei care fac asta, decât să mă ascund în cochilie. Deznodământul este acelaşi.
Petrecând foarte mult timp printre concetăţenii mei, printre oamenii care au ieşit în stradă (la comandă sau nu), am observat cu tristeţe că deşi au multe nevoi şi fiecare ştie clar ce-şi doreşte, nimeni din păcate nu deţine o hartă, nu se află pe un drum. Sunt dezorientaţi şi pierduţi precum nişte copii care ar lua de mână primul străin ieşit în cale. E dureros. Mâna care le întinde bomboane îi poate duce la pierzanie. Nu orice „binevoitor” este şi salvator.
Un distins domn jurnalist pentru care am tot respectul, susţinea că nu este pro-PDL. Grupul media pentru care lucrează s-a lepădat la rându-i de sprijinirea guvernării (do tibi ut des!), iar dumnealui afirmă că a votat cu Băsescu, „aşa…antigeoană.” Iată, aşadar că şi intelectualii aleg nu pentru că au un reprezentant, ci tocmai că n-au. Mă-ntreb cu cine votează acum, stimabilul domn … aşa…antibăsescu!
Acelaşi paradox l-am întâlnit şi printre oamenii de rând. Ei vor o schimbare care să le atingă scopul final şi care să deţină soluţia pentru prosperitatea societăţii, însă neavând această alternativă, înmagazinează în subconştient dorinţa de schimbare, iar acesta din urmă acţionează ca un „cal troian” împingându-i la alegerea unui „anticineva”.
Să mă mire, oare dacă DD (cel care „în direct” arăta „senzaţional” în pubela din propriul studio), ar fi unul dintre posibilii „anticineva”? Desigur, că mai degrabă ar învia-o pe Elodia, decât situaţia cu care se confruntă ţara, aşa cum de fapt toate P.R.M.P.S.N.L.C-urile unite nu ar reuşi altceva mai mult decât să înrăutăţească condiţiile, şi-aşa, destul de vitrege în care trăiesc românii.
La momentul de faţă, oricât de rea ar fi fost această guvernare, nu putea face nimeni mai mult, iar dovada constă în faptul că toţi ceilalţi au fost respinşi de electorat după ce şi-au făcut mendrele în conducerea ţării. Să înlocuieşti această structură politică şi implicit, administrativă, cu alta care nu a confirmat în anterioarele guvernări, înseamnă să te pui la zid tu, ca popor. De ce? Marile adevăruri sunt cât se poate de simple şi se află întotdeauna lângă noi: USL, înainte sau după ce se vor fi mâncat între ei (frăţia cu dracu durează doar până treci puntea), va trebui să recupereze „creanţele” pierdute în toţi aceşti ani şi, tare mi-e teamă că sunt la mijloc sume fabuloase, apoi, când balanţa financiară va fi echilibrată, ca orice buni gospodari vor purcede la ceva profit, pentru că foamea-i mare şi vreme lungă a cam suflat vântul prin buzunarele lor.
Un alt aspect care mi-a atras atenţia şi ar fi bine să-l vadă concetăţenii mei, este înverşunarea formaţiunilor politice în a prelua puterea călcând şi lăsându-se călcaţi pe convingerile ideologice. Ce pot face două grupări total incompatibile aflate la poluri opuse şi care acum încearcă o simbioză care va naşte catastrofe şi mutanţi? Cum ar arăta Terra dacă cei doi poli s-ar uni? Este simplu: nu ar mai fi!
Cred cu tărie că trebuie lăsat guvernul să-şi termine mandatul şi mai cred că dacă or fi băgat niscaiva bani în buzunar (zic şi eu ca tot românu’), au băgat destui până acum şi e rândul să-şi bage minţile-n cap, pentru că oamenii sunt la pragul de sus al răbdării, iar ei au văzut cât se poate de limpede starea naţiunii. Nu există alternativă (afirm cu certitudine), întrucât P.R.M.P.S.N.L.C-urile sunt lihnite şi va „rade” tot! Nu vrea nimeni situaţia Greciei, a Italiei, sau a Portugaliei, ca să nu mai spun de ţările lumii a treia.
Nu uit adevărul jurnalistului şi sintagma lui neaoş-românească: "am votat cu Băsescu, aşa … antigeoană"!
Concluzia este că noi nu putem vota pe nimeni ... poate doar … pe anticineva!
Memorabil şi, un adevăr cât se poate de trist pentru viitorul celor din stradă, care încă îşi fac iluzii.
Fiţi realişti oameni buni, nu există nici măcar soluţii tehnocrate, pentru că ne supunem unor măsuri impuse de către Uniunea Europeană tuturor statelor membre, de la care nu se poate abate nimeni. Nici de ieşit din Uniune nu se mai iese, ştiu eu de ce...
Lăsaţi-i pe-ăştia care sunt, să lucreze pentru voi, căci o va face! Şi o va face mai bine decât oricare „anticineva” rătăcit prin Palatul Victoriei, pe la Cotroceni sau aiurea.
Acum, vorba distinsei colege scriitoare, mă voi întoarce să mai adaug un fragment la romanul "TEHNICI DE SUPER-VIEŢUIRE". A dracu' coincidenţă!
Vă ofer această însemnare, pentru că (cei care mă cunosc ştiu asta) mă interesează lumea în care trăiesc.

@CRISTI IORDACHE

Dacă ai cu ce să construieşti, demolează!

Dacă ai cu ce să construieşti, demolează!

Mă gândesc la marele nostru povestitor, Ion Creangă şi observ cât de bine se regăsesc astăzi, scrierile lui în societatea noastră.

Iată că românii, ca o familie mare, ştiu ca nimeni alţii ce trebuie făcut când scârţâie uşa casei.

Iau ce găsesc prin preajmă; ciocane, topoare, răngi şi se întrec în spart, demontat şi demolat. Apoi -oameni dibaci din fire şi cu braţe vânjoase- caută să pună caramidă peste cărămidă, resturi din ce-au lăsat în urmă tot ei -viteji pui de daci- o ţiglă-două, un ochi mic de fereastră, ba chiar le-ajunge, din grămezile de moloz, să încropească o jumătate din uşa veche şi al dracu’ de zgomotoasă.

Acum însă, că tot trecurăm de 89, că am devenit o familie mai mare, europeană şi, dacă bravii bărbaţi ai neamului nostru vor fi citit între timp „Prostia omenescă”, ştiu cu siguranţă, că la primul scârţâit de vor lua în palmele bătătorite, răngi şi topoare pentru a purcede la demolat, atunci e musai nevoie mare, să aibă niscai chirpici de bordei nou, că de nu, vor rămâne în pom şi tăind crăci, ferească Domnu’, să fie taman alea de sub picioare.

Deştept foc, Nică a lui Apetrei!

Nu dărâmaţi casa în toiul iernii şi fără materiale pentru alta nouă.

Ungeţi, oameni buni, balamalele!

Apoi citiţi pruncilor voştri poveşti la gura sobei.

@ CRISTI IORDACHE

Aseară la Teatrul Dramatic Tony Bulandra din Târgovişte, “crizele” au început încă din foaier

Aseară la Teatrul Dramatic Tony Bulandra din Târgovişte, “crizele” au început încă din foaier

Piesa “Crize … sau încă o poveste de dragoste” de Mihai Ignat în regia lui Mihai Vântu, a fost pregătită tehnic şi scenic pentru Sala Studio a Teatrului Dramatic Tony Bulandra. Aseară, de la ora 19, o parte din publicul care se aştepta să-i vadă pe Mircea Silaghi, Cosmina Lirca si Ilie Ghergu, au fost nevoiţi să amâne în acest debut de an “o poveste de dragoste”, însă nu şi “crizele”.

La 18 30 casa era deja închisă şi lumea continua să vină, astfel că în ultimele minute s-au pus în vânzare şi locurile rezervate.

Nu era suficient şi, cum românul este om nu doar cu scaun la cap, personalul teatrului a început să adune de prin încăperi scaune cu spătar şi fără, scaune de vară şi iarnă, scaune cu maxim patru picioare, aşa încât a reuşit să mărească numărul spectatorilor şi să micşoreze cantitatea de oxigen din sală. Ba chiar asistam nostalgic la povestea fierbinte de amor universal, care se creiona înainte de stigerea luminilor…gigi o ţinea în braţe pe mimi, niki pe viki, mimi îi respira în ureche lui niki, lili lui viki, gigi mutase piciorul drept pe scaunul 8 şi completa microfusta lui pisy…

Atenţie se sting lămpile!!

O seară fierbinte cu crize şi poveşti de dragoste, afară, în sală şi pe scenă.

Şi cine spune că târgoviştenii nu iubesc teatrul?

Peste treizeci de persoane care au făcut cale-ntoarsă, plecând numai cu “crizele”, vor veni data viitoare să ia şi povestea de iubire. Maxim!

p.s. în seara asta facem sport extrem - Bungee Jumping de la ora 19…