Dedat mi-e leşul, nemuririi

Cristi Iordache - Dedat mi-e lesul, nemuririi

Asculta mai multe audio ambientala


Dedat mi-e leşul, nemuririi


E putredă sub mine duşumeaua
şi-n gemene pâraie cad chirpicii,
umbriţi de şobolani. Azi cucuveaua
ascute dinţii scârbelor şi fricii.

Mă zbat să scap din sutele de gheare
prin poarta raiului, spre valea verde,
târându-mă, când altă târâtoare,
un sânge rece şerpuind, mă vede.

Sunt tatuat călduţ, de-un roşu dulce,
cuneiform pe trup, un Crez se scurge,
felina îşi arată colţii-n cruce,
de parcă crucea mea nu mi-ar ajunge

şi mă ridic să fug de prădătoare.
Din patru zări mi-a mai rămas apusul,
n-am suflu, mă-ngustez, în faţă-mi sare
gorila şi mi-apune neajunsul.

Planează vulturi, stau coioţi la pândă,
am întinat grădina Ghetsimani
cu leşu-ntre măslini, pe iarba crudă:
- Smulgeţi-mă, muşcaţi, fiinţe stranii!



Cristi Iordache - Tehnici de (ne)rezistenţă