Am auzit aripile ochilor tăi, din adânc.
Pescăruşii, valurile şi pleoapele
mă izbeau de ţărmul abrupt,
ca viaţa.
Se zbăteau, verzi.
Am auzit foşnetul ochilor tăi, din munţi.
Brazii, iarba şi pleoapele
dansau a dor
de viaţă.
Se zbăteau, gri.
În trei degete îmi ţineam inima, pe stâncă
şi am auzit clipitul ochilor tăi,
precum pulsul meu dintre
cer şi pământ.
Nu ştiu dacă am plecat mai departe spre albastrul cerului,
nici dacă m-am zdrobit de verdele brazilor.
Talpa mea era gri
ca piatra
şi vântul
şi viaţa
şi ochii tăi,
când nu sunt albaştri sau verzi.
http://www.trilulilu.ro/burlangeorgian/c279ad95be7f9d
RăspundețiȘtergereşi dincolo de ploaie
te voi aştepta
în gând printre lacrimi şi plângeri
neştiind dacă îngeri
vor cânta a iubire
şi dincolo de ploaie ochii mei
vor odihni sub timpuri imprecise
cu-accent de ierni
ori veri aprinse
când macii strigă a nesomn
în cub de m-aş închide
în unghiuri să respir
tot n-aş putea ascunde
iubirea mea
un elixir în care să hrăneşti
oftatul tău
şi să mi-l dăruieşti cândva...
Îţi mulţumesc pentru versuri, Ana!
RăspundețiȘtergereImediat ce timpul îmi va permite, voi asculta şi melodia.
Să ai parte de bucurii şi pace!