montecristo: erogen

Se afișează postările cu eticheta erogen. Afișați toate postările

marți, 7 ianuarie 2014

Dezlegator

Dacă aş găsi câte ceva din toate, le-aş înşira pe un fir. Dacă aş găsi doar cuvinte, alea le-aş lăsa poeţilor.
Eu m-aş duce fără nimic şi i-aş da un capăt din bluza mea zdrenţuită

s-o deşire şoptit.

Dacă m-aş trezi gol,
abia atunci am găsit-o pe ea, cea mai frumoasă poezie de dragoste,
la pieptul meu dezlegat,

dormind-ghem.

C.I. – EROGENESTETIK

joi, 4 aprilie 2013

Preludiu - EROGENESTETIK@

Preludiu

“Nu ne-am născut bătrâni

pentru că n-am fi învăţat

nimic despre joacă.”

“Îmi iei buzele în pas de dans

pe oda sânilor tăi

şi ca un preludiu,

îmi faci piruete-n colţul gurii.”

"Când te vei apleca
să-ţi ating coapsele
se va vărsa peste noi
toată joaca nestingherită a lumii."

E R O G E N E S T E T I K @

marți, 9 august 2011

izgoniţi din iad - captivi în libertate

porumbei rude cuminţi

marţi 9

se-aşează pe aceeaşi aripă murdară

văzută din albul imaculat de luni

dacă cerul ar fi negru

lumina rudelor smintite ar tăia respiraţia ochilor

zborul s-ar opri

marţi 9

culorile s-au inventat pentru joia de după miercuri

aşa curg râurile

fără habar de-s munţi sau ochi-izvoare

dacă azi este ieri

nu vei citi niciodată despre avalul întors la gura de vărsare

niciodată

sâmbătă, 28 mai 2011

maria şi tasta end sau cum se-mpuşcă florile

tasta end

o floare de aquama...marin

ma

maria n-are tonner s-o imprime şi-aşteaptă soarele în van

ce peşti apatici şi ce curent marin îi zvântă ce

vie

viermi în subteran spălaţi de

lu

lut şi apă sfântă

ma

maria n-are high fidelity să treacă dincolo de nori

şi stă pe backspace cu arătătorul

se scurg culori din flori şi fluturi iar zborul seacă ochii

ma

mari de vulturi când creste pier de prea-înalte

cu flori de apă şi de stâncă

ma

maria dă un search la ieri apoi adună

lu

lumea toată-n lista ideală şi dă send

din flori de mină şi de ochi mai muşcă un praf cu iz de

soa

soarte când cineva apasă tasta end

ma

ma

maria

maaa...

şi florile se-mpuşcă, nu-i aşa?

din volumul bilingv în curs de apariţie "E R O G E N E S T E T I C A"

Tehnici de (ne)rezistenţă

Tehnici de (ne)rezistenţă sau ... Lumea, ca o carte bună

"...Ingenuu pe alocuri dar şi gata să-şi dea foc cămăşii de sacrificiu, până la a se prinde într-o egalitate creativă cu Dumnezeu Însuşi, versurile atrag, se cer a fi citite, chiar dacă tu, cititorule, simţi că te aşteaptă capcana pe care, păcătoşi cei mai multi dintre noi, o numim blasfemie. Ţipătul mut al poemului te incită, îţi pune sare pe rana personală şi te recunoşti în sintagmă. El, creatorul pe nume Cristi Iordache iese din regula jocului, se vrea şi este autentic.,,Închină-te Domnului Dumnezeului tău/ dar/ bărbate/ bărbate/ nu uita mai apoi/ să cinsteşti cu lacrimi şi buze / pe suflet şi pântec / femeia ,,
...
Legal în faţa legilor oamenilor şi a celor de Sus.
Vulgar, poate şocând doar prin extrapolarea dragostei sale dincolo de ceea ce trupul unui om scapă din ,,poveste,, autorul se autoprovoacă, se îndurerează şi rabdă cu bucurie păcatul aşa cum numai la Emil Cioran am mai întâlnit fenomenul.

...
Cu acuitate sunt aduse în prim plan, sintagme care cântă Femeia, el o face cu gingăşie dar şi cu fermitate , ca un meşter olar care învârte între palmele sale puternice trupul unei amfore în devenire: ,,în tăcere mângâi pielea/ iubitei cu flori / îi simt zborul şi aripile care mă strâng/ mă odihnesc pe pântecul ei zvâcneşte /i-ating coapsele /cu obrazul neras şi buzele(…),,
...
Un poet care nu are vreme de fleacuri, de artificii pentru a schiţa poezia. El scrie din nesecarea izvorului care îl ţine pe verticala Existenţei fără să îi pese prea mult de critica literară (subiectivă). ,,Am îngenuncheat în faţa icoanei/(poza în care mă ţineai la piept cu stânga)/era ziua noastră şi am plecat să petrec./,, Rebel şi încrezător în destin, poetul îşi are clipele sale de taină, momente în
care vine dinaintea Tainei (icoanei)-, un loc unde întrebările nu sunt dublate de umbra minciunii. Lanţul generaţiilor este fragil şi puternic în paginile care urmează, deşi impregnat fiind de cotidianul care nu poate fi scuturat de pe hainele de stradă, îl urmăreşte până la punctul în care cuvintele din Scripturi sunt aşezate lângă altele, de sorginte plebee, -vorbe care nu crezi că şi-ar avea rostul în poezie.
Contrastul creează substanţa.

Am întâlnit pe parcursul lecturii şi o grafie spontană, poeme, sintagme chiar pagini întregi pe care am revenit cu privirea, cu mintea. Le-am recitit pentru că îmi creau o stare de inedit, de punct de pornire a lucrurilor. Cred că tocmai acest joc serios, în care scriitorul şi cititorul stau faţă în faţă, dă farmecul, nota de rezistenţă în timp a creaţiei actuale semnată de Cristi Iordache.
Una peste alta, avem, cred eu, un eşantion de talent nativ care reuşeşte să ,,fabrice,, din detalii comune şi un liant al dialogului cu sine însuşi al autorului,- poeme ce vor transcede Timpul.

MELANIA CUC

montecristo

TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE