şi cum alunecă pe albii apa vie!
"Stii, stii, imi place să-ţi sarut
burtica de parc-aici s-ar strânge
roua, dimineaţa." Tăceai. Te încălzea
lumina-mi, iar mie
nu-mi păsa de sete, că de-aia'm zis:
"ce ai, mi-ajunge
să beau pe saturate
din pantecu-ti ca dintr-un lac".
Apoi te-am închinat pe întrecoapse,
cu dreapta în descântec de deochi.
"Tu cine eşti? m-ai întrebat.
"Un trecător. Un trecător cu leac",
Te ghemuisei mică,-n colţul gurii,
iar ochii te udaseră pe ochi.
EOGENNESTETIK - C.I.