Mintea inimii alearga

Mintea inimii alearga

Orice miscare as face, mereu ajung in acelasi loc, pentru ca totul este circular. De cate ori plec, arunc pe drum ceea ce nu-mi este de folos iar bagajul meu devine mai usor.
Cand am o migrena ocolesc masa, o data sau de doua ori.
Cand sunt mahnit fac o tura de lac in parcul orasului.
Cand am nevoie de mine fac un rond de noapte si ma regasesc un eu suficient de bun.
Am testat si de cate ori am pornit drept in dreapta, intotdeauna am ajuns in partea mea stanga. Locul ramane acelasi, insa punctul se schimba!!! 

Noi avem puterea de a transforma si a ne transforma prin simpla miscare de rotatie. O masa. o noapte un lac, un munte, o zi, un an, pamantul intreg sau poate doar o ora, poate doar un minut, este suficient sa aruncam din bagaj ceea ce nu ne este de folos noua si celorlalti. Ne vom intoarce in punctul de langa punct, mult mai usori, mai puri, cu starile, sentimentele si calitatile primare, cele ale Facerii noastre. 

Alerg. Eu cand alerg ma-ntorc tot eu, dar altul.
In acelasi loc, insa in alt punct. Balansul intre adanc si inalt este mereu intoarcerea in zona de echilibru, in punctul optim.
"Optim" are grad de comparatie? Da. "Optimul" de azi este mai bun decat cel anterior si ma pot opri aici! Nu am sa spun niciodata: cel de maine va fi superior fiindca l-as nega pe cel prezent, mi-as nega propriile actiuni, mi-as tulbura eul. L-as misca din zona de echilibru. 

Sa facem miscare, sa alergam de cate ori avem nevoie. Fara sa ne impunem. Pur si simplu sa fugim brusc spre dreapta, un minut, o zi, o masa, un munte si sa ne intoarcem in acelasi loc, dar altii, pentru ca punctul optim este mai pur cu fiecare scuturare de praf.
Totul este circular, pamantul este rotund, insa fiecare rotire arunca balastul ca o centrifuga. 

De cate ori plec in dreapta, ma intorc in stanga mea! Tot eu, dar, in mod logic, altfel! In acelasi loc, dar in alt punct.
 

@ Cristi Iordache.