De secetă, pâmântul, îşi înghiţise munţii

am vrut pentru tine să plouă,
mă căţăram pe ape...
-ai grijă, strigai,
când eu curgeam înalt, pe ploi
ce se spărgeau în mii de pietre. 

şi le priveam. 

şi le priveam
cum şiroiau în părul tău.
din gene îţi cădeau nisipuri
peste sărut.
-să nu răceşti, ţi-am zis,
de-atâtea stânci. 

dar trebuia să plouă peste noi
cu munţi, ca să vedem ce mare-i cerul,
apoi s-adormi ca un copil cu aripi.
şi te priveam cum zbori. 

şi te priveam

din gura-nchisă a pământului

prea însetat,

prea însetat de aripile-mi grele de prin ploi.