- Mi-e noaptea lumină
Asculta mai multe audio ambientala
Mi-e noaptea lumină
Eşti dama de ghindă
cu pântec de jar,
cu rouă pe gene
şi sâni tremurând.
În sobă un lemn
găunos de stejar,
trosneşte „cu moartea
pre moarte călcând”.
Aş plânge cenuşa,
dar flăcări mai sunt,
mi-e noaptea lumină
ce-apune în zori,
închide-mă-n tine
(pământul mi-e ciunt)
şi fi-vom, femeie,
doi nemuritori.
Clădeşte-te-n pieptu-mi
de coapsele-ţi torc,
vânează, felino,
scântei de amor
când buzele-mi sclave
pe pântec iau foc.
Eşti dama de ghindă-
îţi sunt slujitor.
Te pierde în mine
şi uită de cer.
E noapte, stăpâno,
scăparăm de zi,
durerea e moartă,
pământul stingher,
să naştem o lume
şi-apoi ne-om trezi,
cu lacrimi şi buze
s-o luăm de la cap
atât cât ne-ajută
stejarul arzând
şi cât alte cioturi
în sobă încap.
Cenuşă ni-i moartea,
„pre moarte călcând”.
"închide-mă-n tine
RăspundețiȘtergere(pământul mi-e ciunt)
şi fi-vom, femeie,
doi nemuritori."
Superb!!
****
În noaptea cu focuri
RăspundețiȘtergerelumina-mi s-a stins
ce rost mai au jocuri
când cerul mi-e nins,
când sufletu-mi arde,
iar tu nu mă ştii,
când coapsa mă doare
iar nurii-s hârtii?
Privesc spre copacul
din care m-am smuls,
un vânt dă atacul,
i-ascult un impuls
sunt aşchie-n umbră
de zi fumegând,
mi-i moartea lugubră,
mă spulberă-un gând.
În tine m-aş pierde
de nu m-ai uita,
în zgomotul verde
din inima ta -
stejar cu armură
clădită-n furtuni,
mi-i cântul arsură
şi ochii cărbuni.
Mi-i lacrima noapte
când încă m-atingi,
se scutură şoapte
în cântul ce-l stingi;
iubirea-i născută
să moară-n durut,
femeia-i făcută
să fie doar crut.
Arcuşu-i de-ar plânge,
chiar vântul ar sta
în jocul ce stinge
fărâma de stea,
dar crengile strigă
în glas de furtuni,
se rupe-o verigă
suntem doar…nebuni.
vă mulţumesc frumos!
RăspundețiȘtergere