Mi-e noaptea lumină

- Mi-e noaptea lumină

Asculta mai multe audio ambientala



Mi-e noaptea lumină


Eşti dama de ghindă

cu pântec de jar,

cu rouă pe gene

şi sâni tremurând.

În sobă un lemn

găunos de stejar,

trosneşte „cu moartea

pre moarte călcând”.



Aş plânge cenuşa,

dar flăcări mai sunt,

mi-e noaptea lumină

ce-apune în zori,

închide-mă-n tine

(pământul mi-e ciunt)

şi fi-vom, femeie,

doi nemuritori.



Clădeşte-te-n pieptu-mi

de coapsele-ţi torc,

vânează, felino,

scântei de amor

când buzele-mi sclave

pe pântec iau foc.

Eşti dama de ghindă-

îţi sunt slujitor.



Te pierde în mine

şi uită de cer.

E noapte, stăpâno,

scăparăm de zi,

durerea e moartă,

pământul stingher,

să naştem o lume

şi-apoi ne-om trezi,



cu lacrimi şi buze

s-o luăm de la cap

atât cât ne-ajută

stejarul arzând

şi cât alte cioturi

în sobă încap.

Cenuşă ni-i moartea,

„pre moarte călcând”.