Man’s woman or first day

Femeia omului sau ziua-ntâi


mi-e silă
de bec şi de roată, la dracu cu măru’, cu şerpii care încă mă poartă.
mi-e silă
că-ntr-o zi
se va muşca din mizeria asta a mea şi oamenii mă vor surzi…dar

când îmi dai o palmă
prin fereastră - scânteie cât un mormânt
de copil - parcă mă-njuri de mama şi nimeni nu se ia de o mamă,
nici de fiicele ei, nici de tine, femeie!

ti-am spus azi că te iubesc de cate ori ucizi ceva în mine, la fel de mult
ca atunci când îmi naşti lumii un prunc?

aşa cum l-ai născut pe tata despre care nu ştiu nimic
şi pe dumnezeu
despre care credeam că e tata când eram mic.

şi ducă-se toate gândurile, apocalipsa facă ce-o vrea.
mi-e silă
de istoria lumii, de mâinile care i-au dat de mâncare,
mi-e silă că scriu şi mi-aş bătea
un cui în tâmplă să m-aud pe-nfundate.

la dracu cu toate problemele lumii a treia şi-ntârzierile indicativului-prezent.
mi-e silă
de evanghelia după einstein, de sms-urile siropoase, de grădinile suspendate
de jung şi de freud… dar

când se varsă ceva mai mult decât un soare,
m-adun din cioburi de fereastră,
să vadă omul Naşterea şi ziua cea dintâi.
în timp ce iadul nu a fost dar moare,
eu fac amor sub cerul lui,
şi mă închin pe sânii tăi, femeie,
tu veşnic renegată dumnezee!





Man’s woman or first day


I am sick of
the bulb and the wheel, damn it with apple, with snakes which still carry me.
I am sick of
that in one day
one will bite of this mine misery and people will deaf me...but

when you slap me in the face
through the window - spark
as a child’s grave – looks like you swear my mother and no one take by a mother,
nor her daughters, neither you, woman!

Did I tell you today that I love you every time you kill something in me, as much as
that time when you born for me and for the world a baby?
as you were born my father which I know nothing about
and God
about I thought he was my Father when I was little.

and all the thoughts go on, do the apocalypse what it wants.
I am sick of world history, the hands that gave it food,
I am sick that I am writing and I would drive
a nail into my temple to hear myself on stifled.

damn it with all the problems of the third world and the present-indicative’s delays.
I am sick of the Einstein’s gospel , of mawkish sms, of hanging gardens,
by Jung and Freud ... but

when is flowing little more than a sun,
I gathering myself from the window‘s shivers
the man to see the Birth and the first day.
While hell never exist but is dying,
I do love under his heaven
and I cross myself to your breasts, woman,
you always renegade Goddess!


translated by Petruta Serban