„Dumnezeu nu joacă zaruri” - marea şi dubla

„Dumnezeu nu joacă zaruri” - marea şi dubla

De câte ori vreau să-mi fac ordine în gânduri merg într-unul dintre parcurile oraşului şi încerc un exerciţiu meditativ. De astă dată am ales o bancă pe care mă aşez comod pentru relaxare. Nu am noroc, întrucât lângă mine se vorbeşte şi se bea, dar mi-e atât de lene încât nu mă mişc nici mort.

 „Îl știi măh pe Gheorghe Ana? Unu-unu , poartă-n casă!”

„Da bre, îl știu, e om de ispravă. Scoate punga aia de sub masă. Linie!”

„Cică el cu Victor Sanda şi cu Florin Popescu s-au întâlnit să pună la cale nește șmecherii. Da’ eu cred că le era doar foame, bre… Ce noi nu mâncăm? Dacă tu mi-ai luat linia, eu nu-ți mai dau o gură de țuică? E logic, măh?  Pune-i dopu’ să nu se verse!”

„Trei-doi, fugi că te fac marț! Oameni ca lumea toți, zău! Şi ei şi Leo Badea, ce zici nea Titi?”

În timp ce mă bucur de căldura pe sfârşite şi apusul iminent al soarelui, zdrăngănitul zarurilor de-alături şi gălăgia de gaşcă mă fac să remarc o trezire la viaţă, să văd o lume pestriţă şi să o analizez în toată goliciunea ei, care în cele din urmă este una pură şi frumoasă, aşa cum a lăsat-o Dumnezeu. Mi-aprind o ţigară şi din când în când mai agăţ câte-o captură foto.

„Era unul pe la Zotic pân partid (ăsta cu țuica), producătoru măh, nu partidu’ … Florin Ristache, care cică vrea să candideze la primăria orașului. O da și el ceva la alegeri, că zic și eu… are fabrică, deci are marfă!”

„Neşte domni toţi, oameni de valoare bă, eu îi respect că este deştepţi. Nu bă, ăla s-a pierdut pe traseu, îţi spui io! Poate Cătălin Olteanu!”

”Vezi că vine Gelu. Îi zici că jucăm trei din cinci. Să-l trimiți mata să mai ia una pe caiet că ne dă ăștia mai târziu ceva marafeți dacă tot stăm în frig. Cinci cu doi, şapte, pică pe tine, na!”

„Mie are să-mi dea pe trei zile plus banii pe un fluier.  Auzi, frate, s-a schimbat ceva? Tot aia strigăm, nu?”

„Hai las-o dreacu de politică. Joc cu albu’. Dau cu zaru’. Marea și dubla. A propos, îl sti pe Albu, … ăsta n-a mâncat ciorbă… Cică a anunțat candidatura Gabriel Grozavu! Acu’ avem sigur pe Grozavu. Scoate punga aia să mai luăm un gât. Ce om liniştit, Grozavu!”

”Da, liniştit… prea liniştit…Partidă! Intră Gelule! Ai luat mă? I-ai spus că plătește ăl bătrân, da? Așa! Stai frate că fac poartă-n stânga. Hai s-o dăm repede că mergem la treabă! E șase. Bă, ce s-a mărit ziua! Ai luat pancarta? Patru-unu. Dă-i!”

„Nea Titi, din toți ăștia pe cine votezi, bre? Dă-i Mitică! Și hai să scoatem aeru’ din ea că o tăiem acuș pe platou!”

„Bă, noi ne facem datoria, că de-aia suntem aici, da’ la vot frate, am și io neamuri, am copii, ăștia cică nu-l bate nimeni pe Boriga.”

„Păi n-am nicio nevoie bă Gelule, da n-a făcut si nu poa să facă nimeni ce face ăsta pentru oraş. Şase-şase. Pfff, marţ tehnic! Mai e un rând de fiecare. Na, Mitică!”

Nu este chip de meditaţie, însă câştig fără să vreau din comentariile caragialeşti ale grupului de lângă mine. Oamenii aştia chiar trăiesc dezinteresaţi, aş fi putut constata, dacă în final, chiar şi sub aburii lui Bachus, nu m-ar fi făcut să-nţeleg că sporovăiala şi diversiunea pentru un ban în plus, amândouă fac parte dintr-un joc, la fel ca cel de table, iar dincolo de toate acestea, servesc interesul familiei lor şi implicit, al comunităţii. Un joc. Atât.

„Cine are una nu are niciuna, cine are trei abia are una! Ha-ha! Ai furat-o, bă!”

„Gelule, tu „Jos Guvernu”, Mitică, tu „Libertate”. Hooo, mai lasă-mi şi mie! Aşa, să-mi încălzesc corzili vocale. Mda! Nea Titi, mata te adaptezi din mers. Ca la table! Să ai variante de rezervă, că nu şti cine plăteşte şi ne prinde pe picior greşit!”

Se aud din ce în ce mai încet, semn că se îndepărtează. Aş vrea să scriu despre asta. Poate chiar o voi face. Natura mea, cu parc şi turle, politică şi zaruri… Colţul meu din această seară are un corespondent universal. Îmi dau seama că asta-i lumea în care trăiesc şi pe care o accept. Suntem un întreg. Şi totuşi, Einstein spunea că „Dumnezeu nu joacă zaruri”. Adevărat! Nimic nu este întâmplător. Oamenii sunt jucători până când ajung să nu poată recupera niciodată pierderea. Este elementar şi face parte din condiţia umană. Cu sau fără zaruri!

„Bă, nu arunca punga! Bem şi noi o ţuică după program, ca tot omu’!”

@Cristi Iordache

Primarul Gabriel Boriga premiaza voluntarii (Municipiul Targoviste – evolutio sine qua non)

                                              Primarul Gabriel Boriga premiaza voluntarii

(Municipiul Targoviste – evolutio sine qua non)

„Nu de puţine ori cei tineri vor să fie exemple pentru cei mai în vârstă. După cum ştiţi există o vorbă: „cine n-are bătrâni să-şi cumpere”, ceea ce este foarte adevărat, dar mai există şi o altă realitate pe care trebuie s-o recunoaştem; tinerii sunt întotdeauna dispuşi să facă lucruri pe care cei mai în vârstă nu mai vor sau nu mai pot să le facă şi aceşti tineri au dat dovadă că răspund pozitiv fără să ceară absolut nimic în schimb.” (Gabriel Boriga)

După trei săptămâni de înfruntat gerul, voluntarii târgovişteni au fost premiaţi de către primarul Gabriel Boriga. Tinerii au sprijinit cetăţenii oraşului, oferindu-le acestora ceai cald timp de zece ore pe zi, la cele opt corturi amplasate strategic în diverse zone din localitate.

Festivitatea a avut loc în Sala Florentină a Primăriei Municipiului Târgovişte.

Consiliul Judeţean, Crucea Roşie, Direcţia de Asistenţa Socială şi Primăria Municipiului Târgovişte, au avut reprezentanţi la acest eveniment, fiind organisme implicate direct în coordonarea voluntarilor şi asigurarea bazei logistice.

Primarul Gabriel Boriga declara în cadrul manifestării de ieri:

„(…)Aceşti tineri, timp de trei săptămâni au stat în ger de până la minus 20 de grade pentru a oferi ceai cald celor care aveau nevoie de acesta. Au demonstrat că a fi voluntar înseamnă a salva un seamăn! (…)Ţări precum Canada, Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, au peste 25 % acţiuni de voluntariat. Nici nu ştiţi câtă energie au aceşti tineri şi cu câtă plăcere şi convingere realizează aceste acţiuni. Sunt un exemplu de urmat pentru cei care deşi în putere, nu fac nici măcar pe jumătate din câte au reuşit ei. Pentru asta îi felicit şi ofer fiecăruia câte o diplomă ca recunoaştere a efortului şi tuturor greutăţilor pe care le-au înfruntat în această perioadă. (…)

Nu de puţine ori cei tineri vor să fie exemple pentru cei mai în vârstă. După cum ştiţi există o vorbă: „cine n-are bătrâni să-şi cumpere”, ceea ce este foarte adevărat, dar mai există şi o altă realitate pe care trebuie s-o recunoaştem; tinerii sunt întotdeauna dispuşi să facă lucruri pe care cei mai în vârstă nu mai vor sau nu mai pot să le facă şi aceşti tineri au dat dovadă că răspund pozitiv fără să ceară absolut nimic în schimb. Asta înseamnă voluntariatul şi eu vă asigur că acesta poate ajuta o societate mai mult decât toţi banii din lume. ” 

De vorbă cu Laura Neacşu, unul dintre voluntari:

(…)

C.I. Există un motiv temeinic pentru care ai ales să te implici necondiţionat în această acţiune?

L.N. Pentru mine este o experienţă, o oportunitate şi mă atrage să ajut oamenii. Este vorba despre puterea de dinăuntru, aceea de a simţi că vrei să oferi, să-i ajuţi pe cei care au nevoie, nu trebuie să vrei ceva în schimb.

C.I. Dar am văzut tineri puternici, îi întâlnesc pe stradă şi sunt „strong, super, profi”, la fel de puternici şi totuşi dezinteresaţi faţă de comunitate.

L.N.  Puterea lor este una superficială, aparentă, pe când ceea ce vine din suflet este total şi nu oricine este capabil să conştientizeze şi să vrea să ajute, să se implice fără a cere.

C.I. Nu ti se pare că ceea ce faceţi este ca o întoarcere la valorile primare, esentiale?

L.R. Da, adevărat, celor ca mine cred că li se pare că ceva nu este în regulă cu societatea de azi şi atunci încearcă să schimbe ceva în bine, judecând cu sufletul, ca şi cum ar fi simţit că a pierdut ceva şi este nevoie să-l găsească, să-l aducă înapoi(…)

Am asistat la un exerciţiu de solidaritate, de acceptare, la o ecuatie din matematica elementara, cu tranzitivitatea dintre generatii si aportul social,  avand ca rezultat egalitatea dintre toate segmentele spre beneficiul comunitatii. Primar si conducatori de institutii, tineri voluntari si, de asemenea, o intreaga societate beneficiara a acestui flux circular, deloc greu, in care toata lumea primeste fara sa ceara.

Forta acestui exemplu al actelor de pionierat umanitar este calea spre evolutia sanatoasa si prosperitatea societatii civile.

@Cristi Iordache

Targoviste iese de sub nameti

In timp ce multe zone din tara sunt ingropate sub nameti de zapada, administratia publica locala a Municipiului Targoviste incheie actiunea de deszapezire pe principalele artere ale orasului. 

Daca cineva isi inchipuie ca am fost ocoliti de precipitatiile abundente si stratul considerabil de zapada, se afla intr-o eroare totala. Aici, numai interventiile agresive in sensul bun al cuvantului, desfasurarea de forte prin angajatii municipalitatii, in speta, ECO-SAL si deopotriva, de la cetateni si pana la primarul Gabriel Boriga, toti au pus mana pe lopeti si, acolo unde a fost necesar, nu au asteptat ajutor din exterior.
Cazuri negative, razlete, ca in orice comunitate, au aparut si printre noi. O serie de probleme cum ar fi cele cu gaigarele (gurile de scurgere) locuri pe care trebuia sa le identifice un alt departament si, datorita carora este posibil sa se formeze portiuni usor inundabile, alte probleme, de asemenea, cu proprietarii care nu au reusit, ori mai grav, nu au dorit sa-si elibereze zonele care faceau parte din atributiile lor. Cateva spatii neocupate si altele in renovare, cum este cazul supermarketului Penny, acolo unde zapada troieneste in contrinuare, sunt exemple de "asa nu!".
Comunicand cu cetatenii si cu angajatii, nu am detectat niciun fel de reticenta in ceea ce priveste efortul continuu de cateva zile la rand, ba chiar, multe dintre persoanele intervievate au declarat ca sunt pe deplin multumite de felul in care autoritatile au raspuns la aceste dezlantuiri neasteptate ale naturii.
Observasem la un articol precedent, intr-un comentariu deschis,  faptul ca un domn i-a propus primarului nostru sa candideze la unul dintre sectoarele Bucurestiului, iar o doamna a venit cu aceeasi rugaminte, pentru o localitate din Dobrogea.
Oameni si locuri. Si inca ceva, pentru ca tot veni vorba ... un proverb romanesc spune ca "omul sfinteste locul".
Cetatea Targovistei nu seamana cu cea de ieri si nici atat cu cea de alaltaieri. Asta inseamna interes, implicare, actiune si implicit evolutie si prosperitate.
Se intreaba cineva care au fost eforturile? Daca sunt mari sacrificiile? Nu, atata timp cat viata cotidiana curge lin si in pace.
Atentie la turturi!

@Cristi Iordache