TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

,,Nu exista infern. El este doar imaginea raiului in care cu voie sau fara voie, mutam continuu lucrurile de la locul lor.''
Se afișează postările cu eticheta extradimensionism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta extradimensionism. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 februarie 2015

Extradimensionism

Spre rusinea mea am aflat de Gherasim Luca, tarziu, de la regizorul Horatiu Mihaiu​.
Dupa ce am citit cate ceva, dupa ce am incercat sa memorez fara succes "Passionnement", mi-am dat seama cu nu eram singurul nebun. Existau deja unii incoronati.
Cu cativa ani in urma, intrebat despre un anumit stil al meu in poezie, mi-a placut sa declar intr-un interviu ca este "extradimensionism", apoi, simtindu-ma neinteles, am bagat in podul unei case vechi toate scrierile de la vremea aia.
Astazi le scot ca pe un trofeu, caci da, gloria este a celor nebuni!

tasta end

O floare de aquama...marin
ma
maria n-are tonner s-o imprime şi-aşteaptă soarele în van
ce peşti apatici şi ce curent marin îi zvântă ce
vie
viermi în subteran spălaţi de
lu
de lut şi apă sfântă
ma
maria n-are high fidelity să treacă dincolo de nori
şi stă pe backspace cu arătătorul
se scurg culori din flori şi fluturi iar zborul seacă ochii
ma
mari de vulturi când creste pier de prea-înalte
cu flori de apă şi de stâncă
ma
maria dă un search la ieri apoi adună
lu
lumea toată in lista ideală şi dă send
din flori de mină şi de ochi mai muşcă un praf cu iz de
soa
soarte când cineva apasă tasta end
ma
ma
maria
maaa...

şi florile se-mpuşcă, nu-i aşa?


*prima publicare online a avut loc cu vreo 5 ani in urma, apoi mai tarziu, pe o retea de socializare. Aici.

luni, 9 mai 2011

Re-Facerea



Re-Facerea


Eliberat,
priveam din lumi
fragmente lucii

cum împânzeau pământul cu iubire.

Un bici m-a înălţat spre împlinire

când armăsari
trăgeau frânghii
în semnul crucii.



extradimensionism, Târgovişte, 2006
poezie din vol. Al treilea dor, ed. Eminescu, Bucureşti, 2008


duminică, 27 martie 2011

dunhill & marlboro


dunhill & marlboro


dunhill
vrei să ne atingem pe filtruri asta da întrebare
dacă ar fi lungi până unde se-nfige săgeata
sau numai umbre-umbre thanks

marlboro
poartă
du
dunhill lăsând parFUM pe cercuri
de scrumiere antice precum Facerea

ăsta poate fi un început de poezie
sigur
ca orice ARCAş
ca orice iubire
dunhill se lasă purtată de vânt

două ţigări pot fi consumate
oa
oamenii trag cu putere
trăim cu fiecare scrum SCUTurat marlboro
nu numără cercurile stă pe pietre
înalte de unde poate oricând să-şi ia
zborul
ca un vultur bătrân
du
ducând în spate femeia acvilă

profund
îi spuneam lui
du
dumnezeu că săgeata nu se opreşte până la ţintă
ajunge într-un râs de pleoape
şi putem face ţigări cât beţele de chibrit
doar
pentru că într-o noapte
dunhill s-a lăsat atinsă de-un filtru

ce mi se pare uimitor este că de mâine vom arunca
oa
oamenii în scrumieră
iar noi ne vom fuma reciproc
în locurile lor intime

thanks marlboro but

nu vei găsi ARCAşul unDE CADE săgeata