mal de cer

eu zbor adânc şi ies la mal

atâta vreme cât am cer.

 

atâta vreme cât am cer 

am creste să ajung la el. 

atâta vreme cât am nori,

am aripi să le ud prin ploi. 

 

când nu mai cer, nici nu mai sper
si n-am nici tintă, n-am nici ţel -
doar zbor nocturn si somn in zori
si dor ce nu mai doare doi. 

 

atâta vreme cât am cer 

mi-e largă calea în căderi

şi cad pe cale creste-n mări

doar pentru a se undui un val.  

 

un doi ce doare-i efemer, 

mai mult de doi sunt doar păreri -
realuri sparte-n patru zări.
 

eu zbor adânc şi ies la mal
când nu e niciun mal pe cer.