Edelweiss

Edelweiss

 

a cadea nu inseamna sa atingi pamantul iubito
odata am cazut intr-un manunchi de flori
si-am ramas pe loc impreuna
doar impreuna
nu se atinge pamantul

asta nu stia Einstein
ca Dumnezeu face exceptie de la gravitatie
tine-ma de mana si-ai sa vezi cum nu se cade-n trei

noi
plus o mana de flori

si-nca ceva
nu incerca sa-ntelegi
considera ca ai citit primul poem 

 

care nu s-a scris niciodata
 

 

@ Cristi Iordache

ECHILIBRISTICA

ECHILIBRISTICA

In seara asta m-au strans toate bulevardele
de parca as fi mers printre liniile continue
din care crescusera castanii
era atat de ingust incat m-am catarat sa iau aer
apoi am tras o sarma pana la celalalt capat al lumii
si-mi tremurau picioarele de mila celor
care au spatiu nemasurat fara sa mai poata cadea a doua oara

echilibristul
vede prin talpi sufletele moarte pentru ca lui
inca ii mai tremura genunchii a viata
 

cobor s-astept pe banca larga
pana cand cineva la fel de strans
va trage o sarma peste lume
dupa ce se va fi catarat in castanii
de pe mijlocul visurilor duble continue
sau atat de nebun sa treaca prin pomi

doar pentru un singur loc liber pe banca

unui echilibrist care nu se mai sufoca

 

cineva la fel de stransa

 EROGENESTETICA

@ Cristi Iordache

Strania poveste a FLORII DE COLT din „NOAPTEA SPERANTELOR”

Strania poveste a FLORII DE COLT din „NOAPTEA SPERANTELOR”

Ce legatura exista intre mine si  Adi Melicovici?

In cartea sa, "Noaptea sperantelor", despre care va marturiseam ca este unica prin faptul ca personajele sunt reale si se cunosc intre ele, autorul ma aduce in prim-plan, undeva dupa prima jumatate a cartii. Vorbeste despre mine lucruri pe care le-a aflat din scrierile mele, din relationarile noastre, din articole si interviuri.

Cand am aflat ca apar in roman si l-am primit chiar de la autor, am fost nerabdator sa-l citesc si chiar am facut o scurta cronica. Apoi am incercat sa vad de unde a luat fiecare informatie in ceea ce ma priveste si am gasit legaturile, mai putin UNA.

CINEVA IMI SPUNEA CA TREBUIE SA DESCOPERI NU NUMAI SEMNELE, CI SI MESAGERII LOR.

Cine este Adrian Melicovici? M-am intrebat din nou. Cine suntem noi? Eu si el.

Stiti de ce toate aceste intrebari? Pentru ca la un moment dat se intampla un lucru straniu. Apare intr-un pasaj descrierea unei actiuni, alaturi de un element pastrat in sufletul meu, in podul casei mele si la propriu si la figurat, un element despre care nu am vorbit nicaieri, niciodata si despre care nu avea cum sa stie. Citez:

"(...) Vru sa rada dar se abtinu. Era periculos sa faci chiar si cel mai mic zgomot. Si iar mai urca putin.Se apropia de varf. Privi cu coada ochiului in jos, subtil...sub el se afla lumea pe care o lasase in urma si sus il astepta o noua victorie existentiala. Mai era atat de putin si totusi parea atat de mult...dar se incuraja singur, capatand noi forte, gandind la ceea ce chiar el scrisese, gandind la nerezistenta de care acum nu avea nevoie, dimpotriva... Deodata un picior ii aluneca si in ultimul moment se agata de o TUFA RATACITA in acea pustietate. O privi cu achii incetosati. Nu era o simpla TUFA. Erau cateva FLORI DE COLT prinse intr-o radacina zdravana. Zambi din nou, fericit! Cine si cati pamanteni aveau oare ocazia sa le fie viata salvata de o FLOARE DE COLT? (...)Isi infipse mainile pline de sange in creasta din apropiere si ridica unul din picioare in sus. Apoi pe celalalt. IZBUTISE.(...)"

CINE SUNT ACESTI MESAGERI? CARE ESTE CALEA PE CARE CIRCULA SEMNELE?

Ceea ce nu a stiut Adi Melicovici si nimeni pana acum este faptul ca exista o poveste paralela si intreaga mea existenta este legata de acea TUFA DE FLORI DE COLT. Cu multi ani in urma s-a intamplat o smulgere de piton de asigurare si o prabusire din escalada, in care am ramas ranit, izolat si fara echipament, pe peretele aproape vertical, incercand un exercitiu de supravietuire peste care, exact cum spune autorul, cu palmele zdrobite si pline de sange (un alt element despre care nu avea nicio informatie), am reusit cu ajutorul divin „sa fiu”. Un incident pe care numai cabanierii de la varful Omu (Gina si Ginel) il cunosc si despre care chiar si ei si-au amintit cu greu prin iarna lui 2008, dupa 20 de ani. Nu au mai coborat din creierii muntilor, dar s-au retras langa "Sfinx" si "Babele" unde au construit o cabanuta. Ginel este salvamontist in echipa din Busteni, iar Gina asteapta oaspetii cu un ceai cald sau un vin fiert in antreul unde pe peretele din lemn de brad, alaturi de suveniruri si trofee se afla prima mea carte, "AL TREILEA DOR", o carte care are, de asemenea, o poveste stranie, intrucat nu a fost publicata de mine si nu am stiut de aparitia ei pana ce nu m-am trezit cu ea in brate. Cineva a gasit acesti prieteni minunati si le-a daruit-o! N-am fost eu acela.

Cand i-am vizitat, dupa un sfert de veac, nu le-am marturisit cine sunt...doar i-am admirat si am privit cartea asezata pe perete, la loc de cinste, am baut cu ei un ceai cald, apoi afara am stat nemiscat vazandu-mi filmul vietii. Deasupra usii scria cu litere mari numele cabanei: FLOARE DE COLT!

Nu va voi spune mai mult.

Daca "Noaptea sperantelor" a avut un impact asupra mea, el s-a produs cu efectul de a ma apropia de Adi, prin faptul ca in credinta mea, orice intamplare vine pe cale divina.

ACESTA A FOST UN SEMN CLAR, IAR MELICOVICI UN MESAGER.

Duc cu mine un secret despre care numai franturi din el am putut sa ofer si doar catorva persoane apropiate inimii mele. Niciodata, nimanui, intregul!

Poate, cine stie, vreodata voi scrie despre asta, insa ma indoiesc.

Deja ma incearca nostalgia (nu vreau ca baietii de pe creste sa planga) si...ma voi opri aici.

Daca cineva are a parte din TUFA, are ceva din mine si din Dumnezeu.

Voi intoarce povestea acolo sus printre aripi albe, fiindca este asternuta pe o dimensiune atipica si de neinteles cu ceea ce detinem aici pe pamant.

Iti multumesc pentru mesajul divin, draga prietene! Deci noi avem un "COLT DE CER" al nostru si atatea lucruri pe care nu le putem explica, insa ne cunoastem cu siguranta, rostul.

DUMNEZEU MI-A DAT (NE)INTAMPLAREA SA FIU, ORI DE CATE ORI AM FOST SA NU!

POVESTEA FLORII DE COLT O CUNOSC DOAR EU SI DUMNEZEU!

@ Cristi Iordache

Proiect in sprijinul zonelor rurale din Romania / CeResAR

Pe data de 7 martie 2012 în incinta Rin Grand Hotel București, a avut loc evenimentul oficial de lansare a rețelei teritoriale, RuralDESK, creată în cadrul proiectului CeResAR – Centru de Afaceri pentru Resurse Rurale, POSDRU/83/5.2./S/47934, la eveniment fiind prezenti peste 300 de reprezentanti oficiali ai comunelor.

            Proiectul CeResAR are ca si scop promovarea sustenabilității zonelor rurale prin implementarea de intervenții locale integrate și active cu accent pe dezvoltarea afacerilor și creșterea calității resurselor umane . Proiectul este dedicat unui număr de aproximativ 1000 de localități rurale din 13 județe (Ilfov, Argeș, Călărași, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Prahova, Olt, Dolj, Gorj, Vâlcea, Mehedinți, Dâmbovița), motiv pentru care aria de implementare a acestuia a fost împărțită în 56 de microzone de interventie .

RuralDESK este formată din 56 de puncte de lucru teritoriale amplasate în mediul rural în cadrul cărora activează tineri consultanți recrutați din mediul rural care vor implementa activitățile proiectului la nivelul microzonei aferente orientate catre obiectivele specifice ale proiectului :

• Crearea premiselor pentru noi locuri de muncă și menținerea celor existente în sectoarele non agricole prin elaborarea de strategii integrate care să genereze diversitate în economia rurală;
• Promovarea și menținerea afacerilor rurale în zonele de intervenție prin dezvoltarea competențelor antreprenoriale;
• Creșterea calității resurselor umane din mediul rural și reducerea agriculturii de subzistență prin promovarea formării continue a adulților;
• Implementarea de instrumente active de ocupare în regiunile de intervenție prin promovarea antreprenoriatului ca variantă viabilă de dezvoltare durabilă a comunităților rurale;
• Revitalizarea meșteșugurilor tradiționale ca resursă culturală și economică valoroasă pentru comunitățile rurale din regiunile proiectului;
• Promovarea exemplelor de „Bună practică” din alte state europene, în special din Italia, prin transferul de expertiză europeană în domeniul afacerilor rurale non agricole ca și modele viabile pentru regiunile proiectului;

Valoarea adaugată a proiectului și implicit a rețelei RuralDESK este dată de metodele de abordare pentru analiza și planificarea teritoriului rural care vor sta la baza elaborării și implementării de politici publice pentru susținerea  afacerilor nonagricole.
Prin intermediul RuralDESK persoanele din mediul rural beneficiază gratuit de consiliere și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri în mediul rural și de consiliere și orientare către programele de formare profesională continuă. De asemenea, la nivelul zonei de intervenție vor fi personalizate modele de afaceri rurale ce vor fi prezentate către viitoarele instrumente de finanțare nermabursabilă (Leader) dar și către instituțiile financiare, bancare și nonbancare.
Grupul țintă care va beneficia de serviciile Rețelei RuralDESK este de 32.300 de persoane.

Proiectul CeResAR – Centru de Afaceri pentru Resurse Rurale este implementat de Asociația pentru Dezvoltare Durabilă Slatina în parteneriat cu Asociația Comunelor din România și Asociația Europe for Europe (Italia) și este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Pentru mai multe detalii cu privire la locațiile birourilor RuralDESK și la datele de contact ale consultanților vizitați site-ul proiectului, www.ceresar.ro .

 
 Comunicat de catre:
Alexandru Alin STROE
Consultant antreprenorial CeResAR
Microzona 10 - DÂMBOVIŢA Rural Desk Şotânga
mz10.dambovita@gmail.com
+40721.789.231

Pagina Facebook - LIKE
Centru de Resurse pentru Afaceri Rurale - www.ceresar.ro

Chintă la damă, sau cum să intri în teatru cu “ Zaruri şi Cărţi”

             
  Chintă la damă,  sau cum să intri în teatru cu “ Zaruri şi Cărţi”

         Afirmam atunci când a preluat conducerea Teatrului Municipal Târgovişte, că doamna Bertha Colea este “un om energic, devotat, responsabil şi, toate acestea la superlativ, mergând până acolo unde se exclude pe sine însăşi din ecuaţie, punând pe primul plan interesul celor pe care-i serveşte.”

Sintagma unui confrate de bârfă publicistică nu coincidea întocmai cu opinia mea, distinsul reducând totul la un sec: “nu este actriţă şi nu provine din mediul artistic; este doar o blondă frumoasă care poate pune oricând în umbră o actriţă şi-atât. Nu se găsea, domnilor, un regizor?”

Păreri şi păreri. O gură a lumii, slobodă şi îndreptăţită să emită certitudini cu privire la tot ce este particulă în univers, la o diversitate de aspecte existenţiale, începând cu Grădinile suspendate ale Semiramidei şi (ne)sfârşind cu evoluţionismul avansat de Stephen Hawking.

Avizată şi deopotrivă fără pretenţii de adevăr absolut mi s-a părut tableta Petruţei Şerban, Preşedinta A.S.C Targoviste-Renaşterea Cetăţii:

[Mărţişoare, flori, soare, primăvară la debut calendaristic, primăvară printre trecători. La ora 18.45 deja facem inventarul la urări, îmbrăţişări, bucheţele, floricele, dar eu îmi aştept mărţişorul de la Teatrul Municipal.

Beneficiind de o mediatizare aproape fără precedent în Tîrgovişte, spectacolul ,,ZARURI ŞI CĂRŢI’’ cu Florin Piersic Jr. şi Petre Fumuru, s-a conturat din primul moment ca eveniment al zilei. Lucru de care mă şi conving imediat, încă de la intrarea în holul Teatrului. Mi se pare cumva fastuoasă primirea cu un trandafir şi o felicitare-mărţişor, şi nu pot decît să mă bucur şi să arăt asta şi celor care ne întîmpină. (…)credeţi-mă că nici un superlativ absolut nu mi s-a părut suficient de expresiv, suficient de nimerit pentru a exprima atmosfera aceea plină de căldură şi de firesc de după spectacol. De parcă piesa continua să se joace chiar şi în drum spre garderobă, spectatorii dădeau senzaţia că nu mai vor să plece.

 În cele din urmă murmurul se domoleşte, şi cei cîţiva care am mai rămas ne bucurăm de apariţia celor doi protagonişti. Şi Florin şi Petre apar în ţinuta lor ,,casual’’, relaxaţi, gata să răspundă întrebărilor, gata să lase blitz-urile să-i imortalizeze alături de noi. Discuţii între actori, aprecieri, discuţii între actori şi admiratori, schimburi de numere de telefon, îmbrăţişări.

Ne despărţim cu greu, dar plec cu bucurie. O bucurie la puterea nu ştiu cît, pentru că am văzut un spectacol bun cu actori într-o dispoziţie artistică de excepţie. Pentru că dincolo de scenă a fost ca şi cînd aş fi revăzut prieteni vechi…]

Ce poate fi mai clar decât o sală în care nu poţi mişca mâinile doar dacă vrei să atingi domnişoara de lângă.

Sau invers.

De câte dovezi ai nevoie pentru a-ţi da seama că Teatrul Municipal şi-a găsit viteza repede-nainte. Toate acestea, în antiteză cu tema pe care au interpretat-o magistral Piersic jr. şi Fumuru pe scândura verde a sălii Tony Bulandra. Parcă nici nu a fost întâmplătoare această punere în scenă şi dăruirea ei târgoviştenilor avizi de teatru şi viaţă. Mai ales de viaţă! În timp ce mulţi se (auto)agresează şi persecută, apoi fac schimb de roluri devenind victime scăldate în propria nefericire şi a fatalismului aproape vital şi aşteptând o acceptare, o mână întinsă, acestea din urmă vor veni într-un final (de preferat cât mai repede pentru a fi aici) numai din noi înşine.

Bertha Colea nu mai aşteaptă de mult şi nici nu caută acceptare. Domnia sa îşi rezolvă exerciţiul nu cu speţe, ci cu propria implicare cât se poate de naturală. Dacă îi iese şi la final are o „mână” câştigătoare, nu a mizat pe hazard; a ştiut limpede ce cărţi să păstreze, a citit bine ochii adversarilor şi eventual a mai cerut o carte-două.

Un „nene” traumatizat pe pământuri străine îmi replica la articolul „ACŢIUNE”, apărut într-o revistă a diasporei, cum că „doamna” nu „cultureşte”. Nu mă pot abţine să nu îi răspund şi am făcut acelaşi lucru şi acolo: „Directorul Teatrului „cultureşte” mai mult decât matale, bre, pentru că ştie ce seamănă. Priveşte acum, când a venit „culesul!!!” O alegere inspirată a primarului Gabriel Boriga, cel care a dovedit prin asta că îşi cunoaşte colaboratorii şi ştie bine unde şi pe cine se poate baza.

„Vă voi dezvălui (fiindcă tot vorbeam despre “cuvinte”) un secret: cuvântul care o caracterizează pe Bertha Emanuela Colea este “ACŢIUNE!”.”…aceasta era tocmai fraza în care se încheia scurta şi mai vechea mea pseudo-dizertaţie pe marginea interimatului ales de Gabriel Boriga pentru Teatrul Municipal Târgovişte. Dacă cei care au spus că elogiez ceva sau pe cineva le mărturisesc cu bucurie că a meritat. Eu sunt primul mulţumit pentru „palmele” pe care mi le-am luat!

O imagine pe care nu o pot uita este aceea în care, ca o gazdă bună, a stat în picioare la uşă, trăgând cu coada ochilor ca nu cumva oaspeţilor ei să le lipsească ceva. Aşa a ştiut „directoarea noastră” să-şi joace rolul cu acest pachet nou de cărţi.

Cărţile din camera lui Sel, împărţite de Ritchie!

Un joc în trei.

Chintă la damă!