montecristo: Give me the gun (iubirea trece prin tâmpla dreaptă)

vineri, 11 februarie 2011

Give me the gun (iubirea trece prin tâmpla dreaptă)

give me the gun
iubirea trece prin tâmpla dreaptă

ieri suntem
programaţi la ruleta rusească
mâine avem oră deschisă
cărămizi şi pereţi
pictăm a şasea oară
amor nebun cu unghii înfipte în carne
ieri ştim bine
mâine va fi atât de fierbinte
luminos ca un…
lasă

în ziua Şapte
Dumnezeu se odihneşte
s-a ales varianta cu şase unghii înfipte
potrivit pentru doi
ieri ştim bine
mâine va fi atât de fierbinte
luminos ca şi
chiar un 7,62

3 comentarii:

silvia11 februarie, 2011 13:13
...şi prin inima stîngă. Dacă am fi avut măcar două inimi, una de rezervă,pe partea dreaptă, pe care s-o păstrăm mereu intactă, pînă la deteriorarea totală şi ireversibilă a celeilalte...
Cît despre Dumnezeu, el se odihneşte de mult, s-a retras în visul său şi a uitat...

Interesante versuri, puternice, încrîncenate.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
montecristo11 februarie, 2011 14:02
omul acesta
omul acesta cu doua inimi
ii daruise una
oamenii-acestia cu inimi gemene vor scrie cel mai nou testament

Multumesc frumos pentru cuvinte si sunt bucuros daca ti-a atras atentia. Mai sus am reprodus cateva franturi de poem de demult...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Elena Toma Club XXL12 februarie, 2011 09:24
un cuib, în inima geamănă.. mi-aş face !
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Tehnici de (ne)rezistenţă

Tehnici de (ne)rezistenţă sau ... Lumea, ca o carte bună

"...Ingenuu pe alocuri dar şi gata să-şi dea foc cămăşii de sacrificiu, până la a se prinde într-o egalitate creativă cu Dumnezeu Însuşi, versurile atrag, se cer a fi citite, chiar dacă tu, cititorule, simţi că te aşteaptă capcana pe care, păcătoşi cei mai multi dintre noi, o numim blasfemie. Ţipătul mut al poemului te incită, îţi pune sare pe rana personală şi te recunoşti în sintagmă. El, creatorul pe nume Cristi Iordache iese din regula jocului, se vrea şi este autentic.,,Închină-te Domnului Dumnezeului tău/ dar/ bărbate/ bărbate/ nu uita mai apoi/ să cinsteşti cu lacrimi şi buze / pe suflet şi pântec / femeia ,,
...
Legal în faţa legilor oamenilor şi a celor de Sus.
Vulgar, poate şocând doar prin extrapolarea dragostei sale dincolo de ceea ce trupul unui om scapă din ,,poveste,, autorul se autoprovoacă, se îndurerează şi rabdă cu bucurie păcatul aşa cum numai la Emil Cioran am mai întâlnit fenomenul.

...
Cu acuitate sunt aduse în prim plan, sintagme care cântă Femeia, el o face cu gingăşie dar şi cu fermitate , ca un meşter olar care învârte între palmele sale puternice trupul unei amfore în devenire: ,,în tăcere mângâi pielea/ iubitei cu flori / îi simt zborul şi aripile care mă strâng/ mă odihnesc pe pântecul ei zvâcneşte /i-ating coapsele /cu obrazul neras şi buzele(…),,
...
Un poet care nu are vreme de fleacuri, de artificii pentru a schiţa poezia. El scrie din nesecarea izvorului care îl ţine pe verticala Existenţei fără să îi pese prea mult de critica literară (subiectivă). ,,Am îngenuncheat în faţa icoanei/(poza în care mă ţineai la piept cu stânga)/era ziua noastră şi am plecat să petrec./,, Rebel şi încrezător în destin, poetul îşi are clipele sale de taină, momente în
care vine dinaintea Tainei (icoanei)-, un loc unde întrebările nu sunt dublate de umbra minciunii. Lanţul generaţiilor este fragil şi puternic în paginile care urmează, deşi impregnat fiind de cotidianul care nu poate fi scuturat de pe hainele de stradă, îl urmăreşte până la punctul în care cuvintele din Scripturi sunt aşezate lângă altele, de sorginte plebee, -vorbe care nu crezi că şi-ar avea rostul în poezie.
Contrastul creează substanţa.

Am întâlnit pe parcursul lecturii şi o grafie spontană, poeme, sintagme chiar pagini întregi pe care am revenit cu privirea, cu mintea. Le-am recitit pentru că îmi creau o stare de inedit, de punct de pornire a lucrurilor. Cred că tocmai acest joc serios, în care scriitorul şi cititorul stau faţă în faţă, dă farmecul, nota de rezistenţă în timp a creaţiei actuale semnată de Cristi Iordache.
Una peste alta, avem, cred eu, un eşantion de talent nativ care reuşeşte să ,,fabrice,, din detalii comune şi un liant al dialogului cu sine însuşi al autorului,- poeme ce vor transcede Timpul.

MELANIA CUC

montecristo

TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

vineri, 11 februarie 2011

Give me the gun (iubirea trece prin tâmpla dreaptă)

3 comentarii:

Paginile mele

Totalul afișărilor de pagină