Aflăm cu tristeţe de la Ana Tudoran - redactor la ziarul Sălăjeanul

In Memoriam: Alexandru V. Matei
by Tudoran Ana on 6 septembrie 2010 la 01:48



Sambata seara, arheologul Alexandru V. Matei a suferit un infart si a decedat. Dincolo de stirea seaca, Matei a fost sufletul si patima arheologiei salajene.

Sa revin insa de la tentatia de a spune cuvinte mari. Prima data cand am vorbit cu Matei, la telefon, mi-a tras o injuratura si o invitatie la dialog la biroul lui:). Normal ca m-am ofuscat si am explodat. Asa ca, la o prima intalnire face to face cu Matei, am fost ca doua bombe amorsate care stateau sa explodeze.:) Nu s-a intamplat asa, dimpotriva, mi-a devenit drag si am incercat sa-l ajut de cate ori imi solicita ajutorul. Pentru ca Matei este o furtuna de pasiuni care are in centru Muzeul, dar mai ales Porolissumul.

N-am inteles niciodata de ce sunt atatea certuri intre cei de la Muzeu si intre arheologi. Insa, am asistat la o `razmerita` a unui grup impresionant de angajati ai Muzeului fata de `guru`-ul de la Cluj, Gudea. Iar Matei era alaturi de colegii sai mai tineri, ii sprijinea, ii incuraja, se lupta pentru ei. Impresionant, mai ales in aceste zile in care solidaritatea se limiteaza la atingerea scopurilor proprii.

Si acum, ultima intalnire cu Matei... la Porolissum, unde Matei a organizat prima editie a Zilelor daco-romane, in prima duminica din luna august. Organizare foarte proasta, se vedea ca a fost facuta in graba... Pe Matei l-am vazut imbracat in roman, la volanul masinii sale, trecand prin fata `cohortei` de romani care isi prezentau costumele pe scena din fata portii. Pentru ca s-au iscat murmure, la intoarcere Matei si-a scos capul pe geamul masinii si a strigat spre public: Primarul are voie! Parea extrem de fericit, acasa.

Normal ca am intentionat sa scriu o `cronica` negativa la eveniment, noroc ca Horea Pop a reusit sa ma razgandeasca:). Mi-ar fi parut rau, acuma, ca am umbrit acea fericire pe care am vazut-o la Matei, ca el, cu cativa oameni, fara fonduri, au reusit sa faca ceva la Porolissum. Pentru ca, pana la urma, ii datoram atatea lucruri bune incat nu mai conteaza ca la nervi ne-a spus ceva sau ne-a suparat printr-un gest. Numai prostii au putut sa ramana suparati pe Matei, pentru ca facea totul din pasiune, nu din ura. Iar cand era convins ca are dreptate, era dispus sa faca orice, chiar daca asta ar fi insemnat `sinucidere curata`. Se spune despre astfel de oameni ca ard prea repede. Matei a ars suficient pentru a lasa urme urme in jurul nostru si in memoria fiecaruia care l-a cunoscut. Odihneasca-se in pace!



PS: Fotografia aceasta i-am facut-o la o expozitie de pictura, Julio Ducuron, printre primele de la reluarea functiei de director la Muzeu. Mi-a cerut sa-i fac poza la costum pentru ca probabil, spunea Matei, n-o sa-l mai prind degraba la patru ace.

http://sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash2/hs216.ash2/47925_152411471454226_100000561232747_377873_6989475_n.jpg


Echipa Revistei Singur condusă de Ştefan Doru Dăncuş, a avut privilegiul de a-l cunoaşte personal cu ocazia unui eveniment cultural, timp de cîteva zile la Zalău.
Dumnezeu să-l odihnească!