montecristo: te voi scrie cu mine

vineri, 25 decembrie 2009

te voi scrie cu mine

nu-i pentru coli şi cerneală această iubire
Lakshmi
te voi curăţa de veşminte
să mă scriu în mii de atingeri pe tine
pe sâni şi-ntre coapsele-ţi calde
iubirea asta fierbinte
o voi scrie cu mine
va lăcrima tăcerea
din şoaptele de necuvinte
nu-i pentru coli şi cerneală această iubire
ea trece prin pântecu-ţi umed fiorul
prin ploaia de foc
se scrie cu noi precum zborul
altfel cum ar şti
despre iubirea noastră
Lakshmi
cum ar citi
Cerul

5 comentarii:

Anonim26 decembrie, 2009 00:14
Superb!!!! trup-traire intensa,pasiune....suflet-comunicare perfecta..contopire pana la inaltare spre cer..spre infinit..si chiar mai mult..
****
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
montecristo26 decembrie, 2009 07:34
cineva îmi recomanda să fi lăsat doar "nu-i pentru coli şi cerneală această iubire" şi aproape că avea dreptate
despre o iubire sublimă se scrie puţin sau deloc
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim30 decembrie, 2009 14:04
Oricâtă cerneală ai stoarce pe foaie,
ar fi imposibil să poţi scrie fără a trăi
respiraţii în foşnet de trup
şi gânduri în atingeri de mătasă
am lăcrimat atât cât pot să recompun
acelaşi cântec pe care nu l-ai auzit niciodată...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim25 ianuarie, 2010 16:57
http://www.youtube.com/watch?v=Q3TjGF17_nk
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Catalina27 ianuarie, 2010 18:45
Minunat om...sensibil suflet
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Tehnici de (ne)rezistenţă

Tehnici de (ne)rezistenţă sau ... Lumea, ca o carte bună

"...Ingenuu pe alocuri dar şi gata să-şi dea foc cămăşii de sacrificiu, până la a se prinde într-o egalitate creativă cu Dumnezeu Însuşi, versurile atrag, se cer a fi citite, chiar dacă tu, cititorule, simţi că te aşteaptă capcana pe care, păcătoşi cei mai multi dintre noi, o numim blasfemie. Ţipătul mut al poemului te incită, îţi pune sare pe rana personală şi te recunoşti în sintagmă. El, creatorul pe nume Cristi Iordache iese din regula jocului, se vrea şi este autentic.,,Închină-te Domnului Dumnezeului tău/ dar/ bărbate/ bărbate/ nu uita mai apoi/ să cinsteşti cu lacrimi şi buze / pe suflet şi pântec / femeia ,,
...
Legal în faţa legilor oamenilor şi a celor de Sus.
Vulgar, poate şocând doar prin extrapolarea dragostei sale dincolo de ceea ce trupul unui om scapă din ,,poveste,, autorul se autoprovoacă, se îndurerează şi rabdă cu bucurie păcatul aşa cum numai la Emil Cioran am mai întâlnit fenomenul.

...
Cu acuitate sunt aduse în prim plan, sintagme care cântă Femeia, el o face cu gingăşie dar şi cu fermitate , ca un meşter olar care învârte între palmele sale puternice trupul unei amfore în devenire: ,,în tăcere mângâi pielea/ iubitei cu flori / îi simt zborul şi aripile care mă strâng/ mă odihnesc pe pântecul ei zvâcneşte /i-ating coapsele /cu obrazul neras şi buzele(…),,
...
Un poet care nu are vreme de fleacuri, de artificii pentru a schiţa poezia. El scrie din nesecarea izvorului care îl ţine pe verticala Existenţei fără să îi pese prea mult de critica literară (subiectivă). ,,Am îngenuncheat în faţa icoanei/(poza în care mă ţineai la piept cu stânga)/era ziua noastră şi am plecat să petrec./,, Rebel şi încrezător în destin, poetul îşi are clipele sale de taină, momente în
care vine dinaintea Tainei (icoanei)-, un loc unde întrebările nu sunt dublate de umbra minciunii. Lanţul generaţiilor este fragil şi puternic în paginile care urmează, deşi impregnat fiind de cotidianul care nu poate fi scuturat de pe hainele de stradă, îl urmăreşte până la punctul în care cuvintele din Scripturi sunt aşezate lângă altele, de sorginte plebee, -vorbe care nu crezi că şi-ar avea rostul în poezie.
Contrastul creează substanţa.

Am întâlnit pe parcursul lecturii şi o grafie spontană, poeme, sintagme chiar pagini întregi pe care am revenit cu privirea, cu mintea. Le-am recitit pentru că îmi creau o stare de inedit, de punct de pornire a lucrurilor. Cred că tocmai acest joc serios, în care scriitorul şi cititorul stau faţă în faţă, dă farmecul, nota de rezistenţă în timp a creaţiei actuale semnată de Cristi Iordache.
Una peste alta, avem, cred eu, un eşantion de talent nativ care reuşeşte să ,,fabrice,, din detalii comune şi un liant al dialogului cu sine însuşi al autorului,- poeme ce vor transcede Timpul.

MELANIA CUC

montecristo

TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE

vineri, 25 decembrie 2009

te voi scrie cu mine

5 comentarii:

Paginile mele

Totalul afișărilor de pagină