genunchiului meu habar n-ai cât îi place să stea lângă talpa ta dreaptă
hm
mă gândeam
mă gândeam de multe ori cum părţi din noi nu ştiu unele de altele
mă gândeam cum obrazului meu îi place să stea lipit de pântecul tău
atunci genunchiul chiar daca stă pe pietre
coji de nuci
iarba moale
el nu se poate exprima
stie doar că-i place să stea lângă talpa ta dreaptă
nici n-ar putea
altfel
mm
e ca şi un copil
a crescut
a crescut cu talpa ta dreaptă
nu ştie altceva
nu simte
pentru că părţi ale trupului nostru
nu se cunosc prea bine unele cu altele
de-aia obrazului meu îi place să stea lipit de pântecul tău
are acolo
tot
e ca un cordon ombilical
îî
îm
o atracţie
o rezonanţă să-i spun aşa
e ceva ce s-ar putea numi
om
eu aş putea să-i spun obrazului meu
om
aş putea să-i spun o poveste despre cum s-a născut
despre cordonul acela ombilical
hm
mă gândeam că Dumnezeu a făcut mai întâi obrazul
făcut şi nu născut
i-a dat toate simţurile văz miros auz...
aş putea numi genunchiul meu
om
alt om
iată îmi dau seama că
găsesc de fapt lumea...
sunt mâinile
mâinile
mâna mea dreaptă creşte pe fesele tale şi devine
om
stânga
stânga
mâna mea stângă
mâna mea stângă
mâna mea stângă
este pe sânii tăi
şi e tot
tot
om
oamenii ăştia sunt legaţi printr-un cordon ombilical nu ştiu de ce
nu pot să-mi explic nu aş încerca
aş obosi degeaba ar trebui să mă mulţumesc decât cu ceea ce văd
nu-i aşa că dacă tot
dacă tot
dacă tot
tot
există atâţia oameni atunci hai să-i numim lume
lume
o lume născută nu făcută legată printr-un cordon ombilical
nu poate trăi fără tălpi fără pântece fără sâni
nu poate trăi o lume niciodată fără tine
fără tine
fără tine
fără tine femeie
fără
(2010, poem din volumul EROGENESTETIK- multumiri actritei Lana Moscaliuc pentru foto cover)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu