Strania poveste a
FLORII DE COLT din „NOAPTEA SPERANTELOR”
Ce legatura exista intre mine si Adi Melicovici?
In cartea sa, "Noaptea
sperantelor", despre care va marturiseam ca este unica prin faptul ca
personajele sunt reale si se cunosc intre ele, autorul ma aduce in prim-plan,
undeva dupa prima jumatate a cartii. Vorbeste despre mine lucruri pe care le-a
aflat din scrierile mele, din relationarile noastre, din articole si
interviuri.
Cand am aflat ca apar in roman si l-am primit chiar de la
autor, am fost nerabdator sa-l citesc si chiar am facut o scurta cronica. Apoi
am incercat sa vad de unde a luat fiecare informatie in ceea ce ma priveste si
am gasit legaturile, mai putin UNA.
CINEVA IMI SPUNEA CA
TREBUIE SA DESCOPERI NU NUMAI SEMNELE, CI SI MESAGERII LOR.
Cine este Adrian Melicovici? M-am intrebat din nou. Cine
suntem noi? Eu si el.
Stiti de ce toate aceste intrebari? Pentru ca la un moment dat
se intampla un lucru straniu. Apare intr-un pasaj descrierea unei actiuni,
alaturi de un element pastrat in sufletul meu, in podul casei mele si la
propriu si la figurat, un element despre care nu am vorbit nicaieri, niciodata
si despre care nu avea cum sa stie. Citez:
"(...) Vru sa
rada dar se abtinu. Era periculos sa faci chiar si cel mai mic zgomot. Si iar
mai urca putin.Se apropia de varf. Privi cu coada ochiului in jos, subtil...sub
el se afla lumea pe care o lasase in urma si sus il astepta o noua victorie
existentiala. Mai era atat de putin si totusi parea atat de mult...dar se
incuraja singur, capatand noi forte, gandind la ceea ce chiar el scrisese,
gandind la nerezistenta de care acum nu avea nevoie, dimpotriva... Deodata un
picior ii aluneca si in ultimul moment se agata de o TUFA RATACITA in acea pustietate. O privi cu achii incetosati. Nu
era o simpla TUFA. Erau cateva FLORI DE COLT prinse intr-o radacina zdravana.
Zambi din nou, fericit! Cine si cati pamanteni aveau oare ocazia sa le fie
viata salvata de o FLOARE DE COLT?
(...)Isi infipse mainile pline de sange in creasta din apropiere si ridica unul
din picioare in sus. Apoi pe celalalt. IZBUTISE.(...)"
CINE SUNT ACESTI
MESAGERI? CARE ESTE CALEA PE CARE CIRCULA SEMNELE?
Ceea ce nu a stiut Adi Melicovici si nimeni pana acum este
faptul ca exista o poveste paralela si intreaga mea existenta este legata de
acea TUFA DE FLORI DE COLT. Cu multi
ani in urma s-a intamplat o smulgere de piton de asigurare si o prabusire din
escalada, in care am ramas ranit, izolat si fara echipament, pe peretele
aproape vertical, incercand un exercitiu de supravietuire peste care, exact cum
spune autorul, cu palmele zdrobite si pline de sange (un alt element despre
care nu avea nicio informatie), am reusit cu ajutorul divin „sa fiu”. Un incident
pe care numai cabanierii de la varful Omu (Gina si Ginel) il cunosc si despre
care chiar si ei si-au amintit cu greu prin iarna lui 2008, dupa 20 de ani. Nu
au mai coborat din creierii muntilor, dar s-au retras langa "Sfinx"
si "Babele" unde au construit o cabanuta. Ginel este salvamontist in echipa
din Busteni, iar Gina asteapta oaspetii cu un ceai cald sau un vin fiert in
antreul unde pe peretele din lemn de brad, alaturi de suveniruri si trofee se
afla prima mea carte, "AL TREILEA DOR", o carte care are, de
asemenea, o poveste stranie, intrucat nu a fost publicata de mine si nu am
stiut de aparitia ei pana ce nu m-am trezit cu ea in brate. Cineva a gasit acesti
prieteni minunati si le-a daruit-o! N-am fost eu acela.
Cand i-am vizitat, dupa un sfert de veac, nu le-am
marturisit cine sunt...doar i-am admirat si am privit cartea asezata pe perete,
la loc de cinste, am baut cu ei un ceai cald, apoi afara am stat nemiscat
vazandu-mi filmul vietii. Deasupra usii scria cu litere mari numele cabanei: FLOARE DE COLT!
Nu va voi spune mai mult.
Daca "Noaptea
sperantelor" a avut un impact asupra mea, el s-a produs cu efectul de
a ma apropia de Adi, prin faptul ca in credinta mea, orice intamplare vine pe
cale divina.
ACESTA A FOST UN SEMN
CLAR, IAR MELICOVICI UN MESAGER.
Duc cu mine un secret despre care numai franturi din el am
putut sa ofer si doar catorva persoane apropiate inimii mele. Niciodata,
nimanui, intregul!
Poate, cine stie, vreodata voi scrie despre asta, insa ma
indoiesc.
Deja ma incearca nostalgia (nu vreau ca baietii de pe creste
sa planga) si...ma voi opri aici.
Daca cineva are a parte din TUFA, are ceva din mine si din Dumnezeu.
Voi intoarce povestea acolo sus printre aripi albe, fiindca
este asternuta pe o dimensiune atipica si de neinteles cu ceea ce detinem aici
pe pamant.
Iti multumesc pentru mesajul divin, draga prietene! Deci noi
avem un "COLT DE CER" al nostru si atatea lucruri pe care nu le putem
explica, insa ne cunoastem cu siguranta, rostul.
DUMNEZEU MI-A DAT (NE)INTAMPLAREA
SA FIU, ORI DE CATE ORI AM FOST SA NU!
POVESTEA FLORII DE
COLT O CUNOSC DOAR EU SI DUMNEZEU!
@ Cristi Iordache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu