Eu am trait cu lupii si cu ursii
La inceput ne temeam reciproc. Ma baricadam in grote cand dormeam, iar ei ma ocoleau atunci cand pribegeam in salbaticie. Iubeam locurile necalcate de oameni. Pe acestia ii consideram un fel de ingeri si nu credeam ca merit sa stau printre ei. Ma orbea frumusetea lor. Aveau un pasit pe pamant ca zborul pescarusilor. Stiam ca ei merg asa din cauza aripilor celeste. Oamenii ma fascinau cu glasurile lor in timp ce eu urlam si saream pe stanci cu pumnalele in maini. Mai tarziu, dupa ce am citit "Frumoasa si bestia", mi-am dat seama ca o sa-mi gasesc si eu Frumoasa printre oameni.
Lupul alb mergea mereu inaintea mea, ursii, deseori, ma urmau doar pana la liziera padurii. Eram un fel de frate, eram o bestie frumoasa pentru ei.
Intr-un tarziu aveam sa cobor printre oameni si sa descopar un intuneric profund. Din cand in cand cate-o scanteie pe ici-colo. Oamenii incepusera sa-si manance aripile intre ei. Cei care le mai aveau le tineau ascunse sub haine groase chiar daca era miezul verii. Nimeni nu incerca planarea aia a pescarusilor, ci se misca intre doua puncte cu privirea in gaurile din asfalt, la fel ca masinile de langa ei. Intr-o seara fara luna am vazut un flanel care stralucea. M-am apropiat, l-am atins, s-a speriat si a fugit. Am ajuns inaintea lui, ca orice bestie care sare pe stanci. L-am descheiat si i-am zis: "poti sa zbori". Am spus-o atat de salbatic incat o pereche de buze rosii incepuse sa tremure intre aripile stranse pe langa sani. Ochii au inceput sa lacrimeze si-atunci i-am atins obrazul. Era o scanteie din cele pe care le vazusem. Cred ca era Frumoasa. Am incercat sa fug dar m-a prins de mana. Mi-a aratat o carare si mi-a zis "hai sa ne departam de oameni". "Dar oamenii sunt niste ingeri care au acum haine groase. Se vor dezbraca", i-am raspuns eu, "uite ce stralucesti fara flanel".
"Nu, nu, fereste-te de oameni" si a plecat inaintea mea la fel ca lupul alb, stiind parca dinainte incotro ne vom indrepta.
"Ce oameni frumosi ai tu aici, in desisuri!", apoi a adormit obosita de atata urcat, a adormit fara s-o pot mangaia cu mana dreapta.
In dreapta am pastrat un pumnal pentru salbaticie, pentru cei care nu lasa oamenii stralucitori sa-si dea hainele jos, pentru cei care spun despre zbor ca este un pacat capital. Acum scanteile vin dupa mine si-si fac case in grote, nasc prunci cu colti si aripi albe si ma asteapta sa cobor intr-o zi pe pamant pentru a le face lumina.
"Frumoasa" le spune tuturor ca eu am cele mai mari aripi, dar ca ele sunt crescute pe dinauntru si sunt de un rosu aprins, crescute sanatos din inima si de cate ori trag aer in piept este ca si cum mi-as trece aripile peste ei in semn de binecuvantare.
Eu nu ma tem de animale.
Eu traiesc cu ingerii, cu lupii si cu ursii.
Eu nu dau drumul pumnalului din mana dreapta. Cu el am sa tai intunericul."
(fragment din TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE)
