Sunt singur printre stânci cu vârf de stele,
cobor şi urc purtând o lume-n spate,
din lumea toată nu e nimeni să-mi arate
un drum spre vârful gândurilor mele.
Mă culcă ploaia, vântul mă îndreaptă,
eu zdrenţuiesc pământul ăsta mare
s-ajung la capătul fără hotare,
acolo unde visul tău m-aşteaptă.
Am să colind cât pietrele mă lasă
şi tălpile-mi fac albii spre lumină,
chiar dacă norii vor ca să mă ţină
copil de ploi, eu vin să-mi fii mireasă.
Priveşti spre munţi şi ştii că ăsta-i datul,
la piept să mi te joci cu zbor şi ploaie,
în mâinile-mi-căuş să-ţi faci odaie,
s-atingi cu mine-adâncul şi înaltul.
@Cristi Iordache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu