montecristo

sâmbătă, 17 iunie 2023

Melatonina – totul despre hormonul tinereții și al vieții cât mai lungi

Melatonina – totul despre hormonul tinereții și al vieții cât mai lungi: Faimosul filozof Descartes descria glanda pineala ca „principalul sediu al sufletului” si probabil ai mai auzit ca aceasta glanda se numeste „al treilea ochi”

Noaptea trecută zeci de copii au fost arși de vii sau uciși cu topoarele

Noaptea trecută zeci de copii au fost arși de vii sau uciși cu topoarele: Noaptea trecută zeci de copii au fost arși de vii sau uciși cu topoarele UPDATE 14:39 Armata a spus că bilanțul morților este de 37 de persoane, în timp ce televiziunile locale continuă să spună că este vorba de 41 sau 42 de Noaptea trecută zeci de copii au fost arși de vii sau uciși cu topoarele Oficial Media Noaptea trecută zeci de copii au fost arși de vii sau uciși cu topoarele

joi, 8 iunie 2023

Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive

Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive: Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive Starea unei alte dimensiuni am simtit-o pe rand in locuri diferite. Este vorba despre ceea ce nu se vede, ci doar se simte, este vorba despre vina care nu Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive Oficial Media Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive

joi, 11 august 2022

Alchimia – basm sau ştiinţă?

Alchimia – basm sau ştiinţă?: Pentru alchimistul medieval, diferitele elemente nu erau decât aceeași substanță originală în variate grade de puritate. Aurul era cel mai pur dintre toate, iar argintul îl urma îndeaproape.

miercuri, 1 septembrie 2021

...ca pe un nebun

Cu tine-n dreapta strada nu e rece, asfaltul are un fel al lui, verde-crud și moale. Clădirile parcă ar fi puse dintotdeauna acolo, precum Sfinxul. Mașinile, oamenii, sunt doar niște rafale de vânt.

Ai simțit că nu ai nisip sub picioare? Întotdeauna am crezut că sunt firicele de diamante și îți priveam urma tălpii pănă se umplea. Și iar pășeai și diamantele curgeau ca într-un dans. De câte ori vine câte-o briză respir mirosul de tei despre care credeai că e trecut. Ți-amintești când îți spuneam dimineața că la umbră teii înfloresc mai târziu? O, zorii aceia de la etajul trei când mă găseai pe șezlong lângă măsuța murdară de cafea.
După Masa Tăcerii ai știut că nu se vorbește despre multe. Despre cum ai atins Coloana lui Brâncuși, așa-i că nu vei povesti niciodată? Și știi de ce? Pentru că atunci ai atins Infinitul.
Cu tine nimic nu este ce pare, nu există rău, nu există urât. Realitatea înseamnă să facem înconjurul Pământului, să mergem, să mergem, pe diamantele de pe plajă, pe iarba din asfalt, în mașini colorate, aglomerate și să le schimbăm mereu cu altele.
Și câinele acela care te-a cunoscut înainte să moară, ți-a dăruit un fel de rimă-mperecheată, un fel de cântec de vioară.
O, între două lumi te simt acolo, și acolo e iarbă și e stâncă și este așa de înalt încât nu văd unde ne-am mai înălța prin tot raiul acela. Am fi nevoiți să inventăm o constelație a iubirii, una care începe din Șaua Strunga.
Ține-mă de mână ca pe o amintire, ca pe un cavaler, ca pe un sălbatic...

Tehnici de (ne)rezistenţă

Tehnici de (ne)rezistenţă sau ... Lumea, ca o carte bună

"...Ingenuu pe alocuri dar şi gata să-şi dea foc cămăşii de sacrificiu, până la a se prinde într-o egalitate creativă cu Dumnezeu Însuşi, versurile atrag, se cer a fi citite, chiar dacă tu, cititorule, simţi că te aşteaptă capcana pe care, păcătoşi cei mai multi dintre noi, o numim blasfemie. Ţipătul mut al poemului te incită, îţi pune sare pe rana personală şi te recunoşti în sintagmă. El, creatorul pe nume Cristi Iordache iese din regula jocului, se vrea şi este autentic.,,Închină-te Domnului Dumnezeului tău/ dar/ bărbate/ bărbate/ nu uita mai apoi/ să cinsteşti cu lacrimi şi buze / pe suflet şi pântec / femeia ,,
...
Legal în faţa legilor oamenilor şi a celor de Sus.
Vulgar, poate şocând doar prin extrapolarea dragostei sale dincolo de ceea ce trupul unui om scapă din ,,poveste,, autorul se autoprovoacă, se îndurerează şi rabdă cu bucurie păcatul aşa cum numai la Emil Cioran am mai întâlnit fenomenul.

...
Cu acuitate sunt aduse în prim plan, sintagme care cântă Femeia, el o face cu gingăşie dar şi cu fermitate , ca un meşter olar care învârte între palmele sale puternice trupul unei amfore în devenire: ,,în tăcere mângâi pielea/ iubitei cu flori / îi simt zborul şi aripile care mă strâng/ mă odihnesc pe pântecul ei zvâcneşte /i-ating coapsele /cu obrazul neras şi buzele(…),,
...
Un poet care nu are vreme de fleacuri, de artificii pentru a schiţa poezia. El scrie din nesecarea izvorului care îl ţine pe verticala Existenţei fără să îi pese prea mult de critica literară (subiectivă). ,,Am îngenuncheat în faţa icoanei/(poza în care mă ţineai la piept cu stânga)/era ziua noastră şi am plecat să petrec./,, Rebel şi încrezător în destin, poetul îşi are clipele sale de taină, momente în
care vine dinaintea Tainei (icoanei)-, un loc unde întrebările nu sunt dublate de umbra minciunii. Lanţul generaţiilor este fragil şi puternic în paginile care urmează, deşi impregnat fiind de cotidianul care nu poate fi scuturat de pe hainele de stradă, îl urmăreşte până la punctul în care cuvintele din Scripturi sunt aşezate lângă altele, de sorginte plebee, -vorbe care nu crezi că şi-ar avea rostul în poezie.
Contrastul creează substanţa.

Am întâlnit pe parcursul lecturii şi o grafie spontană, poeme, sintagme chiar pagini întregi pe care am revenit cu privirea, cu mintea. Le-am recitit pentru că îmi creau o stare de inedit, de punct de pornire a lucrurilor. Cred că tocmai acest joc serios, în care scriitorul şi cititorul stau faţă în faţă, dă farmecul, nota de rezistenţă în timp a creaţiei actuale semnată de Cristi Iordache.
Una peste alta, avem, cred eu, un eşantion de talent nativ care reuşeşte să ,,fabrice,, din detalii comune şi un liant al dialogului cu sine însuşi al autorului,- poeme ce vor transcede Timpul.

MELANIA CUC